Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.7/

Ședința publică din 13 ianuarie 2010

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE: Gabriel Lefter

JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici

JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă

Grefier - - -

Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în localitatea,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 370, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, având ca obiectevacuare.

La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții pârâți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 59773 din 10 aprilie 2009, pe care o depune la dosar, iar pentru intimata reclamantă, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 81046 din 13 ianuarie 2010, pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.

Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și a fost timbrat.

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.

Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.

Apărătorul recurenților pârâți, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului pricinii.

Face un scurt istoric al speței.

Consideră greșită atât soluția instanței de fond, cât și cea a instanței de apel, întrucât acestea nici nu au pus în discuția părților apărările pârâților asupra tuturor relațiilor juridice născute între părți și, care, în ansamblul lor conduc la o altă apreciere juridică a speței dedusă judecății.

Pronunțându-se asupra excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare promovată în vederea apărării unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, în sensul respingerii acesteia, consideră că ambele instanțe au dat o soluție greșită neluând în considerare apărarea pârâților potrivit cu care evacuarea se putea realiza numai printr-o acțiune reală confesorie.

De asemenea, s-a trecut cu ușurință peste faptul că între părți a existat o convenție prin care au hotărât să locuiască împreună, înțelegere ce constituia de fapt dreptul locativ al pârâților.

Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Învederează că în cei șapte ani au existat conflicte între părți, iar reclamanta a fost nevoită să îngrijească alți bătrâni pentru a-și asigura existența.

CURTEA

Asupra recursului civil de fata;

La 23 aprilie 2008 reclamanta a solicitat instanței să dispună evacuarea pârâților si din locuința situată în localitatea,-, jud. Constanta și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a susținut că a cumpărat împreună cu pârâta imobilul situat la adresa sus menționată, compus din teren în suprafață de 1296 mp și casa compusă din patru camere și dependințe și deși a plătit J din prețul imobilului a dobândit numai dreptul de uzufruct asupra construcției si terenului, pârâții dobândind prin contract numai nuda proprietate, urmând ca la decesul vânzătoarei să își întregească proprietatea.

Prin sentința civilă nr. 19649 din 5.11.2008 Judecătoria Constanțaa admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâților din imobil.

Pentru a pronunța aceasta sentința prima instanță a reținut că deși au dobândit calitatea de nud proprietar al imobilului din litigiu, față de care reclamanta este uzufructuar, pârâții au obligația de a nu stânjeni pe uzufructuar în exercitarea dreptului sau.

Din probele administrate judecătoria a reținut că pârâții au ocupat întregul imobil, deși dreptul de a folosi imobilul aparținea reclamantei, obligând-o pe reclamanta să părăsească imobilul din cauza neînțelegerilor cu pârâții.

Apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței judecătoriei a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 370 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanta.

În considerentele deciziei tribunalul a reținut că reclamanta, ca titulară a dreptului de uzufruct, un dezmembrământ al dreptului de proprietate, are dreptul să folosească întregul spațiu locativ din imobilul cumpărat de pârâți, iar cumpărătorii nudei proprietăți au obligația să asigure uzufructuarei liniștita folosință a imobilului. În cazul în care dreptul uzufructuarului nu este respectat, acesta are la indemnă atât o acțiune confesorie, cu caracter real, pentru recuperarea posesiei, dar și o acțiune cu caracter personal, în evacuare.

Prin urmare, folosirea acțiunii personale în evacuare de către reclamanta este admisibilă, iar susținerile pârâților referitoare la ajutorul dat reclamantei care suferă se o serie de afecțiuni au fost considerate nerelevante în raport cu obiectul cauzei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și susținând că în mod greșit instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare promovată de reclamantă, deoarece aceasta avea la indemnă numai o acțiune reală confesorie. De asemenea, instanța a ignorat convenția intervenită între părți prin care acestea au convenit să locuiască împreună și în virtutea căreia pârâții au dobândit un drept locativ. Aceste relații juridice trebuiau lămurite și instanța avea obligația să stabilească adevăratele raporturi dintre părți.

Examinând legalitatea hotărârii pronunțate în apel în raport de motivele invocate de pârâți, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

În privința calificării dreptului pe care reclamanta l-a dobândit asupra imobilului in litigiu, respectiv uzufructul asupra întregului bun, nu a existat nici o contestație din partea pârâților, contractul de vânzare cumpărare având termeni foarte clari în privința drepturilor dobândite de cumpărători și întinderea acestor drepturi.

Potrivit art. 517 Cod civil, "uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuși proprietarul lor, însa cu îndatorirea de a le conserva substanța". În virtutea dreptului de uzufruct, uzufructuarul exercită două dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia și folosința, în timp ce nudul proprietar rămâne cu nuda proprietate și dreptul de dispoziție asupra bunului.

Deoarece uzufructuarul are dreptul de a intra în posesia bunului care face obiectul uzufructului, acesta beneficiază de acțiune personală împotriva nudului proprietar. Promovarea acțiunii personale pentru predarea bunului se întemeiază pe un drept de creanță.

Este real că uzufructuarul mai poate recurge și la o acțiune reală împotriva celui care posedă bunul (nud proprietar sau terț), respectiv la o acțiune confesorie de uzufruct, o acțiune petitorie, asemănătoare acțiunii în revendicare, dar acțiunea confesorie poate fi promovată atunci când nudul proprietar ori dobânditorul ulterior al bunului refuză să recunoască dreptul de uzufruct al uzufructuarului.

Reținând că, în speță, recurenții pârâți nu au negat dreptul de uzufruct pe care reclamanta intimata îl deține asupra întregului imobil, procedura promovată de reclamantă nu trebuia în mod obligatoriu să îmbrace forma acțiunii reale, confesorie, pentru redobândirea folosinței imobilului fiind suficientă și perfect admisibilă, așa cum corect au reținut instanțele, acțiunea personala în evacuare, supusă termenului general de prescripție.

De asemenea, instanța nu poate reține vreun drept locativ al pârâților, care să le confere dreptul de a folosi imobilul în mod exclusiv ori împreună cu reclamanta, pentru că din piesele dosarului nu rezultă că între părți a intervenit o convenție de locațiune încheiată în favoarea nudului proprietar dar nici o renunțare totală ori parțială a reclamantei cu privire la dreptul său de folosință, astfel încât se constată că deținerea spațiului de către pârâți încalcă dreptul de folosință pe care îl deține reclamanta, iar folosința lor nu este legitimă.

Pentru aceste considerente, se constată că recursul nu este întemeiat și în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul civil formulat de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în localitatea,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 370, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 iunie 2009 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

Grefier,

Pt. gref.- -

aflată în semnează

conf.art. 261 al.2 c,

Grefier șef,

Jud.fond

Jud.apel;

Tehnored dec. jud. PD 30.04.2010

Dact.disp.gref.

2 ex./3.05.2010

Președinte:Gabriel Lefter
Judecători:Gabriel Lefter, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Constanta