Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 590/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.590/2008-R
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în, nr.276, județul B, împotriva sentinței civile nr. 905/LM din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimatul contestator -personal, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, intimatul contestator a depus întâmpinare, după care:
Intimatul contestator -personal, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator -personal solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.905/LM din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Bihoraa dmis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință a dispus anularea deciziei nr. 80130/01.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului, și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu 01.07.2005, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată..
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 80130/01.07.2007 a fost recalculată pensia contestatorului obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de.1.51232, potrivit buletinului de calcul anexat deciziei instanța de fond reținut că stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000,conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Față de susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme, rolul puterii judecătorești fiind acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani,concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat de tribunal că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond admis contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care va emite o noua decizie de pensionare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației.
Prin motivele de recurs s-a invocat că. Prin decizia nr.80130/1.07.2007 au fost aplicate dispozițiile G nr.19/2007 ce prevăd că art.161 alin.2,3,4,5 din Legea nr.19/2000 se aplică doar din 1 iulie 2007, greșit instanța de fond le-a acordat retroactiv din 1.07.2005, decizia contestată nefiind de recalculare ci emisă în baza acestui act normativ special.
Se găsește în eroare instanța de fond, cu privire la interpretarea art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004, în sensul că stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu ar fi cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ci un număr de ani vechime în muncă, făcând o interpretare ce excede normei în materie. Art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 a stabilit excepții de la principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, pentru cei cărora dreptul s-a deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare fiind cel reglementat de Legea nr.3/1977, care, la art.14 alin.4 a prevăzut beneficiul reducerii vârstei de pensionare a celor ce au lucrat cel puțin 15 ani în grupa I, 20 ani în grupa a-II-
A făcut o confuzie instanța între stagiul complet de cotizare pe care îl impunea Legea nr.3/1977 și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, în ipoteza aplicării dispoziției instanței, cei 20 ani nu reprezintă un stagiu de cotizare în sensul legii ci un număr de ani cu care se reduce vârsta de pensionare.
Există o contradicție vădită de termeni, prin motivare se recunoaște că art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se aplică intimatului dar a coroborat și asimilat aceste dispoziții cu art.14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului, invocând că s-a pensionat în baza Legii nr.3/1977 având 26 ani 2 luni și 29 zile lucrate în condiții speciale, fiind corect aplicabile dispozițiile art.43 din Legea nr.19/2000.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Într-adevăr actul normativ în vigoare la data acordării drepturilor de pensie ale intimatului, pentru munca depusă și limita de vârstă, a fost Legea nr. 3/1977 dar, în ideea echității s-a adoptat OUG nr. 4/2005 ce consacră principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie. Această ordonanță de urgență, aprobată prin Legea nr. 78/2004 are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, în speță - HG nr. 1550/2004, astfel că, susținerile recurentei în sensul că s-au prevăzut excepții de la principiul enunțat pentru cei pensionați în perioada 01.07.1977 - 31.03.2001, apar ca nefondate.
Art. 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual, iar cuantumul fiecărei pensii se calculează cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect față de care, este cert că s-a urmărit înlăturarea discriminărilor dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie, aspect corect reținut de prima instanță.
În măsura în care s-ar fi dispus altfel, conform apărărilor recurentei, s-ar fi adus atingere principiului enunțat mai sus, cu atât mai mult cu cât, chiar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, inaplicarea lui ar crea discriminare pentru cei pensionați anterior, ceea ce contravine atât Constituție României art. 16, cât și practicii constante în materie a Curții de APEL ORADEA - dosar nr-, - - apărările intimatului fiind fondate.
Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede într-adevăr că, asigurații ce și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute de art. 20 lit. a și au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în asemenea condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă de la 45 ani, ori, conform actelor din dosarul de fond, intimatul lucrat în subteran mai mult de 20 de ani, fiind aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 1 lit. a, art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, OUG nr. 4/2005, dispoziția instanței nefiind o interpretare ce ar excede normei legale invocate, ci dimpotrivă.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond doar a pus în aplicare prevederile exprese în materie, mai favorabile, altfel s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a intimatului ce a ieșit la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei pensionași anterior, ce îndeplineau aceleași criterii, condiții de vechime, stagiu de cotizare, astfel că, instanța de fond a dispus cu o interpretare corectă aplicarea dispozițiilor legale, neexistând o contradicție în termenii utilizați, criticile fiind neavenite.
Cât privește data de la care s-au acordat drepturile intimatului, într-adevăr decizia nr. 80130/01.07.2007 s-a emis în baza OUG nr. 19/2007 și nu a unei dispoziții legale în materie de recalculare, cum ar fi HG nr. 1550/2004 sau OUG nr. 4/2005, ordonanță ce în art. II alin. 1, 2 prevede completarea art. 161 alin. 2, 3, 4, 5, din Legea nr. 19/2000, referitor la completarea datelor înscrise în carnetul de muncă, situație în care, drepturile se acordă doar din 1 iulie 2007, greșit instanța de fond acordându-le din 01.07.2005, criticile fiind fondate, apărările intimatului fiind neavenite.
Ca urmare a celor expuse, făcându-se o greșită aplicare și interpretare a art. III alin. 1, 2 din OUG nr. 19/2007, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că drepturile stabilire se vor acorda din 01.07.2007 în loc de 01.07.2005 cum greșit s-a dispus.
Se vor menține celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice, raportat la considerentele expuse mai sus, constatându-se că partea recurentă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Totuși se mai impune a se preciza și faptul că stagiul de cotizare este perioada efectiv lucrată de asigurat, iar cel complet de cotizare este cel prevăzut în actele normative, necesar pentru a ieși la pensie și la acesta din urmă se împarte punctajul anual realizat în speță pentru cei cea au lucrat în grupa I la 15 ani, grupa a II-a la 20 ani, grupa a III-a la 30 de ani, etc. acesta fiind de altfel și motivul pentru care instanța de fond a procedat astfel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.1 combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în, nr.276, județul B, împotriva sentinței civile nr. 905/LM din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că, drepturile stabilite sunt acordate începând cu data de 1 iulie 2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:14.04.2008
Jud.fond /
dact.
data:21.04.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
