Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 526/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 526
Ședința publică din data de 16 mai 2008
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de, G, și, toți cu domiciliul ales la.av. -B, str.--Centru, nr.176-.A,.20,jud.B, împotriva deciziei civile nr.33 pronunțată la data de 28 ianuarie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații, și, domiciliați în comuna, jud.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 9 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 16 mai 2008 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 7926/2006 reclamanții pârâți G, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții reclamanți, și evacuarea din imobilul situat in sat Dealul Viei, comuna Merei, județul B alcătuit din casă de locuit cu anexe și suprafața de 1781 mp. teren și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții, în baza sentinței civile nr. 716/26.01.1995 a Judecătoriei Buzău, au dobândit dreptul de proprietate asupra
construcției CI formată din camerele 3 și 4, iar prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1076/27.06.2006 au dobândit de la reclamanta proprietatea asupra construcției C2 formată din camerele 5 și 6 și garajul situat la demisol, a construcției O reprezentând corp de legătură în suprafață de 19,81 mp. a construcției C5 formată din imobil casă de locuit compus din 4 camere un hol și un beci, a anexelor gospodărești șopron și de păsări și asupra suprafeței de 1781 mp. teren aferent, că la momentul cumpărării nu locuiau în acest imobil întrucât aveau în proprietate o altă casă în comuna și că imobilul a fost ocupat de către pârâții reclamanți, care refuză să îl elibereze.
Întrucât au înstrăinat cealaltă construcție în care au locuit până acum, solicită să se admită acțiunea și să fie obligați pârâții reclamanți să părăsească spațiul ce face obiectul litigiului.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii 114/1996.
Pârâții reclamanți și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea acțiunii
- 2 -
principale și obligarea reclamanților pârâți, în solidar, la plata către ei a contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilelor proprietatea acestora și instituirea unui drept de retenție asupra încăperilor 6, 6 și garaj, așa cum au fost identificate în schița anexă la raportul de expertiză aferent sentinței de partaj. Au susținut pârâții că nu locuiesc în toate construcțiile și încăperile menționate în acțiunea principală, ci numai în încăperea 6 și garaj din corpul C2 și în încăperea 6- corp de legătură denumit O, încăperi asupra cărora solicită instituirea unui drept de retenție până la achitarea de către reclamanți a sumelor reprezentând c/val, investițiilor descrise și a cheltuielilor de judecată.
Reclamanții pârâți au formulat precizări la acțiunea inițială, solicitând evacuarea pârâților doar din camerele 6, 6 și din anexa garaj situate în comuna, județul B, întrucât au intrat în posesia celorlalte camere din imobil, singurele încăperi deținute în prezent de pârâți fiind cele susmenționate. Au mai cerut ca aceștia să fie obligați să ridice îmbunătățirile efectuate în imobilele proprietatea lor, respectiv o sobă de teracotă din încăperea 6, tâmplărie metalică la corpul de legătură 6, anexa din chirpici de pământ și o boltă metalică, ce au fost edificate cu rea credință după. punerea în posesie din 1996.
Totodată aceștia au solicitat introducerea în cauză și a numitei, proprietară și ea a unei părți din corpul de legătură.
Reclamanta pârâtă, la rândul ei, a completat acțiunea solicitând obligarea pârâților la restituirea bunurilor rămase în posesia acestora: șifonier cu 3 uși, studio cu ladă din lemn și saltea, 2 fotolii îmbrăcate în material textil, 2 carpete persane, mobilier toaletă cu oglindă și sertare din lemn, covor material iută - 2/3, mochetă material sintetic muștar- 3/4 ( 47-50).
