Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 723/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA nr.723
Ședința publică din 2.09. 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Elena Staicu Aurelia Popa
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul pârât Ministerul Apărării reprezentant legal al UM 02494 cu sediul în B,str.- nr.3-5 sector 5 împotriva deciziei nr.92 din data de 04.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimații pârâți reclamanți, -, și toți domiciliați în Târgoviște,Calea B-.B.3,.16,jud.
Recursul a fost timbrat cu suma de 5 lei conform chitanței seria - nr.- și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant pârât reprezentat de consilier juridic,conform delegației depuse la dosar fila 25,intimații pârâți reclamanți reprezentați de avocat din cadrul Baroului D,conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar fila 22.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care
Se învederează instanței că la dosar s-a depus sub nr.10227/01.09.2008 prin Serviciul Registratură,întâmpinare formulată de recurentul reclamant-pârât.
Se comunică un exemplar al întâmpinării apărătorului intimaților pârâți-reclamanți.
Consilier juridic pentru recurenții reclamanți pârâți și avocat pentru intimații pârâți reclamanți,pe rând arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act că părțile nu mai au alte cereri de formulat,constata cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic pentru recurenții reclamanți pârâți solicită admiterea recursului,modificarea hotărârii pronunțate de instanța de apel,pentru motivele invocate pe calea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată.
Apreciază că în mod eronat instanța de apel a reținut faptul că potrivit clauzei contractului de închiriere acesta nu și-a încetat efectele,spațiul locativ având regimul juridic de locuință de serviciu.
Arată că intimatul a fost transferat la Ministerul Internelor în decembrie 2004,iar rezilierea contractului are loc în situația în care titularul contractului de
închiriere încetează activitatea la Ministerul Apărării Naționale,insă instanța de apel a trecut cu ușurință peste acest aspect,deși la dosarul de fond au fost depuse acte din care rezulta că intimatul nu mai avea calitatea de angajat.
Mai arată că în mod eronat s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare pentru apartamentul în litigiu,având în vedere art.51 din Legea 114/1996,iar intimatul nu mai era angajat.
Avocat pentru intimații pârâți reclamanți având cuvântul în fond solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică.
Prin prisma criticilor aduse prin recurs,solicită a se observa că instanța de apel s-a raportat în mod corect la art.6 din contractul încheiat de părți privind încetarea contractului de închiriere.
De asemenea instanța de apel în mod corect a apreciat că nu este reglementată situația transferurilor,chiriașul poate cumpăra locuința dacă deține un contract valabil încheiat.
Arată că Ministerul Apărarii a dispus transferul la inisterul d e Interne,fără a menționa vreo condiție legată de locuința pe care intimații o ocupau la acea dată și pentru care ulterior s-a aprobat prelungirea contractului de închiriere.
Intimații au formulat cerere de cumpărare a locuinței,care a fost aprobată,deci anterior eventualei încetări a contractului.Această cerere a fost soluționată favorabil,însă ulterior se comunică refuzul cu mult peste termenul de 30 zile,care fiind un termen de decădere,anulează efectele juridice ale acestuia.
Consideră că răspunsul privind refuzul nu are valoare juridică,întrucât alin.2 al art.6 din HG 195 prevede ca în cazul în care nu se poate da curs cererii de cumpărare,unitatea vânzătoare,în termen de 30 zile comunică refuzul motivat titularului contractului de închiriere.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la data de 9.10.2006, reclamantul Ministerul Apărării a chemat în judecată pe pârâții, -, și, solicitând evacuarea acestora din locuința pe care o ocupau fără drept și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 19 iulie 2004 între părți s-a încheiat un contract de locațiune prin care Ministerul Apărării închiria pârâtului o locuință de serviciu situată în Târgoviște, str. -, -. B,. 16, contract care a încetat la data de 30.06.2005, nefiind aplicabilă tacita relocațiune, aceasta fiind înlăturată de părți printr-o clauză expresă.
S-a mai susținut că pin adresa nr. G 2918/1.06.2006 pârâtul a fost notificat să predea locuința pe care o ocupă fără drept.
