Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 63
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 506 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, reprezentând recurentul pârât, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus dovada de achitare a taxei judiciare de timbru.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că prin decizia pronunțată în apel nu s-a lămurit fondul cauzei, existând și contradicții între dispozitivul și motivarea acesteia.
A arătat că fiecare dintre părți avea acces la locuință. Reclamanta a fost înștiințată că locuința este liberă și are liber accesul, dar nu s-a încheiat nici un proces-verbal de predare-primire în acest sens.
A mai arătat că nu sunt dovedite sumele solicitate de reclamantă pentru lipsa de folosință, aceasta nefăcând dovada nici ca ar fi dorit să încheie un nou contract de închiriere sau că ar fi dorit să locuiască în imobil.
A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei, respingerea apelului și menținerea sentinței civile, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 31 august 2004, reclamanta - solicitat în contradictoriu cu pârâta să se dispună evacuarea din imobilul pe care îl ocupă fără drept, obligarea acesteia la suportarea lipsei de folosință imobilului pe perioada mai 2004 și până la rămânerea definitivă hotărârii ce se va pronunța, în sumă de 30.000.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că între părți existat un contract de închiriere nr. 16721 din 22 mai 2002, având ca obiect imobilul proprietatea reclamantei, situat în C,-, compus din două camere, hol, baie și culoar.
Întrucât acest contract a expirat la 1 mai 2004, reclamanta notificat pârâta să eliberez imobilul, însă aceasta a refuzat în mod nejustificat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii, arătând că a eliberat spațiul la data expirării contractului de închiriere și totodată a rugat pe reclamantă, ca în situația în care dorește încheierea unui nou contract de închiriere, să se prezinte pentru perfecta actele.
A mai arătat că, proprietar al imobilului este și că prin sentința civilă nr. 19532/1997, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra părții din imobil în coproprietate cu statul.
La data de 2 martie 2005, pârâta și- precizat acțiunea, arătând că, deși chiriașii au trebuit să elibereze apartamentul, încercările reclamantei de a intra în imobil au eșuat.
Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr.3573 din 13 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 19159/2004, respins acțiunea, cu motivarea că s- constatat cu prilejul deplasării pentru administrarea interogatoriului pârâtei că spațiul care a făcut obiectul contractului de închiriere a fost eliberat, iar reclamanta nu a făcut dovada existenței prejudiciului, iar pe de altă parte, imobilul are două căi de acces.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că nu s-a dovedit că s-a eliberat spațiul și, prin urmare, nu acordat despăgubiri pentru lipsa de folosință, că nu s-a încuviințat proba testimonială, iar pârâta, deși nu a solicitat continuarea raporturilor locative, nu eliberat spațiul decât în aprilie 2005.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr.465 din 22 martie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat în parte sentința, în sensul că admis cererea în pretenții și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată.
A menținut soluția de respingere a cererii de evacuare.
A obligat pârâta către reclamantă la 345 RON cheltuieli de judecată la fond și 425 RON cheltuieli de judecată în apel.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză a reținut că, deși spațiul în litigiu a fost eliberat, acesta nu a fost predat până în luna aprilie 2005.
Or, faptul eliberării și cel al predării sunt împrejurări distincte de care se pot lega efecte juridice diferite, împrejurarea nepredării spațiului constituind o faptă ilicită, prejudiciul cauzat locatorului constând în lipsa de folosință spațiului din litigiu, pentru care pârâta nu a mai plătit chirie și pe care reclamanta nu l- putut utiliza și dispune de el.
Faptul că pârâta are un contract de închiriere valabil pentru alte camere din imobil nu a îndreptățit-o să ocupe în continuare camerele în litigiu, după cum față de probele administrate, nu se poate reține nici aspectul susținut de pârâtă, în sensul că n-ar fi existat cale de acces la imobil.
Instanța a reținut că prejudiciul este cert, actual, nerezultând că a fost deja reparat, iar cât privește cuantumul acestuia s-a apreciat că părțile nemaiavând raporturi contractuale, au intrat în raporturi de natură civilă delictuală și, ca atare, conform art. 998 -999 Cod Civil, există obligația de reparare integrală a prejudiciului de către persoana vinovată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, iar prin decizia civilă nr. 2460/ 29 august 2006 Curtea de Apel Craiova admis recursul împotriva deciziei civile nr. 465 din 22 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 4216/CIV/ 2006.
