Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1924/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.51
Ședința publică de la 18.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr.696 din 27.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a și Pentru cauze cu Minori și de Familie, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -, -, și -.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 11.01.2010, fiind consemnate la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 18.01.2010, hotărând următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la această instanță si înregistrată sub nr- la data de 25.08.2009, petiționara - a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.696 din 27.04.2009, solicitând, prin aceeași cerere și suspendarea executării dispozițiilor deciziei de mai sus.
În motivarea contestației în anulare, s-a susținut că în data de 14.05.2009 se afla încarcerată la Penitenciarul și, începând de la această dată, nu a mai fost prezentă la termenele de judecată acordate în cauză, avocatul neputând lua legătura cu contestatoarea pentru pregătirea apărării, astfel că în ceea ce o privește cauza a fost judecată cu lipsă de procedură.
În aceste împrejurări, contestatoarea a solicitat instanței comunicarea tuturor încheierilor de ședință, deciziei contestate, cât și ale tuturor actelor depuse în dosar în perioada în care s-a aflat în detenție.
De asemenea, mai susține contestatoarea a introdus în termen legal și cerere reconvențională prin care a solicitat de la reclamanta achitarea contravalorii investițiilor făcute în apartamentul din care se solicită a fi evacuată, depunând, în acest sens, și documente însă instanțele, printr-o gravă eroare de fapt, din neglijență, nu s-au pronunțat asupra acestei cereri, ele pronunțând o hotărâre greșită, cu grave consecințe juridice, ducând la evacuarea sa fără a-și primi banii investiți în apartament. Nu s-a dispus nici disjungerea cererii sale reconvenționale față de acțiunea principală și nici nu s-a pronunțat asupra suspendării, până la primirea banilor, conform dispozițiilor Codului civil.
Un alt motiv al contestației în anulare îl reprezintă faptul că într-un alt dosar a introdus aceeași cerere reconvențională având același obiect, plata sumelor de bani investite în apartamentul din str.- Unite, cerere apreciată de instanță ca fiind întemeiată.
Prin pronunțarea instanței asupra cererii reconvenționale, completul de judecată a favorizat-o pe reclamantă, îmbogățind-o fără justă cauză, cu un apartament pentru care contestatoarea a făcut mari investiții încă din anul 1978 pentru conservarea și întreținerea acestuia, în condițiile în care, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, -ul nu a făcut nici un fel de investiții.
În aceeași decizie, instanța a săvârșit o gravă eroare de fapt arătând că, contestatoarea ar fi pretins că are un drept de proprietate asupra apartamentului deși aceasta a pretins doar restituirea sumelor de bani investite în apartament și instituirea unui drept de retenție până la primirea sumelor de bani de la intimata.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 17.12.2009, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare deoarece la data de 27.04.2009 dată la care a fost pronunțată decizia contestată, contestatoarea nu era în penitenciar, deci putea participa la ședință și, mai mult, a fost reprezentată prin avocat din oficiu, astfel că susținerea potrivit căreia ar fi fost lipsă de procedură cu contestatoarea, este neîntemeiată.
La fila 13 deciziei civile contestate, instanța de recurs a explicat motivul pentru care cererea reconvențională a fost tardiv depusă, astfel că instanța de recurs s-a pronunțat și asupra acestei cereri. Între părți a mai existat un proces care a făcut obiectul dosarului nr-, dosar în care i-a fost respinsă, irevocabil, contestatoarei acțiunea prin care solicita intimatei 10.000 Euro și dreptul de retenție.
La termenul de judecată de la 11.01.2010, contestatoarea a arătat că înțelege să renunțe la primul motiv al contestației în anulare, motiv care vizează soluționarea cauzei de către instanța de recurs cu lipsă de procedură în ceea ce o privește pe contestatoare, recurentă în dosarul civil cu nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în care a fost pronunțată decizia civilă nr.696/27.04.2009.
La același termen, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Excepția este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.317 - 318 din Codul d e procedură civilă, contestația în anulare poate fi formulată numai pentru motivele arătate expres și limitativ la pct.1 și 2 din art.317, precum și la art.318 din Codul d e procedură civilă, respectiv atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecător cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență; în cazul în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs ori atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Din examinarea contestației în anulare, astfel cum aceasta a fost precizată, rezultă că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează, nu se regăsesc în nici una din ipotezele textelor legale precitate.
Astfel, omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unei cereri reconvenționale nu este o greșeală materială în accepțiunea art.318 din Codul d e procedură civilă, deoarece greșelile materiale la care se referă această normă sunt simple greșeli procedurale, iar nu de judecată, acesta fiind sensul la care face trimitere modalitatea în care este motivată contestația în anulare.
Prin urmare, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.317 -318 din Codul d e procedură civilă contestația este inadmisibilă, nefiind întrunite cerințele legale pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac.
Văzând dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în această cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoare împotriva deciziei civile nr.696 din 27.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
Obligă contestatoarea la 450 lei cheltuieli de judecată către intimata.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/16.02.2010
A: Secția a III-a Civ. -
-
-
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