Pe cale de întâmpinare la cererea reconvențională s-a învederat că între reclamanta și pârâți a existat întotdeauna o stare conflictuală, că niciodată nu le-a promis că le va vinde partea din imobile dobândită în urma partajului, că aceasta a fost nevoită să se mute la locuința fiului său G datorită injuriilor și jignirilor aduse de pârâți și de copiii lor și că singurele construcții efectuate de pârâți, însă fără a avea acordul reclamanților, au fost: o sobă de teracotă în încăperea 6 edificată prin desființarea sobelor din camerele pârâților și refolosirea materialelor rezultate, aplicat tâmplărie metalică la corpul de legătură 6, construit o anexă din chirpici de pământ și edificat o boltă metalică, însă cu materialele reclamantului G și fără acordul lui, celelalte îmbunătățiri menționate în cererea reconvențională fiind efectuate de reclamanta și defunctul ei soț. Pârâții au fost de rea credință la efectuarea acestor îmbunătățiri întrucât de la punerea în posesie în anul 1996, conform sentinței de partaj 716/1995, la care a fost prezentă pârâta, aceștia au cunoscut că nu au niciun drept asupra construcțiilor și terenului la care au făcut modificări și că, potrivit art. 492 Cod civil, drepturile ce se din ridicarea unor construcții sau plantații de către un terț sunt deosebite după cum acesta este de bună sau de rea credință, constructorul fiind considerat de bună credință doar atunci când a executat îmbunătățirile crezând că este proprietar, credință întemeiată pe un titlu ale cărui vicii nu le cunoștea, lucru ce nu este valabil în cauză.
La data de 31.08.2007 reclamanții pârâți au precizat că singura încăpere care mai este ocupată de pârâții reclamanți este încăperea cu nr. 6 din imobilul casă de locuit C2, între timp aceștia fiind evacuați din corpul de legătură 6 și din garaj, motiv pentru care au restrâns acțiunea în evacuare la această încăpere.
- 3 -
Au fost administrate probatorii cu înscrisuri, depuse de fiecare dintre părți, martori (propuși de pârâții reclamanți) și expertiză tehnică specialitatea construcții întocmită de către expert ( 128-133), cu răspuns la obiecțiuni ( 147-148).
Prin sentința civilă nr. 4455 din 05.09.2007 Judecătoria Buzăua admis în parte acțiunea principală, așa cum a fost modificată și, în parte, cererea reconvențională.
A dispus evacuarea pârâților reclamanți, și a pârâților și din încăperea cu nr. 6 situată în imobilul casă de locuit C2 așa cum este descris în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1076/27.06.2006.
Au fost obligați pârâții reclamanți să restituie reclamantei pârâte M bunurile mobile aflate în posesia șifonier cu 3 uși, studio cu ladă, 2 fotolii îmbrăcate în material textil, 2 carpete persane, mobilier toaletă cu oglindă, covor iută - 2/3, mochetă material sintetic - 3/4.
A fost obligată reclamanta pârâtă M să plătească pârâților reclamanți suma de 19376,86 lei reprezentând c/val. îmbunătățiri efectuate la imobilul casă de locuit, iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 1181,14 lei cu același titlu.
A fost respinsă acțiunea principală în ceea ce privește obligarea pârâților reclamanți la ridicarea lucrărilor de îmbunătățiri efectuate la imobilul casă de locuit și terenul aferent.
A fost respinsă cererea reconvențională în ceea ce privește obligarea în solidar și a reclamanților pârâți G și la plata către pârâții reclamanți a contravalorii lucrărilor de îmbunătățire și în ceea ce privește instituirea unui drept de retenție asupra încăperilor 6, 6 și garaj din imobilul casă de locuit.
