Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 488/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.488/2008-R
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de contestatoarea domiciliată în comuna, sat, nr.123, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O,cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, împotriva sentinței civile nr.699/LM din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurenta contestatoare -personal, lipsă fiind intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata pârâtă a depus întâmpinare, după care:
INSTANȚA, comunică un exemplar din întâmpinarea formulată de intimata pârâtă cu recurenta contestatoare.
Recurenta contestatoare -personal, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta contestator -personal susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul luării în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și nu 30 de ani, cum greșit a procedat intimata, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.699/LM din 1 octombrie 2007, Tribunalul Bihoraa dmis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei CASA LOCALĂ DE PENSII cu sediul în B și în consecință a respins contestația față de această intimată.
A respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, rin p. decizia nr. 49093/11.01.2007 a fost recalculată pensia contestatoarei,obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,57627 puncte, iar potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii 19/2000. Conform aceluiași act, rezultă că, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatoarea la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Față de susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.3 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatoarei ar fi de 30 de ani, concluzie ce este cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat de tribunal că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatoarei, instanța de fond a constatat că soțul acesteia nu a desfășurat activitate in niciuna din condițiile limitativ prevăzute de art. 20 si 43 din Legea nr.19/2000, respectiv in subteran ( peste 20 de ani), în zonă de expunere la radiații ( peste 15 ani), aviație civilă sau activitate artistică (peste 25 de ani), activitatea prestata in grupa I fiind desfășurată ca turnător și formator in cadrul Întreprinderii Mecanica din Dr..
Astfel, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, tribunalul a respins contestația formulată de contestatoare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că nu s-a făcut aplicarea Normelor metodologice cuprinse în nr.HG1550/2004 art.2 pct.1, în baza cărora la calculul pensiei soțului predecedat trebuia să se ia în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și nu 30 de ani cum a procedat intimata, întrucât a lucrat peste 23 de ani în grupa I de muncă, fapt pentru care trebuia să i se acorde facilitățile prevăzute de legea în vigoare la data ieșirii lui la pensie. Altfel munca desfășurată în grupa I de muncă este asimilată cu munca desfășurată în condiții normale ceea ce este inechitabil. Neprocedând în acest fel instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor art.20 și 43 din Legea nr.19/2000, acestea nefiind incidente în cazul de față.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, 312 Cod procedură civilă.
Intimata, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că, solicitarea recurentei de utilizare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani este nelegală și contravine tuturor dispozițiilor legale incidente în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată că recursul este întemeiat și-l va admite în baza prevederilor art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
Este adevărat că activitatea desfășurată peste 23 de ani de către soțul recurentei se încadra în grupa I de muncă conform legislației în vigoare la acea dată, dar potrivit nr.HG1550/2004 art.1, toate pensiile stabilite în vechiul sistem de pensii, anterior Legii nr.19/2000, vor fi evaluate în vederea recalculării lor în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, astfel încât să se realizeze principiul prevăzut de nr.OG4/2005 -pensii egale la condiții de muncă egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Astfel, Legea nr.19/2000, la art.20 alin.2 prevede că prin legi speciale se poate stabili că anumite activități se desfășoară în condiții speciale. În acest sens Legea nr.226/2006 prevede la punctul 24 din anexa 1 activitatea de turnător desfășurată de soțul recurentei, ca fiind activitate desfășurată în condiții speciale fapt pentru care, conform art.5 alin.1 din această lege, determinarea punctajului mediu anual se face prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Dat fiind că soțul recurentei are doar 23 de ani lucrați în condiții speciale, deci un stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani în condiții speciale, sunt incidente prevederile art.4 din Legea nr.226/2006 care fac trimitere la prevederile anexei 4 din Legea nr.19/2000, respectiv i se va recalcula cuantumul pensiei prin împărțirea la 25 întrucât a realizat stagiul total de cotizare cerut de această anexă.
Așa fiind, în mod greșit atât Casa de Pensii B cât și instanța de fond au considerat că recalcularea pensiei pentru limită de vârstă în cazul din speță se face prin împărțirea punctajului însumat la 30 ca stagiu complet de cotizare și nu la 25 conform prevederilor Legii nr.226/2006, lege care statuează la art.2 alin.2, că perioadele de timp anterioare apariției Legii nr.19/2000 în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate în grupa I de muncă conform legislației anterioare sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale, dacă sunt cuprinse în prezenta lege.
Ca atare, prevederile art.2 pct.1 din Normele Metodologice cuprinse în nr.HG1550/2004 nu-și găsesc aplicare față de principiul enunțat anterior prevăzut de nr.OUG4/2005, principiu care atrage însă aplicarea prevederilor art.19 alin.2,art.44 din Legea nr.19/2000 și prevederile Legii nr.226/2006, în baza cărora intimata trebuia să procedeze la evaluarea pensiei soțului recurentei reclamante în vederea recalculării ei pe principii nediscriminatorii.
Față de toate aceste considerente recursul este fondat și va fi admis cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, respectiv admiterii contestației și obligării intimatei la recalcularea pensiei soțului decedat al reclamantei prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani, cum greșit a procedat.
Întrucât dispoziția prin care s-a reținut lipsa capacității de exercițiu a Casei locale de Pensii B nu se contestă, nefiind motive de ordine publică, instanța o va menține, constatându-se totodată că recurenta contestatoare nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312, alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta domiciliată în comuna, sat, nr.123, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O,cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, împotriva sentinței civile nr.699/LM din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
ADMITE în parte contestația formulată de contestatoarea domiciliată în comuna, sat, nr.123, județul B împotriva intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O,cu sediul în O,strada -,nr.6, județul
Dispune obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii B să recalculeze pensia soțului decedat al reclamantei, și implicit a acesteia de urmaș, prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani în loc de 30 ani, cum greșit a procedat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:28.03.2008
Jud.fond /
dact.
data:2.04.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