În considerentele deciziei s-a reținut că instanța de apel a omis să rezolve în concreto petitul de cerere formulat de reclamantă în pretenții, în sensul că a menționat generic admisibilitatea acestuia, nu a menționat cuantumul sumei acordate, astfel că hotărârea nu poate fi pusă în executare. De asemenea, s- mai reținut că mențiunea cuprinsă în dispozitivul hotărârii de obligare pârâtei de către reclamantă la plata sumei de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, nu este susținută de actele aflate la dosarul cauzei.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 4189/CIV/2006.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr.1328 din 17 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 4189/CIV/2006, a admis apelul formulat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr.3573 din 13 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 19159/2004, având ca obiect evacuarea, ca urmare a casării deciziei civile nr.465/22 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.4216/2005, prin decizia civilă nr.2460/28/9 august 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-.
A schimbat în parte sentința, în sensul că a admis cererea în pretenții și obligat pârâta către reclamantă, la 3000 RON cu titlu de despăgubiri.
menținut soluția de respingere a cererii de evacuare.
obligat pârâta, către reclamantă, la 245 RON cheltuieli de judecată la fond și 425 RON în apel.
A obligat pârâta către reclamantă la 245 RON cheltuieli de judecată la fond și 425 RON în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel reținut că, deși pârâta a eliberat cele două camere ce au făcut obiectul contractului de închiriere nu le-a predat efectiv locatoarei, decât în cursul lunii aprilie 2005, acest aspect constituind o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, generatoare de prejudicii, ce antrenează răspunderea civilă delictuală a autorului său, în condițiile art. 998, 999 Cod Civil.
Împotriva acestei decizii declarat recurs pârâta.
Prin decizia civilă nr.635 din 10 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, a fost admis recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 1328 din 17 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
fost casată decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța în acest fel, instanța de control judiciar apreciat că instanța de apel a făcut o justă apreciere între momentul eliberării camerelor și cel al efectuării predării către proprietară și că, deși pârâta a încetat să mai ocupe spațiile din luna mai 2004, împiedicat-o pe reclamantă prin holul comun, până în momentul la care fost obligată pe cale judecătorească în acest sens, respectiv până în luna aprilie 2005.
De asemenea, corect s- reținut incidența celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale, prevăzut de art.998, 999 Cod Civil, vinovăția pârâtei fiind dovedită.
S-a apreciat însă că sunt întemeiate criticile referitoare la neanalizarea hotărârii în ceea ce privește cuantificarea prejudiciului suferit de reclamantă, Tribunalul rezumându-se doar la a aprecia că acest element al răspunderii civile este cert, actual și nu a fost reparat. S-a mai dispus în cuprinsul deciziei de casare, administrarea de probe și aprecierea motivată asupra cuantumului prejudiciului.
Cauza fost înaintată Tribunalului care, primind dosarul l-a înregistrat sub nr- și a dispus în cauză citarea părților, iar în scop probator a administrat proba cu înscrisuri.
În acest sens au fost depuse adresa nr.76/18 octombrie 2007 SRL C, adresa nr.8059/26 martie 2007 ZONAL C, adresa nr.4868/7decembrie 2006 Regiei Autonomă C, adresa nr.20232 din 27 noiembrie 2006 a DITRIGAZ B, adresa nr. 10/23 noiembrie 2006 emisă de Cabinet Individual de Avocatură, adresa nr. 5971 din 24 noiembrie 2006 emisă de Serviciul Public de Salubritate C, concluzii scrise.
Prin decizia civilă nr.506 din 23 octombrie 2007. pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta.
A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis cererea în pretenții și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 3000 lei cu titlu de despăgubiri.; s-a menținut soluția de respingere dată cererii având ca obiect evacuare.
A obligat pârâta către reclamantă la 345 lei RON cheltuieli de judecată la fond și 300 lei RON în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt întemeiate motive de apel formulate de reclamantă, impunându-se admiterea apelului declarat de aceasta și schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii în pretenții, și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile în cuantum de 3000 lei.
Astfel s-a reținut că pârâta a procedat la eliberarea celor două camere proprietatea reclamantei, nu și la predarea efectivă, aspect reieșit din depoziția martorului și din considerentele sentinței civile având ca obiect ordonanță Președințială, și prin care pârâta a fost obligată să predea reclamantei spațiul aflat în litigiu, conduita pârâtei reprezentând o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, reclamanta neputând utiliza spațiul locativ respectiv prin închirierea către altă persoană.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului suferit de reclamantă, s-a reținut că este reprezentat de chiria neîncasată pe perioada mai 2004 - aprilie 2005, la determinarea cuantumului ținându-se cont de lipsa unei convenții asupra acesteia și de chiria percepută pe piața liberă cu privire la un bun de aceeași valoare și calitate cu cel încheiat de pârâtă.
Împotriva deciziei respective, la data de 05 dec.2007 a declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și menținerea hotărârii pronunțată de Jud. C pe data de 13 aprilie 2005.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată s-a susținut că ultima decizie pronunțată în cauză de Tribunalul Dolj este lipsită de claritate la fel ca celelalte decizii pronunțate în cauză, precum și faptul că există contradicție între considerente și dispozitiv.