S-a luat act că reclamanții pârâți au restrâns acțiunea renunțând la judecată în ceea ce privește evacuarea pârâților reclamanți din restul încăperilor indicate în acțiunea introductivă și de pe terenul aferent construcțiilor.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și au fost obligați pârâții reclamanți să plătească reclamanților pârâți suma de 10,3 lei, reclamanta pârâtă M să plătească pârâților reclamanți suma de 1470,97 lei și pârâta să plătească pârâților reclamanți suma de 248,03 lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 716/26.01.1995 a Judecătoriei Buzăus -a dispus ieșirea din indiviziune a reclamanților pârâți G și M, a pârâtului reclamant și a pârâtei asupra imobilului casă de locuit situat în comuna, județul B, cu atribuirea către aceștia a următoarelor loturi: M - imobilul casă de locuit în suprafață de 66,24 mp. inclusiv beciul, parte din corpul de legătură 6, respectiv suprafața de 12,94 mp. camerele 5 și 6 și garajul, precum și anexe gospodărești - de păsări și șopron împreună cu suprafața de 900 mp. teren curți construcții, 312 mp. teren vie și 388 mp. teren cu pruni; Gap rimit camerele 3 și 4 din imobilul I casă de locuit; - camerele 1, 2 și 7 din imobilul I casă de locuit; - suprafața de 4,21 mp. din corpul de legătură 6 ( 9-11).
Prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 1076/27.06.2006 reclamanta pârâtă Mav ândut
- 4 -
reclamanților pârâți G și nuda proprietate asupra construcțiilor atribuite în urma partajului, descrise în contract ca fiind: camerele 5 și 6 și garajul din imobilul casă de locuit C2, suprafața de 12,94 mp. din imobilul casă de locuit C3 (corp de legătură), casa de locuit C5 compusă din 4 camere, un hol și un beci și anexe gospodărești CI șopron și C4 de păsări împreună cu nuda proprietate asupra suprafeței de 1781 mp. teren aferent.
Prima instanță a constatat că reclamanții pârâți G și dețin în proprietate încăperile 3 și 4 din imobilul casă de locuit ce le-au fost atribuite în urma partajului, nuda proprietate asupra restului de încăperi, cu excepția celor notate cu 1, 2 și 7 din imobilul casă de locuit, dobândite de pârâții reclamanți prin sentința de ieșire din indiviziune, precum și nuda proprietate asupra întregii suprafețe de teren aferent, vânzătoarea M păstrându-și dreptul de uzufruct viager asupra construcțiilor înstrăinate și asupra terenului.
Întrucât reclamanții și-au restrâns capătul de cerere în evacuare la încăperea cu nr. 6 pentru că au intrat în posesia celorlalte încăperi în urma pronunțării deciziei civile nr. 720/08.11.2006 de către Tribunalul Buzău și a executării efectuate, conform proceselor verbale încheiate de BEJ în data de 25-07 și respectiv 31.07.2007, cei patru pârâți fiind evacuați din construcții, cu excepția acestei încăperi pe care au refuzat să o părăsească motivând existența litigiului de față, instanța a reținut că pârâții reclamanți ocupă fără drept această încăpere (nr. 6) și pe baza dispozițiilor art. 480 cod civil a constatat întemeiat primul capăt de cerere, așa cum a fost restrâns, dispunând evacuarea celor 4 pârâți din încăperea cu numărul 6 din imobilul notat cu C2 în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1076/27.06.2006, luând act de renunțarea reclamanților pârâți la judecată în ceea ce privește evacuarea pârâților din restul încăperilor indicate în acțiunea introductivă și de pe terenul aferent construcțiilor.
Capătul de cerere completator formulat de reclamanta pârâtă M a fost admis cu motivarea că pârâții reclamanți nu au contestat că au în posesia lor bunurile cerute, respectiv șifonier cu 3 uși, studio cu lada din lemn și saltea, 2 fotolii îmbrăcate în material textil, 2 carpete persane, mobilier toaletă cu oglindă și sertare din lemn, covor material iută - 2/3, mochetă material sintetic muștar-3/4,pe care au fost obligați să le restituie acesteia.
