Obligația de a face. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 58
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Pascu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantele și - împotriva deciziei civile nr. 317A din 28 august 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu, -, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurentele reclamante și -, și intimații pârâți și -, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 129 alin. 2. a pus în discuția părților posibilitatea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, declară că nu există posibilitatea soluționării cauzei pe această cale, date fiind relațiile tensionate dintre acestea.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentele reclamante, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9. arătând că nu s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 612 Cod civil. A pus concluzii de admitere a recursului și modificarea deciziei, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât a arătat că toate casele din cartier sunt construite în același mod, cu geamuri în spate. ce se solicită a fi schimbată este de dimensiuni reduse și este acoperită aproape în totalitate de zidul despărțitor edificat de recurente, precum și de o altă construcție a acestora.
A mai arătat că instanța a avut în vedere la pronunțarea deciziei toate probele administrate în cauză, iar prevederile art. 612. nu sunt aplicabile în cauză.
A solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A depus concluzii scrise.
Intimata pârâtă - a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J, la data de 11.04.2007 reclamanții, au chemat în judecată pe pârâtele și, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună demolarea gardului situat între proprietățile părților, integrală pe o porțiune, și parțială pe rest, cu aducerea restului acestui gard la o înălțime de 1,90 m- 2.
Pârâtele au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamanților-pârâți, și să-și închidă fereastra cu vedere spre proprietatea pârâtelor-reclamante, cu motivarea că este amplasată sub limita legală de 19 dcm. Au arătat pârâtele-reclamante că au încercat să conviețuiască în bună vecinătate cu reclamanții - pârâți, motiv pentru care nu le-au cerut până în prezent să-si închidă fereastra cu vedere spre acestea.
Reclamanții - pârâți au depus întâmpinare față de cererea reconvențională, solicitând respingerea ei ca nefondată și disjungerea judecății acesteia de cererea principală cu motivarea că judecata împreună ar întârzia judecata primei acțiuni care a investit instanța și că între cele două nu există nici un fel de raport de cauzalitate.
Prin sentința civilă nr.960/14.02.2007 pronunțată de Judecătoria TG-J în dosar nr-, a fost admisă cererea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții, fiind obligați pârâții să închidă fereastra cu vedere spre proprietatea reclamantelor și să plătească reclamantelor 672,70 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că în raportul de expertiză întocmit de expertul se arată că fereastra în litigiu nu respectă distanța legală prevăzută de art. 612.civ. adică 19 decimetri între zidul pe care se deschide și proprietatea vecină. Precizează că fereastra deservește una dintre camerele locuinței pârâților(bucătăria după afirmația acestora) și este necesară, neimpunându-se a fi închisă întrucât o dată cu realizarea gardului între proprietăți vederea spre proprietatea vecină este redusă. este redată pe schiță în anexa raportului.
Reclamantele au formulat obiecțiuni asupra concluziei privind fereastra, solicitând ca expertul să precizeze dacă înălțimea de 1,57 la care s-a stabilit că este amplasată fereastra cuprinde și dimensiunea (înălțimea ferestrei), iar în caz negativ să precizeze dacă înălțimea de 1,57 adunată cu înălțimea ferestrei depășește linia gardului.
Expertul confirmă că fereastra existentă la casa pârâților cu vedere spre proprietatea reclamantelor se găsește la înălțimea de 1,57 de la sol și nu cuprinde înălțimea sa care este de 1,10. Precizează că înălțimea ferestrei, 1,10, adunată cu înălțimea parapetului, 1,57m, este 2,67, că gardul reclamantelor în zona ferestrei în litigiu are înălțimea de 2,18-2,25 și că în această situație înălțimea ferestrei de 2,67 depășește linia de sus a gardului,iar pârâții, nu au formulat obiecțiuni asupra celor constatate si apreciate de expert cu privire la fereastră.
Și din declarațiile martorilor audiați rezultă că pe fereastra în litigiu pârâții au vedere pe proprietatea reclamantelor. În timp ce martorul știe casa reclamanților de cca 15 ani și nu cunoaște dacă fereastra în litigiu care este pe latura de nord a pârâtului, cu fața spre curtea reclamantelor, a fost construită o dată cu casa sau nu, din declarația martorei rezultă că după anul 1990 pârâții și-au adăugat construcției o bucătărie și o baie și de aceea au fereastra în litigiu cu dimensiunile actuale, și că anterior adăugirii celor două încăperi la casă pârâții au avut o bucătărie cu o ferăstruică mică. Precizează martora că geamul ferestrei în litigiu nu este mat și că crede că pe fereastra în litigiu se vede în curtea reclamantelor, poate nu chiar pe fereastră în întregime dar bănuiește că se vede destul.
Cum pârâții nu probează în nici un mod vreun drept pentru fereastră, aceasta nu are destinație de fereastră pentru aerisire situată la un asemenea nivel care să nu permită vederea pe proprietatea vecină, iar disp. art. 612.civ. le interzice pârâților vederea pe proprietatea reclamantelor în rațiunea respectării dreptului la viața de familie și la intimitate, instanța a dispus închiderea ferestrei în litigiu.
