Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 689/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.689/2009-
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1085/LM din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul contestator G-personal, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebat fiind, intimatul arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra prezentului recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului declarat de partea adversă, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, și recalcularea pensiei retroactiv din anul 2005, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1085/LM din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul G, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/23.04.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care s-a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare, în favoarea contestatorului.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Stagiul complet de cotizare avut în vedere la recalcularea pensiei contestatorului a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA, contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat că este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus concluzia că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006, în speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția și locul de muncă al contestatorului, care țin de siguranța circulației, se încadrează în condiții speciale, iar potrivit legislației anterioare este asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Întrucât contestatorul prin contestația formulată a solicitat împărțirea numărului total de puncte la 20 de ani ținând cont și de textele de lege mai sus menționate, tribunalul a admis în parte contestația formulată, conform dispozitivului deciziei recurate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată faptul că în mod greșit a considerat instanța că în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare ce trebuie luat în considerare este de 25 de ani, față de prevederile art. 1 din Legea nr. 226/2006, privind încadrarea unor locuri de muncă de muncă în condiții speciale, potrivit căruia, încadrarea în condiții speciale a locurilor de muncă prevăzute în anexa 1, se face începând cu 1 aprilie 2001, text care nu e incident în speță din moment ce drepturile la pensie ale contestatorului s-au deschis anterior acestei date, respectiv sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Subliniază totodată recurenta că, întrucât contestatorul s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977, stagiul de cotizare în redarea determinării punctajului anual este cel prevăzut de legea în vigoare la momentul pensionării, potrivit dispozițiilor art. 2 al. 1 din HG nr. 15450/2004, astfel că în cazul contestatorului este de 30 de ani și nu 25, cum incorect a dispus tribunalul.
Arată în continuare că în mod greșit s-a reținut apoi că în cazul contestatorului se aplică art. 3 din Legea nr. 226/2006 din moment ce aceste calități au fost avute în anumite intervale de timp, deci nu într-un timp de 25 de ani.
În cele din urmă arată că, tot greșit s-a anulat decizia nr. -/23.04.2007, cu acordarea drepturilor începând cu 01.12.2005, în condițiile în care aceasta nu este o decizie de recalculare în înțelesul HG nr. 1550/2004.
Intimatul nu a formulat întâmpinare însă și-a precizat poziția procesuală, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată următoarele:
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 19/2000, raportat la data deschiderii dreptului la pensie a contestatorului și la stagiul complet de cotizare realizat de acesta în condiții speciale 27 ani 2 luni și 23 zile.
Din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977 și că pentru determinarea punctajului mediul anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de această lege.
În mod corect tribunalul a dispus recalcularea prin luarea unui stagiu de cotizare de 25 ani, în condițiile în care intimatul a muncit efectiv în grupa I de muncă 27 ani 2 luni și 23 zile, activități în cadrul Depoului de O, activități ce vizează siguranța circulației ce se încadrează în cele menționate în pct. 7 din anexa Ia L egii nr. 226/2006.
Prin urmare, în această situație devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii o perioadă de minimum 25 de ani beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anual avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25.
Susținerea recurentei Casa Județeană de Pensii B din motivele de recurs căruia stagiul de cotizare utilizat în cazul contestatorului este cel prevăzut de Legea nr.3/1977, sub imperiul căruia acesta s-a pensionat, nu poate fi acceptată, sens în care vor fi avute în vederea prevederile OUG nr. 4/2005, care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Este adevărat faptul că prin art. 2 al. 3 din HG nr. 1550/2004, se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, însă această prevedere intră în coliziune cu prevederile ordonanței mai sus arătate, care este un act normativ cu forță juridică superioară, și care așa cum s-a subliniat în alineatele precedente, a fost adoptată tocmai în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalizării de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor la pensie prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
De asemenea, mai este de precizat că, chiar dacă prin art. 2 al. 3 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 19/2001, aprobate prin HG nr. 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi s- deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este prevăzut de Legea nr. 3/1977 alin. 4 al acestui articol derogă de la alineatul anterior și face referire la pensiile stabilite de acte normative cu caracter special, iar dispozițiile înscrise în Legea nr. 226/2006 au un caracter special.
Prin urmare HG nr. 1550/2004, invocată în recurs privind efectuarea operațiunilor de recalculare, nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu foirță superioară, așa încât criticile recurentei axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii nu vor fi reținute.
În ceea ce privește însă data de la care au fost recalculate drepturile contestatorului, se constată că prima instanță a dispus eronat ca acestea să-i fie acordate începând cu data de 01.12.2005, ceea ce contravine dispozițiilor art.169 al. 3 din Legea nr. 19/2000.
Ori, cum în cauza de față contestatorul nu a făcut dovada faptului că s-a adresat cu o cerere de recalculare a pensiei către Casa Județeană de Pensii, drepturile urmează a i se acorda de la data sesizării instanței (3 martie 2008).
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, sentința va fi modificată în parte, conform dispoziției prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1085/LM din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Dispune acordarea drepturilor stabilite începând cu data de 3 martie 2008 și nu cu data de 01.12.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 11.05.2009
- dactilografiat grefier -11.05.2009-2 ex.
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