Cererea reconvențională a fost apreciată în parte ca întemeiată, din declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu recunoașterea reclamanților pârâți prin acțiunea promovată, prima instanță reținând că pârâtul a locuit încă de la naștere în acest imobil, ce a constituit casa părintească, și tot aici a trăit și familia lui, formată din pârâta reclamantă și cei doi copii -pârâții și, că până în urmă cu cea. 2 ani tot acolo a locuit și reclamanta pârâtă, iar toate îmbunătățirile pretinse de pârâții reclamanți și au fost efectuate de aceștia pe munca și cheltuiala lor.
Cu privire la reaua credință invocată în privința acestora s-a apreciat că pârâții reclamanți nu pot fi considerați de rea credință avându-se în vedere că ei au fost cei care au locuit permanent în imobilele menționate, inclusiv după sentința de partaj, că reclamanții G și, chiar dacă s-a încheiat în favoarea lor un proces verbal de punere în posesie de către executorul judecătoresc la data de 23.01.1996, nu au intrat niciodată în stăpânirea efectivă a
- 5 -
terenului și a construcțiilor ce le aparțineau așa cum recunosc în chiar cererea de chemare în judecată, că îmbunătățirile determinate de expertiză se regăsesc la partea de construcții și asupra terenului care, până la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1076/27.06.2006, au aparținut reclamantei M care a locuit efectiv în imobil și care a avut permanent cunoștință de lucrările ce se efectuează de pârâți fără a manifesta opunere și că, așa cum au declarat cei trei martori, și reclamanții G și au avut efectiv cunoștință de faptul că pârâții realizează aceste lucrări de construcții și îmbunătățiri și nici ei nu s-au opus vreodată. Totodată prima instanță a reținut și împrejurarea că, încă de la întocmirea expertizei ce a stat la baza sentinței de partaj, expertul a făcut mențiunea că modalitatea de partajare la care a ajuns a fost determinată de împrejurarea că părțile nu aveau bani pentru a-și plăti sulte precum și de considerentul că "urmează mai târziu să-și cumpere între ei, cine va avea bani, așa cum au susținut toți la data expertizei".
In consecință, s-a apreciat justificată susținerea pârâților reclamanți în sensul că au avut permanent reprezentarea faptului că mama și respectiv fratele și cumnata lor le vor înstrăina partea de construcții deținută de ei precum și terenul aferent.
Reținând buna credință a pârâților reclamanți, instanța de fond a constatat neîntemeiat capătul de cerere referitor la obligarea acestora la ridicarea construcțiilor și îmbunătățirilor efectuate, întrucât din dispozițiile art. 494 Cod civil rezultă că doar constructorul de rea credință poate fi obligat la ridicarea pe cheltuiala lui a lucrărilor de construcții și plantații efectuate pe terenul altuia.
Având în vedere și dispozițiile art. 494 al. 3 teza a II-a Cod civil, instanța de fond a constatat că pârâții reclamanți sunt îndreptățiți la primirea contravalorii acestor lucrări stabilită de expert la suma totală de 20558 lei.
Referitor la persoanele obligate la plată, instanța a reținut că acestea sunt reclamanta M și pârâta, aceasta din urmă continuând să dețină în proprietate suprafața de 4,21 mp. din corpul de legătură 6 asupra căruia s-au făcut îmbunătățiri. Pentru că prin sentința de partaj și raportul de expertiză ce a stat la baza acesteia nu s-a stabilit care este partea din încăperea 6 atribuită reclamantei (12,94 mp.) și care este partea atribuită pârâtei (4,2lmp), s-a constatat că nu pot fi determinate îmbunătățirile aflate pe partea din proprietate a fiecăreia dintre cele două (ele fiind practic in indiviziune), astfel că s-a procedat la determinarea sumelor pornind de la împrejurarea că din totalul suprafeței corpului de legătură 6 deține 75,45%, iar restul de 24,55%, astfel că din valoarea totală a îmbunătățirilor efectuate la acest corp de legătură de 4805 lei, determinată de expertiză, suma de 3623,86 lei reprezentând 75,45% trebuie suportată de reclamanta MARI A, iar restul de 1181,14 lei de pârâta.
