Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 479/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 479/R/2008
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan judecător
JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
JUDECĂTOR 3: Doina Măduța
Grefier - -
Pe rol soluționarea recursurilor civile declarate de contestatorul, domiciliat in localitatea,nr.22,județul B și intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B împotriva sentinței civile nr. 814/LM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurentul contestator a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 814/LM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis în parte contestația formulata de contestatorul in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B și în consecință:
A fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005, sens in care obliga intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr.99879/2008 fost recalculata pensia contestatorului. Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA,contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului care tin de siguranta circulatiei, încadrându-se in conditii speciale,potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale care tin de siguranta circulatiei, respectiv 26 de ani 0 luni si 2 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care va obliga intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Împotrivaacestei hotărâri au declarat recurs atât contestatorul cât și intimata Casa Județeană de Pensii
Prin recursul declarat recurentul a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate prin luarea în considerare la calculul pensiei a unui stagiu total de cotizare de 20 de ani cu recalcularea drepturilor începând cu 1990.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că a lucrat peste 37 de ani în condiții speciale, grupa I de muncă, grupă ce i-a fost recunoscută și prin decizia nr. 865 din 6 martie 2002 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Subliniază apoi că prin legislația privind recalcularea drepturilor la pensie legiuitorul nu a urmărit cenzurarea . drepturilor stabilite pentru asigurații care au desfășurat activitate în grupele I și II de muncă.
Prin recursul declarat recurenta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta faptul că instanța se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004.
Mai arată recurenta că principiul invocat de instanța de fond "la condiții egale de pensionare pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie" ca și motiv de admitere a acțiunii reclamantului nu poate fi aplicat în cazul de față intimatul desfășurând activitate în grupa a III-a de muncă.
Consideră recurenta că întrucât reclamantul nu a desfășurat activitate în vreuna din funcțiile și locurile de muncă enumerate în anexele 1 și 2 din Legea 226/2006.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate instanța constată că acestea sunt nefondate urmare a considerentelor ce vor fi expuse în alineatele de mai jos.
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept materiale incidente în cauză, respectiv HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005. L 19/2000, L 226/2006, raportat la data deschiderii dreptului la pensie ale contestatorului, și activitatea desfășurată de acesta în cadrul
Din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1986, acesta fiind înscris la pensie pentru limita de vârstă și muncă depusă prin decizia nr. 99879/23.09.1986.
Pensia contestatorului a fost recalculată în baza dispozițiilor OUG nr. 4/2005 prin decizia nr. 99878/30.06.2005, stabilindu-i-se un punctaj mediu anual de 1,55666 puncte.
În procesul de recalculare, intimata Casa de Pensii a folosit stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea 3/1977, respectiv cel de 30 de ani, sub imperiul căruia s-au deschis drepturile la pensie ale contestatorului.
Așa cum s-a arătat mai sus, contestatorul a lucrat în cadrul CFR având funcția șef stație, o perioadă mai mare de 25 ani, situație în care judicios Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 1 alin. 1, art. 3 și art. 5 din Legea 226/2006, care stabilește faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii, o perioadă de minimum 25 ani, beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anul avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25.
Susținerea recurentei Casa Județeană de Pensii B, cum că stagiului de cotizare utilizat în cazul contestatorului este cel prevăzut de Legea 3/19767 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat, nu poate fi acceptată, sens în care vor fi avute în vedere prevederile OUG 4/2005, care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluție în timp a legislației de pensii, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie".
Este adevărat faptul că prin art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul (iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anul este cel prevăzut de Legea 3/1977, însă această prevedere în coliziune cu prevederile ordonanței mai sus arătate, care este un act normativ cu forță juridică superioară și care așa cum s-a subliniat în alineatele precedente a fost adoptat numai în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalității de tratament pentru toate pensiile din sistemul public indiferent de legislația care a fost în vigoare la pensie prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
Prin urmare HG nr. 1550/2004 invocată în recurs de către recurenta Casa de pensii, nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu forță superioară, așa încât criticile acestei recurente axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii nu vor fi reținute.
Eronat apreciază apoi și recurentul contestator cum că stagiul de cotizare nu trebuia utilizat în cazul său este de 20 de ani, în condițiile în care acest stagiu este recunoscut potrivit prevederilor art. 20 din legea 19/2000 asiguraților care au desfășurat una din activitățile prevăzute de acest text.
Prin urmare, criticile ambilor recurent fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 212 Cod procedură civilă recursurile vor fi respinse menținând hotărârea recurată.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarat de contestatorul, domiciliat in localitatea,nr.22,județul B și intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B împotriva sentinței civile nr. 814/LM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
14.04.2009
Jud fond,
dact IC
2ex /17.04.2009
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
