Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 557/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 557/2009 -
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O,-, - 32,. 6,. 18, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1065 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator - personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta intimată a depus completare la cererea de recurs, intimatul contestator a depus întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1065 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/15.01.2007 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 12.03.2005, sens în care să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Stagiul complet de cotizare avut în vedere la recalcularea pensiei contestatorului a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA, contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța de fond a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-am arătat deja, reține prima instanță, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond apreciază că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226 din 2006 fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată, și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006, în speța de față
Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, funcția și locul de muncă al contestatorului, care țin de siguranța circulației, se încadrează în condiții speciale, iar potrivit legislației anterioare este asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare".
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3, punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare".
Întrucât contestatorul prin contestația formulată a solicitat împărțirea numărului total de puncte la 20 de ani ținând cont și de textele de lege mai sus menționate, instanța a admis în parte contestația formulată.
Întrucât în cuprinsul deciziei sus menționate se arată că în situația în care vor fi prezentate acte doveditoare de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 12.03.2005, instanța a obligat intimata să acorde drepturile stabilite conform dispozitivului hotărârii, începând cu data de 12.03.2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestației formulată de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece înscrierea la pensie a intimatului nu se poate realiza conform Legii nr. 226/2006, întrucât art. 3 alin. (1) din lege prevede un necesar de 25 de ani realizați în condiții speciale, în locurile de muncă prevăzute în anexa 1 din lege, pct. 7, condiții care în speță nu sunt îndeplinite.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin completarea motivelor de recurs s-a mai arătat că prin sentința atacată s-a dispus recalcularea drepturilor la pensie începând cu data de 12.03.2005, și întrucât reclamantul nu a arătat expres care decizie de pensie înțelege să o conteste, în mod corect, contestația trebuie considerată a fi formulată împotriva deciziei nr. -/7.03.2008, aceasta putând fi contestată în termenul de 45 de zile, termen de care reclamantul a și înțeles să uzeze, înregistrând contestația la data de 12.03.2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Din copia cărții de muncă depusă în dosarul instanței de fond, rezultă că intimatul a fost angajat la de - O la data de 4.07.1972, în funcția de mecanic locomotivă, fochist locomotivă, revizor locomotivă, șef tură tracțiune, de unde a fost pensionat prin decizia nr. -/21.10.2004, începând cu data de 1.09.2004.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă tratate diferit față de locurile comune de muncă: cele în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, potrivit art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 43 din lege.
Intimatul a desfășurat o perioadă de 26 de ani, 6 luni, 17 zile în grupa I de muncă, după cum rezultă din chiar decizia de pensionare depusă la fila 11 - dosar fond, perioadă în care a prestat activitate în funcțiile arătate mai sus, iar după apariția Legii nr. 226/2006, se impunea recalcularea pensiei acestuia, cu respectarea dispozițiilor noii legi în materie.
Actul normativ mai sus evocat a stabilit care sunt locurile de muncă în condiții speciale, iar prin anexa 1 pct. 7 s-a prevăzut că activitatea desfășurată în siguranța circulației pe calea ferată, cum este cazul în speță, este considerată ca fiind în condiții deosebite.
Intimatul petent îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006, Legea nr. 19/2000 obligă casele de pensii județene la recalcularea pensiilor din sistemul public, iar Normele de aplicare a Legii nr. 226/2006, art. 14, fac trimitere la persoanele pensionate între 1.04.2001 și 17.04.2006, prin urmare se aplică și în cazul reclamantului, căruia se impunea a i se recalcula pensia după dispozițiile noilor legi, ce sunt mai avantajoase.
Numai procedând în acest fel se asigură un tratament nediscriminatoriu pentru participanții la sistemul național de asigurări sociale, indiferent de anul pensionării.
Această interpretare a dispozițiilor legale succesive în materia pensiilor, nu înseamnă că legea civilă retroactivează, cât timp stagiul complet de cotizare de 25 de ani se va aplica intimatului doar pentru viitor, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (1) combinat cu art. 296 și 316, cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEA va admite recursul civil de față, va modifica în parte sentința civilă nr. 1065/17.09.2008 a Tribunalului Bihor, în sensul că va dispune recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 7 martie 2008, data emiterii ultimei decizii de pensie, în loc de 12 martie 2005, dată la care Legea nr. 226/2006 nici nu era în vigoare, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta este și decizia atacată în termenul legal de 45 de zile.
Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței atacate, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 1065 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Dispune recalcularea pensiei petentului cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu data de 7 martie 2008 în loc de 12 martie 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 31 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 8.04.2009
jud.fond. -
dact.
2 ex./10.04.2009
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
