Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 490/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.490/2008-R
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O,cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, în contradictoriu cu intimata contestator domiciliată în,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.701/LM din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata contestator a depus întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.701/LM din 1 octombrie 2007, Tribunalul Bihoraa dmis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei CASA LOCALĂ DE PENSII și în consecință a respins contestația față de această intimată.
A admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și în consecință a dispus anularea deciziei nr.51354/12 aprilie 2007, emisă de intimată, pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1 decembrie 2005, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 51354/2007 a fost recalculat dreptul de pensie al contestatoarei obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0.73273 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii 19/2000 și conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază soțul decedat al contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme, astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului decedat al contestatoarei ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 a rezultat că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie, condiții în care, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, din adeverința depusă de contestatoare în probațiune (fila 6) s-a constatat că soțul decedat al acesteia a desfășurat activitate pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.43 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005,în consecință, instanța de fond a admis contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatoarei prin Decizia nr.51354/2007, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care se va emite o noua decizie de pensionare. Întrucât în conținutul deciziei este înserata clauza potrivit căreia in situația in care in termen de 3 ani de la data de 01.12.2005 vor fi prezentate acte doveditoare de natura a modifica elementele avute la determinarea punctajului mediu anual instanța va acorda aceste drepturi începând cu data de 01.12.2005. Întrucât Casa Locala de Pensii B este o unitate fără personalitate juridica conform prevederilor Statutului tribunalul a admis excepția lipsei capacitații de exercițiu a acesteia și a respins acțiunea față de aceasta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimata a fost înscrisă la pensie de urmaș în temeiul Legii nr. 3/1977.
S-a găsit în eroare instanța de fond referitor la interpretarea art. 201 din HG nr. 1550/2004 întrucât Legea nr. 19/2000 nu conține nici o dispoziție ce să impună aplicarea prevederilor sale la situații juridice anterioare adoptării ei, excepțiile de retroactivitate nu se prezumă, deci, în cazul intimatei nu pot fi aplicate dispozițiile art. 20 lit. b și 43 al. 3 din legea nr. 19/2000 câtă vreme soțul ei s-a pensionat în anul 1980. Voința implicită a legii noi de a se aplica la situații anterioare nu poate fi dedusă din circumstanțe echivoce ci trebuie expres prevăzută.
După opinia instanței se poate conchide că emiterea HG 1550/04 nu-și mai avea rostul cât timp s-a dispus prin OUG 4/2005 aplicarea principiului -la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii în pensie cu toate că o hotărâre de Guvern este un act juridic prin care se stabilesc norme conform legii în executarea ei.
În ipoteza aplicării dispoziției instanței, în sensul determinării punctajului mediu anual prin împărțirea numărului total de puncte obținute la un număr de ani nerespectând un stagiu de cotizare ci beneficiul (reducerii vârstei de pensionare), ar însemna o greșită aplicare a legii, existând astfel chiar contradicții între considerente și dispozitiv.
Există o contradicție între termeni întrucât, deși se recunoaște că art. 2 al. 1 din HG. 1550/2004 se aplică intimatei s-au coroborat cu acele înscrise în art. 20 lit. b și 43 al. 3 din Legea nr. 19/2000.
În altă ordine de idei se arată că nu rezultă de unde a reținut instanța că soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, instanța de fond și-a întemeiat soluția doar pe adeverința nr.1576/25.04.2007 emisă de Compania Națională a -Sucursala B, adeverință ce a fost depusă doar la instanța de judecată, neexistând la dosarul de pensionare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă, HG. 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
intimatei decedate i s-a deschis dreptul la pensie în perioada în care avea aplicabilitate Legea nr. 3/1977 și tot în baza acesteia i s-au calculat și drepturile după deces, dar, tocmai în ideea echității s-a adoptat de către Guvernul României OUG nr. 4/05 care a consacrat principiul -la condiții egale de pensionare, pensie egală indiferent e anul ieșirii la pensie.
Art. 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual iar cuantumul fiecărei pensii se stabilește cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect față de care, corect instanța de fond a concluzionat că se aplică dispozițiile art. 20,43,77 din Legea nr. 19/2000, întrucât altfel s-ar încălca principiul enunțat. Chiar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, neaplicarea acestuia ar duce la crearea unui tratament discriminatoriu pentru cei care au avut "neșansa" obținerii dreptului la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, aspect ce ar contraveni nu doar Constituției României ce proclamă egalitatea de tratament ci al prevederilor legale internaționale în materie.
OUG nr. 4/2005 este un act normativ ulterior HG nr. 1550/2004, a fost aprobat prin Legea nr. 78/2006, are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, astfel că, în mod corect s-a concluzionat că prevederile art. 2 al. 1 din HG 1550/2004 au fost abrogate tacit întrucât nu puteau fi interpretate într-un mod ce să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie, aspect corect reținut de instanța de fond.
Soțul intimatei decedate, anterior pensionării, a lucrat în condiții deosebite de muncă, radioactive grupa I zona I de radiații, situație față de care chiar Legea nr. 3/1977 stabilea drepturi speciale în sensul reducerii vârstei de pensionare, iar art. 43 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentru astfel de asigurați și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani grupa I și 20 ani grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu făcut decât să pună în practică prevederile legale în materie situației intimatei, dispoziție mai favorabilă, în caz contrar s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare raportat la persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat în baza Legii nr. 3/1977, ce îndeplineau de altfel aceleași condiții, motive față de care, instanța de fond a interpretat corect, nu greșit, dispozițiile legale, neexistând o contradicție în termeni, criticile fiind neavenite.
Cât privește ultima critică formulată de recurentă și aceasta va fi înlăturată, existând dovezi la dosarul instanței de fond, în sensul că, soțul contestatoarei a lucrat peste 15 ani în zona I de radiații (adeverința nr.1576/25.04.2007-fila 6).
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefundat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 701/LM/2007 din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:31.03.2008
Jud.fond /
dact.
data:3.04.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
