Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 556/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 556/2009 -
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de contestatorul domiciliat în O,-, - 1,. D,. 8, județul B și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1042 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 3.02.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului declarat, modificarea în parte a sentinței primei instanțe în sensul de a se dispune ca drepturile de pensie stabilite să fie acordate începând cu data de 30.06.2005, și obligarea părții adverse la cheltuieli de judecată. Arată că în mod nelegal și în contradicție cu dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 instanța de fond a stabilit data de la care contestatorul este îndreptățit a beneficia de pensia recalculată. Totodată, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de intimată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1042 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins excepția de tardivitate invocata de intimata Casa Județeană de Pensii B; a fost admisă contestația precizată, formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/11.09.2008 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens în care să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului; s-au respins restul pretențiilor și a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția de tardivitate, aceasta a fost respinsă întrucât contestatorul și-a precizat contestația în prezenta cauză, respectiv că ar contesta și decizia emisă de intimată în 2008, intimata nu a făcut dovada comunicării efective a deciziei și sub aspectul obiectului respectiv, recalcularea pensiei prin luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu de cotizare conform prevederilor legale, instanța a apreciat ca fiind în termen introdusă contestația.
Prin decizia nr. - din 30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului. Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004, este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA, contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, prima instanță apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică acela de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-am arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări instanța de fond apreciază că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226 din 2006 fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată, și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006.
Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, funcția și locul contestatorului încadrându-se în grupa a II-a de muncă potrivit legislației anterioare, este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare".
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare". Este adevărat că legea precizează că este vorba de unitățile prevăzute în Anexa 2, dar în baza principiului la condiții de muncă egale, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, consacrat de nr.OUG 4/2005, se impune, pentru a nu exista discriminări, a se asimila societăților prevăzute în anexa 2 la Legea nr. 226/2006 și societățile comerciale în care s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1 la aceeași lege, dar care s-au desființat, au fost lichidate judiciar înainte de apariția Legii nr. 226/2006, cum este și cazul "" -
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare al contestatorului rezultă că acesta a desfășurat o perioadă de 21 de ani, 0 luni și 13 zile în condiții speciale și 15 ani, 0 luni și 25 zile în condiții normale, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 226/2006, și coroborat cu anexa nr. 4 din Legea nr. 19/2000, a admis contestația precizată și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care să emită o nouă decizie de pensionare.
Referitor la capătul de cerere privind aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 3/1977, acesta a fost respins întrucât din analiza activității în muncă a contestatorului și deciziile emise de către intimată, instanța a constatat că intimata a făcut aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 3/1977, așa cum reiese și din buletinul de calcul, respectiv un spor aferent grupelor I și a II-a de muncă, de 6 ani și 9 luni.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând modificarea acesteia în sensul recalculării drepturilor la pensie începând cu data de 30 iunie 2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este parțial nelegală, deoarece recurentul nu este despăgubit în mod integral, respectiv de la data emiterii deciziei de pensionare nr. -/30.06.2005.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 187 din Legea nr. 19/2000, Decretul nr. 167/1958.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen a declarat recurs și pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând casarea acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că motivele pe care este fundamentată soluția instanței de fond, sunt străine de natura pricinii, că, între grupa I și a II-a de muncă există mai multe deosebiri pe care instanța le-a ignorat, cele două grupe neputând fi asimilate.
Recurenta susține că în speță nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 226/2006, dispozițiile acesteia nu se aplică retroactiv, iar fostul angajator al contestatorului nu se regăsește în lista cuprinsă în anexa nr. 2, condiție restrictivă impusă de actul normativ mai sus indicat.