Potrivit art. 274.proc.civ. pârâții au fost obligați să plătească reclamantelor cheltuielile de judecată efectuate pentru susținerea acțiunii de închidere a ferestrei, reprezentând taxa judiciară și timbrul judiciar cu care a fost timbrată cererea, onorariul avocațial și onorariul expertizei stabilit potrivit încheierii de ședință din data de 25.09.2006 dată în dosarul 9183 C/2006 și achitat conform chitanței -/1 /23.10.2006.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâți, și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că fereastra în litigiu nu lezează intimitatea reclamantelor, chiar dacă este amplasată sub limita legală prev. de art. 612 civ. întrucât în fața ferestrei este amplasat gardul reclamantelor ce are o înălțime de peste 2,30. așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, iar distanța dintre fereastră și gardul proprietatea reclamantelor este de 1,18., expertul concluzionând că nu se impune închiderea ferestrei, dată fiind existența zidului dintre proprietăți și chiar dacă fereastra depășește înălțimea gardului, ce în dreptul ferestrei are înălțimea de 2,18- 2,225. fereastra are înălțimea de 2,67 în partea de sus spre acoperiș și depășește linia gardului reclamantelor, fapt rezultat din răspunsul la obiecțiuni dat de expert, neavând vedere în proprietatea reclamantelor, ci numai deasupra construcțiilor edificate de acestea.
Prin decizia civilă nr.317 A din 28 august 2007, pronunțată în dosar nr.4390/2006, Tribunalul Gorja respins apelul declarat de pârâți, a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea pentru servitute de vedere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța, analizând motivele de apel invocate și având în vedere obiectul acțiunii, a considerat necesară completarea probatoriilor prin efectuarea unei cercetări locale, în vederea stabilirii cu certitudine a situației de fapt și dacă pe fereastra în litigiu există vedere directă sau piezișă în proprietatea reclamantelor.
În acest sens s-a făcut cercetarea locală 9 iulie 2007, completul constatând că din casa proprietatea pârâților spre proprietatea reclamantelor nu se văd decât acoperișurilor construcțiilor proprietatea reclamantelor, neavând vedere directă în curtea acestora, urmare a gardului despărțitor edificat de reclamante și a înălțimii acestuia.
Părțile au depus la dosar acte, după cum urmează: autorizația de construcție din aprilie 1966 și un memoriu prin care se solicită respingerea apelului.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, coroborate cu cercetarea la fața locului, a constatat că în cauză nu pot fi aplicate disp. art. 612 civ. întrucât reclamantele au îngrădită proprietatea lor cu un gard despărțitor, ce are înălțimea de 2,18 - 2,25. în dreptul ferestrei în litigiu și chiar dacă această fereastră are o înălțime de 2,67. la partea dinspre acoperiș, indiferent de poziția în care vor fi poziționați apelanții pârâți, nu au vedere în curtea reclamantelor. Pe fereastra în litigiu se văd doar acoperișurile lor, neexistând nici un prejudiciu adus reclamantelor prin această fereastră a apelanților, chiar dacă distanța dintre casa acestora și gardul reclamantelor este sub 19 dcm.
Mai mult decât atât, casa apelanților este edificată în anul 1966, iar reclamantele au edificat ulterior și au dobândit ulterior construirii casei construcțiile proprietatea lor, precum și gardul despărțitor dintre proprietăți, cum este descris în raportul de expertiză.
De altfel, în raportul de expertiză încheiat de experți și se arată că nu se impune închiderea ferestrei, fiind unica posibilitate de aerisire și iluminare a încăperii proprietatea apelanților pârâți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele și -. În motivarea recursului, s-a arătat că inițial au fost chemate în judecată de intimați, care au solicitat să demoleze gardul edificat între proprietățile părților, astfel că au fost nevoite să formuleze cerere reconvențională prin care să ceară ca pârâții să închidă fereastra cu vedere spre proprietatea recurentelor, situată la o distanță mai mică de 1,9 de linia de hotar. Întrucât instanța de fond dispus disjungerea celor două cereri, o parte din probe, respectiv declarațiile martorilor și punctul de vedere al expertului asistent, au rămas în dosarul ce are ca obiect soluționarea acțiunii de demolare gard. Instanța de apel s-a pronunțat astfel pe un probatoriu incomplet, bazându-se pe cercetarea locală, probă care nu este edificatoare. S-a criticat faptul că la procesul verbal de cercetare locală instanța nu a anexat și o schiță care să prezinte situația ferestrei în litigiu.
Recurentele au invocat dispozițiile art 612 civ. și au arătat că fereastra pârâților fiind situată la mai puțin de 1,9 de linia de hotar, acțiunea lor trebuia admisă. S-a arătat că după 1990 pârâții au făcut lucrări de lărgire a ferestrei, că înălțimea ferestrei depășește înălțimea gardului și că greșit instanța a ignorat punctul de vedere al expertului asistent.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 9 și s-a arătat că recurentele sunt de acord ca la fereastra intimaților să se monteze geamuri.