S-a susținut sub acest aspect că în dispozitivul deciziei pronunțate de instanța de apel a fost obligată la plata sumei de 3000 lei cu titlu de despăgubiri, iar în considerentele acesteia se arată faptul că datorează suma respectivă cu titlu de chirie pe perioada mai 2004-aprilie 2005, deși au fost depuse înscrisuri care atestă că s-a plătit chiria inclusiv pentru luna iunie 2004.
S-a invocat și faptul că Tribunalul Dolj nu a avut în vedere adresa nr.386/N/24 aug.2004, prin care a notificat_o pe reclamantă că spațiul este liber și-l poate folosi, precum și contractul de închiriere nr.1672/22 mai 2002 încheiat între părți, unde la pct.F se arată că nu este necesar a se preda cheile către locator.
Cu privire la cuantumul prejudiciului încercat de reclamantă s-a arătat că a fost stabilit în mod deficitar, neputându-se lua drept criteriu chiria lunară, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că reclamanta nu l-a putut închiria datorită conduitei sale, neținându-se cont în același timp și de prevederile Lg.146/1996.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat și se va respinge.
Potrivit dispoz.art.315 alin.1 pr.civ. se reține faptul că: în caz de casare - hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Astfel, motivele de recurs formulate de pârâta, referitoare la faptul că tribunalul Dolja reținut greșit că spațiul în litigiu nu a fost predat efectiv reclamantei decât în cursul lunii aprilie 2005 și că aceasta a împiedicat accesul intimatei la cele două camere, au fost soluționate irevocabil prin decizia de casare pronunțată anterior în cauză de către Curtea de Apel Craiova pe data de 10 mai 2007.
În considerentele deciziei respective, cu nr.635/10 mai 2007, se arată că în mod corect Tribunalul Dolja reținut că ulterior împlinirii termenului contractual al contractului de încheiere (1 mai 2004), recuren5ta pârâtă, beneficiară a locațiunii, a refuzat predarea spațiilor locative până în cursul lunii aprilie 2005, când urmare a pronunțării deciziei civile nr.756/25 aprilie 2005 Tribunalului Dolj, pârâta fost obligată pe calea procedurii speciale a Ordonanței Președințiale să permită accesul reclamantei în imobil, în mod just făcându-se distincție între momentul eliberării camerelor și cel al efectivei predări către proprietar, probele administrate în cauză punând în evidență faptul că pârâta, deși a încetat să mai ocupe spațiile aflate în litigiu începând cu luna iunie 2004, împiedicat-o pe reclamantă să intre în folosința acestora, refuzându-i accesul prin holul comun, până la momentul obligării pe cale judecătorească.
Prin aceeași decizie de casare s-a reținut în mod corect incidența întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei, respectiv vinovăția pârâtei, prejudiciul încercat de reclamantă constând în lipsa de folosință a spațiilor locative, și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, pâr5âta având cunoștință despre îndreptățirea reclamantei de a folosi holul de acces comun.
Curtea de Apel Craiovaa dispus casarea cu trimitere numai în ceea ce privește criticile având ca obiect nemotivarea hotărârii referitoare la cuantumul prejudiciului încercat de reclamantă, nearătându-se temeiurile de fapt și de drept care au format convingerea instanței în determinarea valorii acestuia.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs formulate de către pârâtă se constată că sunt neîntemeiate în urma analizării acestora.
Astfel, nu există contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei recurate, în condițiile în care pârâta a fost obligată la plata unor despăgubiri civile (lucru arătat în dispozitiv), iar în considerente se arată criteriile care au stata la baza calculării prejudiciului.
Se statuează în mod clar că prejudiciul încercat de reclamantă a constata în c,valoarea lipsei de folosință a spațiului locativ aflat în proprietatea sa în perioada mai 2004 - aprilie 2005, iar criteriul avut în vedere la calcularea prejudiciului a constat în chiria percepută pe piața liberă de către alți proprietari care-și închiriază spațiile aflate în proprietate, privind un imobil de aceeași valoare și calitate ca cel al reclamantei.
S-a avut în vedere acest criteriu în lipsa unor alte criterii obiective și care să stabilească cât mai aproape de realitate prejudiciul încercat de către reclamantă.
În consecință, față de cele arătate se constată că decizia Tribunalului Dolj este legală, nefiind afectată de motivele de modificare prevăzute în dispoz.art.304 pct.7 și 9 pr.civ. invocate de către pârâtă, astfel încât, în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat de aceasta se privește ca fiind nefundat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 506 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
06.02.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Daniela Vijloi, Marin Covei