In ce privește plata în solidar a c/val. îmbunătățirilor instanța de fond a apreciat că cei doi reclamanți pârâți au dobândit nuda proprietate asupra construcțiilor și terenului abia la data de 27.06.2006, când îmbunătățirile pretinse de pârâții reclamanți fuseseră deja făcute, astfel că ele au fost avute în vedere la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1076, contravaloarea lor fiind cuprinsă în prețul convenit și achitată vânzătoarei M.
- 6 -
Pe baza raportului de expertiză s-a reținut că aceste lucrări de îmbunătățiri și construcții nu se regăsesc și la cele două camere (3 și 4) atribuite reclamantului pârât G în urma partajului din imobilul casă de locuit, astfel că acesta nu poate fi obligat la plata vreunei sume către cei doi pârâți reclamanți.
Al doilea capăt de cerere al cererii reconvenționale a fost apreciat ca neîntemeiat întrucât proprietatea asupra încăperilor numărul 6, 6 și garaj din imobilul casa de locuit aparține reclamanților pârâți G și iar calitatea de debitor reclamantei parate M și paratei și nu sunt întrunite condițiile instituirii unui drept de retenție nefiind identitate între persoana debitorului și proprietarul bunului.
Pe baza art. 276 Cod procedura civilă au fost compensate în parte cheltuielile de judecata pe care părțile și le datorează reciproc.
Împotriva sentinței civile nr. 4455/05.09.2007 a Judecătoriei Buzău au declarat apel pârâții reclamanți și, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a învederat instanței că în mod greșit instanța de fond a respins obligarea reclamanților pârâți G și în solidar cu la plata despăgubirilor în sumă de 19.376,86 lei, deoarece prețul de vânzare cumpărare stabilit în contractul încheiat între aceștia este de 2.000 lei și nu cuprinde contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului casă plus teren, care au fost evaluate prin expertiză la suma susmenționată.
S-a arătat că reclamanții -pârâți G și se îmbogățesc fără justă cauză în acest mod, îmbunătățirile aduse imobilului înstrăinat acestora neintrând în mod cert în prețul primit de în sumă de 2.000 lei, pentru că evaluarea lor s-a făcut prin expertiză la suma de 19.376,86 lei, care este de aproape 10 ori mai mare decât acest preț, astfel încât s-a apreciat că instanța de fond trebuia să-i oblige pe cei doi reclamanți - pârâți în solidar cu la restituirea contravalorii îmbunătățirilor. S-a arătat că intimata nu mai are nici un drept de proprietate sau coproprietate asupra imobilului și beneficiază doar de uzufruct viager asupra unor încăperi ale imobilului, toate devenind proprietatea numiților G și.
In consecință s-a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării atât a reclamantei -pârâte cât și a reclamanților -pârâți G și în solidar la despăgubirea pârâților - reclamanți, apelanți în cauză, cu suma de 19.376,86 lei reprezentând îmbunătățiri efectuate la imobilul casă de locuit și teren.
Intimații, și G au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că instanța de fond a procedat corect respingând obligarea la plata de despăgubiri a reclamanților-pârâți G și, deoarece construcțiile și îmbunătățirile efectuate de apelanți s-au făcut anterior datei de 27.06.2006, când cei doi nu aveau proprietatea imobilului casă de locuit și a terenului aferent, astfel încât nu se justifică admiterea cererii reconvenționale față de aceștia, nefiind îndeplinite în cauză elementele juridice ale instituției îmbogățirii fără justă cauză. Totodată s-a apreciat că s-a reținut corect din analiza raportului de expertiză întocmit în dosar că lucrările efectuate de apelanți la imobilul casă de locuit nu se regăsesc în cele două camere atribuite conform sentinței de partaj intimaților, astfel încât aceștia nu pot fi obligați la plata vreunei despăgubiri către cei doi apelanți.