S-a arătat că înălțimea ferestrei permite vederea în curtea recurentelor și că relațiile tensionate dintre părți impun, o dată în plus, închiderea ferestrei.
În apărarea lor, intimații pârâți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. S-a arătat că fereastra fost edificată împreună cu casa în anul 1966, în baza autorizației de construcție și că nu lezează dreptul la intimitate al recurentelor întrucât construcțiile existente în curtea acestora și gardul despărțitor dintre proprietăți împiedică o vedere directă spre curte. Intimații au făcut referire la situația de fapt rezultată din expertiza tehnică și cercetarea locală și au arătat că martorii audiați la propunerea recurentelor de prima instanță nu pot fi obiectivi, fiind rude apropiate cu recurentele.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art 304 c, recursul este o cale extraordinară de atac ce pune în discuție doar aspectele de drept ale speței, nu și situația de fapt, fiind considerat că toate chestiunile de fapt au fost stabilite și lămurite la instanțele de fond. În atare situație, instanța de recurs nu poate analiza referirile părților la declarațiile martorilor sau la expertiza tehnică, urmând a se analiza modul în care instanțele anterioare au făcut aplicarea dispozițiilor în materie, pornind de la starea de fapt dezlegată și reținută de tribunal, temeiul de drept al recursului fiind prev art 304 pct 9
Astfel, s-a reținut că între proprietățile părților este un gard despărțitor cu înălțimea de 2,18-2,25, iar fereastra intimaților are o înălțime totală de 2,67.
Servitutea de vedere reglementată de art. 611-614 civ. este o restrângere legală, cu caracter reciproc, a exercitării dreptului de proprietate imobiliară în raporturile de vecinătate. Prin consimțământul vecinilor sau prin uzucapiune este posibilă constituirea unei servituți contrare celei de vedere, astfel încât deschiderile de vedere pot fi făcute la distanțe mai mici decât cele prevăzute de lege.
În caz de litigiu, instanța este suverană să aprecieze modul de aplicare a legii, în funcție de împrejurările de fapt, deoarece nu este exclus ca exercitarea dreptului de proprietate asupra unui imobil să cauzeze anumite pagube vecinilor. Prin hotărârea pronunțată, instanța a stabilește limitele judiciare ale exercitării dreptului de proprietate, întrucât exercițiul acestui drept nu este nelimitat.
Posibilitatea dată instanței de a limita judiciar dreptul de proprietate înseamnă că nu este obligatoriu ca ori de câte ori o fereastră de vedere este practicată la o distanță mai mică de 1,9 față de linia de hotar să se dispună închiderea ei, așa cum par să înțeleagă recurentele reclamante. Are relevanță asupra modului de soluționare a litigiului și modul în care respectiva fereastră împiedică pe reclamante să se bucure de bunul lor, să exercite atributele proprietății.
În speță, s-a constatat că o astfel de împiedicare nu există.
Fără a analiza dacă fereastra respectivă urmează cele stabilite în autorizația de construire sau în ce an s-au făcut modificări casei intimaților pârâți, pentru că nu are însemnătate asupra aplicării prev art 611 și urm civ. instanța reține că scăzând din înălțimea totală a ferestrei înălțimea gardului de beton rămâne doar partea superioară, care depășește gardul cu circa 42 cm. Așadar, în curtea reclamantelor se poate vedea doar de la înălțimea de 2,25 în sus, adică mult peste înălțimea unui om obișnuit, ceea ce duce la concluzia că doar partea de sus a clădirilor poate fi văzută privind în sus, nicidecum ceea ce se întâmplă la nivelul solului.
În atare condiții, a solicita intimaților să închidă fereastra constituie un abuz din partea recurentelor, care nu sunt împiedicate să folosească proprietatea lor fără a le fi încălcată intimitatea.
În recurs, instanța a făcut aplicarea prev art 129 alin 2 solicitând intimaților să încerce o stingere pe cale amiabilă a litigiului și propunând cele solicitate prin motivele de recurs și anume montarea unor geamuri, însă intimații nu au fost de acord.
În atare condiții, instanța constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor ce reglementează servitutea de vedere întrucât prin modul în care este amplasată fereastra de la casa intimaților nu se aduce atingere exercitării dreptului de proprietate al recurentelor. Se are în vedere și faptul că aceasta este singura fereastră de la încăperea respectivă și având vedere asupra proprietății învecinate doar de la înălțimea de 2,25 în sus, are rolul unei ferestre de iluminare și aerisire.
Motivele de recurs expuse de reclamante nefiind fondate, potrivit art 312 c, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele și - împotriva deciziei civile nr. 317A din 28 august 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu, -, având ca obiect obligație de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
31.01.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță, Sorin Pascu
