Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 644/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.644
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și intervenienții și împotriva Deciziei civile nr.87 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamantul recurent asistat de avocat, lipsă fiind intervenienții recurenți și și pârâta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței, la data de 24.06.2008 cererea pârâtei intimate însoțită de taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, la data de 25.06.2008 notele de ședință formulate de către reclamantul recurent însoțite de împuternicire avocațială și s-a comunicat prin fax la data de 26.06.2008 cererea de solicitare a judecării cauzei în lipsă, formulată de către intervenienții recurenți și.
Avocat, în reprezentarea reclamantului recurent, depune la dosar chitanță reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei și precizează că reclamantul deține titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar intervenienții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii Judecătoriei Lipova, în sensul de a se constata că intervenienții nu au fost niciodată proprietarii imobilului, iar în ceea ce privește recursul intervenienților, a solicitat respingerea acestuia.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.87 din 20 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamantul și intervenienții în interes propriu și împotriva Sentinței civile nr.680/3 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr-.
În consecință, tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a dispus următoarele: a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei, pentru evacuare; a admis cererea de intervenție în interes propriu exercitată de către și în contradictoriu cu și a constatat că intervenienții sunt proprietarii imobilului evidențiat în CF nr.176, nr.top 897/a, cu număr administrativ 249; a constatat că intervenienții au renunțat la judecarea cererii de intervenție în interesul pârâtei; a respins cererea reconvențională formulată de către și, pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF nr.176, nr.top 897/a, și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin contractul autentic nr.126/7 decembrie 2005, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 177, drept pe care l-a intabulat în cartea funciară, apreciind că se impune respingerea acțiunii reclamantului pentru evacuarea pârâtei din imobil, întemeiată pe dispozițiile art.24 din Legea nr.114/1996, având în vedere considerentele deciziei de casare cu trimitere a Curții de Apel Timișoara, cu nr.77/29.01.2007, precum faptul că între părți nu există încheiat contract de închiriere iar reclamantul nu a înțeles să modifice temeiul de drept al cererii sale.
În ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, prima instanță a apreciat că se impune admiterea ei în baza art.111 pr.civ. și art.27 din Legea nr.7/1996, sens în care a constatat că intervenienții sunt proprietarii imobilului în litigiu în baza Sentinței civile nr.149 din 7 martie 1995, rămasă definitivă și irevocabilă prin perimarea apelului, hotărâre care le este opozabilă terților și fără înscrierea în CF, conform art.26 din legea nr.7/1996.
În ce privește cererea reconvențională formulată de și, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv că posesia reclamanților reconvenționali nu este utilă în sensul prevederilor art.1846 și urm. civ. întrucât au fost tulburați de către reclamantul-pârât reconvențional.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel reclamantul, care nu a depus motivele de apel, precum și intervenienții și, care au criticat hotărârea pentru aceea că nu li s-a autorizat intabularea dreptului lor în cartea funciară, deși au solicitat acest lucru prin cererea de intervenție, prin cererea reconvențională și pe calea îndreptării erorii materiale, în sensul completării dispozitivului hotărârii.
Tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate ambele apeluri declarate în cauză, reținând că intervenienții au solicitat pentru prima dată autorizarea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară pe calea erorii materiale în fața primei instanțe, iar această cerere nu a fost formulată inițial prin cererea de intervenție în interes propriu.
Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere că în scopul asigurării opozabilității, a informării, precum și a garantării stabilității și siguranței circuitului civil, instanța, potrivit art.56 din Legea nr.7/1996, este obligată ca, la rămânerea definitivă a hotărârilor, să le transmită Birourilor de carte funciară, în vederea înscrierii în cărțile funciare.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând modificarea ei în sensul dispunerii evacuării.
În motivare, reclamantul recurent a arătat că este proprietar de drept asupra imobilului pe care l-a cumpărat de bună credință de la fostul proprietar iar intervenienții și urmăresc să manipuleze dreptul său de proprietate și să anuleze actele pe care le-a convenit cu adevăratul proprietar.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs și intervenienții și, care au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a ambelor hotărâri în sensul dispunerii autorizării intabulării dreptului lor de proprietate în CF.
În motivare, intervenienții recurenți au invocat dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8 și 9.pr.civ. arătând că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, deoarece era normal ca, în condițiile în care prin Sentința civilă nr.680/2007 li se constată dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, să se autorizeze și intabularea acestui drept în CF, pentru a-l putea fructifica.
În cauză, deși reclamantul, pârâta și intervenienții au fost citați cu mențiunea de a depune întâmpinare, nu au dat curs solicitării instanței.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate prin cererile de recurs și dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8 și 9.pr.civ. art.24 din Legea nr.114/1996 și art.22 și 34 din Legea nr.7/1996, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate ambele recursuri declarate în cauză, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
În legătură cu recursul declarat de reclamantul, Curtea reține că, într-adevăr, acesta este proprietar tabular al imobilului în litigiu, însă soluția de respingere a acțiunii sale în evacuare, întemeiată pe dispozițiile art.24 din Legea nr.7/1996 (care se referă la rezilierea contractului de închiriere), este legală, în condițiile inexistenței unui contract de închiriere încheiat între reclamant și pârâta.
Cât privește recursul intervenienților și, Curtea apreciază că și acesta este neîntemeiat, întrucât, potrivit art.22 din Legea nr.7/1996, înscrierea unui drept se poate efectua numai: împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută; împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată.
Prin urmare, din interpretarea acestui text de lege rezultă că cererea de intabulare nu poate fi admisă în contra unei persoane care figurează înscrisă în cartea funciară ca titulară a dreptului, dacă nu figurează ca parte în litigiul finalizat prin hotărârea judecătorească în baza căreia se solicită înscrierea, chiar dacă prin hotărâre s-a dispus intabularea dreptului.
Or, reclamantul nu a fost parte în litigiul soluționat prin Sentința civilă nr.149/07.03.1995, rămasă irevocabilă, care, chiar dacă a dobândit autoritatea de lucru judecat relativă, nu poate fi intabulată în cartea funciară până nu este desființat titlul reclamantului (contractul de vânzare-cumpărare autentic), prin modalitățile prevăzute de art.34 din Legea nr.7/1996.
În consecință, substituind motivarea, chiar dacă intervenienții au solicitat autorizarea intabulării dreptului lor de proprietate în CF, soluția de respingere a acestui petit este corectă, în raport de cele de mai sus.
În virtutea acestor considerente, Curtea apreciază că motivele invocate prin cele două cereri de recurs, care vizează cazurile de modificare prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8 și 9.pr.civ. sunt neîntemeiate, urmând a respinge, în baza art.312 pr.civ. ambele recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și intervenienții și împotriva Deciziei civile nr.87 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.GO/30.06.2008
Tehnored.MM/2 ex/01.07.2008
Instanță fond: Judecătoria Lipova - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