- 7 -
Prin decizia civilă nr.33 din 28 ianuarie 2008 Tribunalul Buzăua admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată și a obligat pe reclamanții pârâți G și la plata către pârâții reclamanți și a sumei de 19.376,86 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut faptul că, persoanele obligate la plata îmbunătățirilor nu pot fi decât cei obligați prin această hotărâre, atâta vreme cât patrimoniul reclamanților pârâți este cel care s-a majorat cu contravaloarea îmbunătățirilor include în proprietatea dobândită de la și pentru care nu s-a efectuat o plată prin necuprinderea sumei în prețul achitat acesteia.
In ceea ce privește beneficiul solidarității invocat de către apelanți pentru plata despăgubirilor, Tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate susținerile acestora întrucât nu există o obligație solidară în sensul disp. art. 1039 - 1056 Cod civil, pentru plata contravalorii îmbunătățirilor, între reclamanta pârâtă pe de o parte
și reclamanții pârâți G și, această solidaritate nefiind determinată nici de temeiul art. 998 - 999 Cod civil și nici de principiul îmbunătățirii fără justă cauză, fiind știut că obligația solidară de plată decurge ori din lege ori din convenția părților, iar în speță nu există o solidaritate care să-și aibă izvorul în lege sau în principiile generale de drept și nici o solidaritate convențională, astfel că nu se poate dispune obligarea celor trei intimați în solidar la despăgubirea apelanților cu suma menționată.
Impotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs recurenții și G, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
In motivarea acestuia s-a arătat că hotărârea instanței de apel în sensul disp. art. 304 pct. 7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă, motivarea acesteia prin faptul că prețul imobilului asupra căruia a operat transferul proprietății conform contractului de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager a fost de 2000 lei, iar contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului sunt în sumă de 19.376, 86 lei, fiind nelegală întrucât practica și doctrina juridică statuează faptul că, în materie de contracte prețul este corespunzător valorii lucrului vândut, fiind hotărât de părți la momentul încheierii contractului, iar convențiile legal făcute au putere obligatorie între părți (art. 969 Cod civil).
Mai susțin recurenții că, în realitate reclamanții au cumpărat imobilul așa cum a fost descris în conținutul contractului la un preț pe care l-au convenit cu vânzătoarea, fiind indubitabil faptul că acest preț se referea inclusiv la contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de către sus-numiții.
Deși legal citați intimații nu au formulat întâmpinare dar, prin intermediul apărătorului ales au solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând recursul de față, prin prisma criticilor formulate, raportat la actele și lucrărilor dosarului dar și la textele de lege incidente, curtea reține următoarele:
In urma partajului soluționat prin sentința civilă nr.716 din 26.01.1995 a Judecătoriei Buzău, s-a dispus ieșirea din indiviziune a numiților G și pe de o parte, respectiv a numiților și pe de altă parte, asupra unui imobil casă de locuit situat în comuna, jud.B, omologându-se raportul de expertiză efectuat în cauză în variantă unică; in urma acestui partaj s-a atribuit numitei imobilul casă de locuit, respectiv anumite spații din acesta, restul revenind celorlalte părți.
- 8 -
Ulterior, prin contractul de vânzare -cumpărare cu clauză de uzufruct viager, autentificat sub nr.1076/27.06.2006 numita a vândut reclamanților pârâți G și nuda proprietate asupra construcțiilor atribuite prin partaj și menționate mai sus și descrise în actul de vânzare cumpărare aflate în copie la dosar.
Prin cererea reconvențională pe care au formulat-o în fața instanței de fond, recurenții au solicitat contravaloarea îmbunătățirilor pe care le-au adus până la momentul transferului nudei proprietăți, părții de imobil cer a fost atribuită numitei și pe care aceasta a înstrăinat-o în condițiile mai sus-expuse.
