Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 691/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.691/2009-
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O,-, -. 93, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1041/LM din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul contestator HG-personal, asistat de reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 10.04.2009, întâmpinare din partea intimatului, după care:
Reprezentantul intimatului contestator, întrebat fiind, arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra prezentului recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului promovat de partea recurentă, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1041/LM din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.-/01.07.2007, emisă de intimata, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens în care s-a stabilit emiterea unei noua decizii de pensionare, în favoarea contestatorului.
Intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/30.11.2005 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA,contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, prima instanță a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani pentru barbați și 25 ani pentru femei. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare ar fi fost de 30 de ani.
astfel de concluzie este însă eronată și nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004.
Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevăd în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Or, având în vedere acest principiu, că nr.OUG 4/2005 este ulterioară HG1550/2004, precum și că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, instanța a apreciat că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Conform dispozițiiloe art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 în situația asiguraților prevazuți la art. 43 si 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare." Este adevărat că legea precizează că este vorba de unitățile prevăzute în Anexa 2, dar în baza principiului la condiții de muncă egale, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, consacrat de nr.OUG4/2005, se impune, pentru a nu exista discriminări, a se asimila societăților prevăzute în anexa 2 la Legea nr.226/2006 și societățile comerciale în care s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1 la aceeași lege, dar care s-au desființat, au fost lichidate judiciar, înainte de apariție Legii nr.226/2006, cum este și cazul SC SA
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale respectiv 29 de ani 11 luni si 13 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația, conform dispozitivului hotărârii recurate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta Casa Județeană de Pensii B, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestator și menținerii deciziei contestate în totalitate ca legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că, din moment ce drepturile la pensie ale contestatorului s-au deschis sub imperiul Legii nr.3/1977 recalcularea drepturilor la pensie urmează a se face în conformitate cu prevederile acestei legi, astfel cum stabilesc prevederile nr.HG 1550/2004.
Prin urmare consideră recurenta că stagiul complet de cotizare utilizat la recalculare este de 30 de ani și nu de 25 de ani cum incorect a reținut Tribunalul.
Invocă decizia nr. 1888 /30.03.2007 potrivit căreia nu se poate pune problema unei eventuale discriminări între categoria de pensionari din care face parte și intimatul și persoanele pensionate în baza altor acte normative întrucât nu sunt instituite privilegii sau discriminări între persoanele aflate în situații identice tocmai pentru că suntem în prezența unor drepturi de pensie stabilite în baza unor reglementări distincte.
Menționează că instanța de fond a procedat în mod greșit asimilând grupa II de muncă cu grupa I de muncă și că legea 226/2006 nu este incidentă în cauză intimatul desfășurând activitate în funcția de operator chimist în cadrul SC SA
Legal citat intimatul a HG formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
xaminând sentința recurată sub aspectul criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea aprecia ă ca fiind nefondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv HG.1550/2004, nr.OUG 4/2005, Lg. 19/2000, Lg. 226/2006, raportat la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului și la stagiul complet de cotizare realizat de acesta în condiții speiale-29 de ani 11 luni și 13 zile în grupa a II- și 5 ani, 5 luni și 7 zile în grupa a III la care s-au adăugat 7 ani și 3 luni, spor pentru grupa a II a de muncă, activitate desfășurată ca operator chimist la de O, activități încadrate în condiții speciale în anexa 1 legii 226/2001 -pct.20 și 21.
Din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1999 și că pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Lg.3/1977.
Prin decizia nr.-/30.11.2005 au fost recalculate drepturile la pensie cuvenite contestatorului utilizându-se în procesul de recalculare același stagiu de cotizare de 30 de ani.
Acest stagiu a fost reținut însă greșit de către intimată, corect dispunând prima instanță recalcularea prin luarea in considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani în condițiile în care intimatul a muncit efectiv în condiții speciale 29 de ani 11 luni și 13 zile de muncă îndeplinind atribuții de operator chimist cadrul la de O activitate reglementată prin legea 226/2006 anexa nr.1 la lege.
Prin urmare, în această situație devin incidente dispozițiile art 1 alin.1, art. 3 și art. 5 din Lg. 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii, o perioadă de minimum 25 de ani beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anual avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25. Corect reține instanța că funcției și locului de muncă al contestatorului, chiar dacă a fost incadrat în grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare, îi este asimilat stagiul de cotizare prevăzut de legea 226/2006, dat fiind caracterul muncii prestate, care se încadrează în prevederile acestei legi, corect reținându-se și împrejurarea că se impune a se asimila societăților prevăzute în anexa 2 Legii nr. 226/2006 și societățile comerciale în care s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1 la aceeași lege, dar care s-au desființat, au fost lichidate judiciar înainte de apariția legii 226/2006 cum este și cazul SC SA O, fosta uzină
Susținerea recurentei din motivele de recurs în sensul că stagiul de cotizare utilizat în cazul contestatorului este cel prevăzut de Legea 3/1977, sub imperiul căruia acesta s-a pensionat, nu poate fi acceptată, sens în care vor fi avute în vedere prevederile OUG. 4/2005 care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii,astfel încât să fie respectat principiul:la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Este adevărat faptul că prin art. 2 al. 3 din HG. Nr. 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1997, însă această prevedere intră în contradicție cu prevederile ordonanței 4/2005, act normativ cu forță juridică superioară, și care,așa cum s-a subliniat în considerentele prezentei hotărâri a fost adoptat tocmai în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalității de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor la pensie, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
Prin urmare HG nr. 1550/2004 invocată în recurs privind efectuarea operațiunilor de recalculare nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu forță superioară astfel încât criticile recurentei axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii sunt nefondate.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
Întrucât recurenta este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată aceasta să-i plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O,-, -. 93, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1041/LM din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B să plătească părții intimate suma HG de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie- judecător - 13.05.2009
- dactilografiat grefier -13.05.2009- 2 ex.
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