Pe de altă parte, se susține că instanța de fond face o totală confuzie între stagiul de cotizare realizat (vechimea în muncă) și stagiul complet de cotizare, care sunt două noțiuni distincte, pe care intimatul le asimilează una cu cealaltă, în scopul vădit de a induce instanța în eroare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
Intimatul contestator nu a formulat întâmpinare, solicitând în ședința publică din 31 martie 2009, prin reprezentantul său, respingerea recursului declarat de pârâtă.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Recurentul contestator a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977, prin decizia nr. -/17.04.1990. În conformitate cu art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, pârâta recurentă urma să procedeze la recalcularea pensiilor potrivit principiilor enunțate în articolele introductive ale Legii nr. 19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă, tratate diferit de locurile comune de muncă: cele în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, potrivit art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 43 din lege.
Din copia cărții de muncă a recurentului reclamant, reiese că acesta a lucrat în perioada cuprinsă între 21.04.1959 - 17.03.1964, la Combinatul Chimic Târnăveni, în calitate de manipulant materiale bicromat, operator bicromat, iar din 1964 până la 1.04.1990, a fost angajat la fosta Întreprindere "" O, în calitate de operator bicromat, preparator cuve miniere, tehnician, etc. și după apariția Legii nr. 19/2000 și a Legii nr. 226/2006, se impunea recalcularea pensiei acestuia, cu respectarea dispozițiilor noilor legi.
Legea nr. 226/2006 a stabilit care sunt locurile de muncă în condiții speciale, iar în anexa 1 pct. 28 se regăsesc și activitățile prestate de către recurentul reclamant.
Art. 3 din același act normativ a stabilit că asigurații care au realizat un stagiu de cotizare în condițiile speciale prevăzute de anexa 1, beneficiază de pensie pentru limita de vârstă.
Recurentul petent îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006 și Legea nr. 19/2000, care obligă casele de pensii județene la recalcularea pensiilor din sistemul public, iar Normele de aplicare ale acesteia, art. 14, fac trimitere la persoanele pensionate între 1.04.2001 - 17.04.2006. Chiar dacă aceste norme se referă doar la persoanele pensionate după 1 aprilie 2001, Curtea de Apel apreciază că aceste dispoziții se aplică tuturor participanților la sistemul național de pensii, indiferent de anul pensionării, această interpretare impunându-se prin prisma principiilor instituite de articolele introductive ale Legii nr. 19/2000, indiferent de anul ieșirii la pensie, veniturile trebuie să fie egale pentru participanții care au statut similar și au contribuit egal la sistemul de pensii.
Această interpretare a dispozițiilor legale succesive în materia pensiilor, nu înseamnă că legea civilă retroactivează, cât timp stagiul complet de cotizare de 25 de ani se va aplica recurentului petent doar pentru viitor și se impune tocmai pentru a nu fi discriminați o parte din participanții la sistemul național de pensii.
Concluzionând, stagiul complet de cotizare ce urmează a se reține pentru petent este de 25 de ani în loc de 30 de ani, cuantumul acestuia fiind avantajos pentru recurent, și care este calculat conform Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 1550/2004.
Petentului recurent urmează să i se aplice dispozițiile legii noi de la data introducerii acțiunii, respectiv de la 7 martie 2008 în loc de 11 septembrie 2008, criticile acestuia fiind nefondate cu privire la acordarea drepturilor la pensie retroactiv, începând cu anul 2005, dată la care Legea nr. 226/2006 nici nu era în vigoare, iar pe de altă parte, acesta nu a făcut dovada că după apariția acestui act normativ s-a adresat pârâtei cu cerere de recalculare și anexarea dovezilor în acest sens.
Față de cele relevate mai sus, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1), combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă, va admite recursul declarat de reclamant și va modifica în parte sentința civilă nr. 1042/2008 a Tribunalului Bihor, în sensul că va dispune recalcularea pensiei acestuia, începând cu data de 7.03.2008 în loc de 11.09.2008 și va menține restul dispozițiilor, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimata Casa Județeană de Pensii B la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 1042 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Dispune recalcularea pensiei petentului începând cu data de 7 martie 2008, în loc de 11 septembrie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pe intimată la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea petentului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 31 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 8.04.2009
jud.fond. -
dact.
2 ex./10.04.2009
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