Așa cum au apreciat în mod corect cele două instanțe, în ceea ce privește efectuarea acestor îmbunătățiri, pârâții-reclamanți, recurenți în prezenta cauză nu pot fi considerați de rea credință, atâta vreme cât inclusiv după pronunțarea sentinței de partaj, ei au fost cei care au locuit permanent, inclusiv în partea de imobil înstrăinată, fiind pe deplin dovedită susținerea acestora în sensul că în tot acest timp au avut reprezentarea faptului că mama și respectiv fratele și cumnata lor le vor înstrăina partea de imobil în
discuție și terenul aferent astfel încât era firesc să aducă îmbunătățiri acestui bun. Câtă vreme chestiunea bunei credințe nu mai poate purta alte discuții este firesc și echitabil ca recurenții să primească valoarea acestor îmbunătățiri, controversa în momentul de față și care reprezintă și unicul motiv al prezentului recurs, purtând asupra persoanei ce urmează a fi obligată la suportarea acestor îmbunătățiri. Așa cum am relevat anterior, instanța de apel a adoptat o soluție diferită față de prima instanță, în sensul că a considerat că intimații deveniți proprietari în urma vânzării -cumpărării imobilului, trebuie să suporte contravaloarea acestor îmbunătățiri, întrucât la momentul încheierii actului de înstrăinare nu au plătit vânzătoarei și această contravaloare, ei fiind aceea însă care în urma dobândirii proprietății asupra imobilului beneficiază de respectivele îmbunătățiri.
Din analiza probelor administrate și raportat la contextul expus, Curtea constată că recursul este fondat, apreciind că soluția primei instanțe și raționamentul care a indus această hotărâre este corect.
Astfel, potrivit art. 1294 Cod civil contractul de vânzare cumpărare este convenția prin care vânzătorul se obligă să transmită proprietatea unui bun al său în patrimoniul cumpărătorului, obligația corelativă a acestuia din urmă fiind aceea de a plăti contravaloarea bunului ce face obiectul contractului, denumită preț, care este stabilit de părți la momentul realizării acordului de voință, preț care trebuie să îndeplinească condițiile imperative de a fi determinat, cert, real la momentul întrunirii acestui acord.
In contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică și depus la fila 7 din dosarul de fond, rezultă faptul că prețul imobilului în litigiu a fost de 2000 RON fără ca în cuprinsul actului autentic să fie cuprinsă vreo mențiune din care să rezulte că acest preț nu ar cuprinde și valoarea îmbunătățirilor sau că intimații ar fi înțeles să cumpere bunul fără aceste îmbunătățiri. Raționamentul instanței de apel în sensul că, din compararea acestui preț cu contravaloarea îmbunătățirilor, rezultă că acestea nu ar fi fost incluse în valoarea plătită la cumpărare de către intimați pentru imobilul dobândit, este o supoziție care nu poate contraveni clauzelor clare și neinterpretabile ale actului de vânzare cumpărare, cu atât mai mult cu cât, respectivele lucrări au fost efectuate de către recurenți până la momentul transferului dreptului de proprietate prin contractul menționat.
- / / -
- 9 -
In consecință, în temeiul art. 312 al. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia instanței de apel în sensul că va respinge apelul promovat împotriva sentinței civile nr.4445/2007 a Judecătoriei Buzău, menținând ca legală și temeinică această din urmă hotărâre.
In baza art. 274 Cod pr.civilă, ca parte care au pierdut procesul, intimații vor fi obligați la plata către recurenți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1173 lei, reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, G, și, toți cu domiciliul ales la.av. -B, str.--Centru, nr.176-.A,.20,jud.B, împotriva deciziei civile nr.33 pronunțată la data de 28 ianuarie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații,
, și, domiciliați în comuna, jud.
Modifică în tot decizia instanței de apel în sensul că respinge apelul și menține ca legală și temeinică sentința nr.4445 din 5 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Obligă intimații la plata către recurenți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1173 lei,reprezentând onorariu apărător și taxă timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
C - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.ART/CO
3 ex./19 mai 2008
7926/2006 Judec.
a- Trib.
I
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
