Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 493/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.493/2008-R
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator prin mandatar domiciliat în, nr.214, județul B, împotriva sentinței civile nr.858/LM din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru intimatul contestator G-lipsă, curator, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimatul contestator Gad epus întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Mandatara intimatului contestator învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Mandatara intimatului contestator solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.858/LM din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Bihoraa dmis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei CASA LOCALĂ DE PENSII B, județul B și în consecință a respins contestația față de această intimată.
A admis contestația formulată de contestatorul HG prin curator în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință, a dispus anularea deciziei nr.13637/30 iunie 2005 emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, Casa Locala de Pensii B este o unitate fără personalitate juridica conform prevederilor Statutului și în consecință admis excepția lipsei capacitații de exercițiu a acesteia, respingând acțiunea față de această intimată.
S-a mai reținut că, prin decizia nr. 13637/30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1.2241 și potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Față de susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Instanța de fond constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art.8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie, condiții în care, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, tribunalul apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 13637/30.06.2005,și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care se va emite o noua decizie de pensionare, constatând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a contestației și menținerii ca temeinică și legală a deciziei de pensie contestate.
În motivarea recursului se arată că în mod eronat instanța de fond a dispus luarea în calcul a stagiului de cotizare prevăzut de art.43 alin.3 coroborat cu dispozițiile art.20 lit."b" din Legea nr.19/2000, în loc de stagiul de cotizare prevăzut de art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004, respectiv stagiul complet de cotizare prevăzut de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Ori, Legea nr.19/2000 nu conține nici o dispoziție care să impună aplicarea prevederilor sale la situații juridice anterioare adoptării ei și în consecință ele nu pot retroactiva, retroactivitatea neputând fi prezumată, ea trebuind să fie expres prevăzută.
De altfel, conform motivării instanței de fond, emiterea nr.HG1550/2004 nu-și mai avea rostul câtă vreme prin nr.OG4/2005 se statuează principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie. În continuarea acestui raționament al considerentelor instanței de fond, formulate cu încălcarea principiului consacrat al aplicării legii civile în timp, prin extrapolare se poate deduce că întreaga legislație emisă în materie de recalculare a pensiilor nu-și mai avea rostul atâta timp cât de la data de 1 aprilie 2001 intra în vigoare Legea nr.19/2000 și deci recalcularea putea opera chiar în baza acestei legi, lucru însă total neadevărat pentru că în ciuda principiului la condiții egale, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, legiuitorul a instituit unele norme speciale aplicabile în anumite cazuri (art.2 alin.2 din nr.HG1550/2004) iar normele legale aplicabile trebuie interpretate în scopul legii, dând impresie intenției reale a legiuitorului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Intimatul verbal și prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefundat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin nr.HG1550/2004 s-a dispus efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000. Această evaluare urma să se facă începând cu data de 1 octombrie 2004 conform art.1 din actul normativ susmenționat și urma să se realizeze în funcție de anul înscrierii la pensie, etapizat, fiind emise și Norme Metodologice în acest sens, ca anexă la.nr.HG1550/2004.
Prin nr.OUG4/2005 se instituie principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", ca principiu de bază pentru asigurarea cadrului necesar recalculării pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Ori, acest principiu a fost introdus tocmai în scopul de a înlătura orice inechitate, diferențieri ori discriminări între pensionarii care au prestat aceeași activitate, în aceleași condiții și au ieșit la pensie sub imperiul unor legislații diferite de la Legea nr.19/2000. Ca atare, prevederile nr.HG1550/2004, art.2 nu-și mai găsesc aplicabilitatea, fiind discriminatorii și contravenind principiului enunțat prin nr.OUG4/2005, act normativ cu valoare juridică superioară nr.HG1550/2004.
Aceasta înseamnă că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.43 alin.3 coroborat cu dispozițiile art.20 lit."b" din Legea nr.19/2000, așa încât critica formulată cu privire la acest aspect, este nefondată.
Nu este întemeiată nici susținerea recurentei privitoare la faptul că în acest fel instanța de fond ar încălca principiul neretroactivității legii civile noi, retroactivitatea neputând fi prezumată pentru că toate actele normative respective emise în vederea recalculării pensiilor pentru toate categoriile de personal a căror drept la pensie s-a deschis anterior datei de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, fac trimitere expresă la aplicarea criteriilor de calcul prevăzute de Legea nr.19/2000, cu alte cuvinte, retroactivitatea este prevăzută expres prin dispoziții legislative speciale (nr.HG1550/2004;nr.OUG4/2005 ) și nu a fost prezumată de instanța de fond.
Așa fiind interpretarea și aplicarea prevederilor nr.OUG4/2005 respectiv a Legii nr.19/2000, este corectă, iar concluziile trase de recurentă în sensul că în atari condiții nr.HG1550/2004 în întregul, său nu-și are rostul, ori că recalcularea se putea face în baza Legii nr.19/2000 fără a mai fi fost necesare alte acte normative în acest scop sunt tendențioase și contrare spiritului actelor normative enunțate, spirit care viza fără nici o putință de tăgadă crearea unui sistem unitar de calculare a pensiilor pentru aceeași categorie de pensionari, indiferent de anul în care au ieșit sau vor ieși la pensie, respectiv, criteriile prevăzute de Legea nr.19/2000, fără nici un fel de excepții care nu pot fi decât discriminatorii, iar recalcularea a dorit tocmai înlăturarea acestor discriminări, fie ele pozitive ori negative pentru unii sau pentru alții.
Pentru toate aceste motive recursul este nefondat și va fi respins în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, urmând a fi menținută în întregime hotărârea recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se că intimatul contestator nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 858/LM/2007 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:31.03.2008
Jud.fond /
dact.
data:2.04.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