Prin sentința civilă nr. 3441/1.10.2007, Judecătoria Târgoviștea admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți -, și
, a respins cererile reconvenționale și a admis acțiunea, dispunând evacuarea pârâților din locuința de serviciu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere faptul că între reclamant și pârâtul a intervenit un contract de închiriere a locuinței pe o perioadă de 1 an, că prin contractul respectiv a fost exclusă în mod expres tacita relocațiune, că la data de 15.12.2004 pârâtul a fost transferat de la Ministerul Apărării în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și că la data de 27.6.2005 i s-a comunicat că i s-a aprobat cererea pentru cumpărarea apartamentului, ulterior comunicându-i-se faptul că cererea respectivă a fost respinsă.
S-a mai reținut că durata contractului de închiriere este de un an, că în cauză nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 1437 și 1452 cod civil și că din data de 1.7.2005 pârâții locuiesc fără titlu în locuința aflată în administrarea reclamantului.
În ce privește cererea reconvențională, instanța a apreciat că se impune respingerea acesteia întrucât, pe de o parte, pârâții nu dețin locuința în baza unui contract valabil încheiat, iar pe de altă parte, dacă pârâtul se considera îndreptățit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinței, trebuia să atace refuzul reclamantului pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, arătând că la data acceptării cererii de cumpărare a locuinței reclamantul avea cunoștință că pârâtul nu mai făcea parte din structura sa încă din anul 2004, fiind transferat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență D, că această unitate face parte din Târgoviște, că deși reclamantul avea cunoștință de transferul său a fost de acord să-i prelungească contractul de închiriere până la data de 1.07.2005, că cererea de transfer nu s-a făcut la cererea sa, ci a Ministerului d e Interne, că locuințele de serviciu pot fi transferate altor ministere numai cu respectarea dispozițiilor art. 15 din Instrucțiunile Cz- 50/2000 și că nu a primit o altă locuință de serviciu de la noul loc de muncă.
S-a mai arătat că de prevederile Legii nr.357/25.07.2006 privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu locuințele de serviciu pe care le au în administrare, beneficiază toți cei ce îndeplinesc o funcție într-una din instituțiile publice enumerate.
De asemenea, apelanții-pârâți au precizat că din protocolul încheiat între Prefectura D și Ministerul Apărării rezultă că de locuințele de serviciu beneficiază cadrele militare din Municipiul Târgoviște, că de la expirarea contractului de închiriere și până la primirea notificării nr. G 29/1.06.2006 a locuit și locuiește și în prezent în acel imobil și că nedenunțând unilateral contractul de închiriere în condițiile art. 1436-1437 Cod Civil, contractul se consideră reînnoit și deci era un contract valabil încheiat și că figurează printre persoanele exceptate de la cumpărare.
În termen legal, reclamantul-intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că prima instanță nu a stabilit situația juridică a contractului de închiriere nr. G 4018/19.07.2004, că la data depunerii cererii pentru cumpărarea locuinței de serviciu pârâtul nu mai are raporturi de muncă cu Ministerul Apărării, fiind transferat începând cu data de 15.12.2004 la, că apelantul nu a contestat refuzul UM 02547 B de a-i vinde locuința în condițiile stabilite de Legea nr. 554/2004 și că apelantul-pârât nu mai avea
dreptul la locuință de serviciu din fondul său locativ întrucât nu mai este angajat al Ministerului Apărării.
Prin decizia civilă nr.92 pronunțată la 4.3.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de apelanții, -, și și a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect "evacuare" și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, obligând reclamantul să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în litigiu.
Prin aceeași decizie, s-au păstrat dispozițiile instanței privind admiterea excepției lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți -, și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 6 din contractul de închiriere nr. G 4018/19.07.2004, acesta încetează la expirarea termenului de un an, dar numai în condițiile în care chiriașul a primit o altă locuință sau și-a cumpărat, construit, a moștenit ori a fost trecut în rezervă sau retragere prin demisie pentru motive imputabile acestuia, or, în cauză, nu se regăsește niciuna din aceste situații, astfel că, respectivul contract de închiriere nu și-a încetat efectele.
De asemenea, instanța a mai reținut că nici contractul și nici vreo prevedere legală expresă nu reglementează ca motiv de încetare a efectelor locațiunii, transferul titularului de contract.Din același contract de închiriere rezultă că evacuarea poate fi dispusă numai în situația în care chiriașul nu predă locuința în termen de 30 de zile de la constatarea unuia din cazurile prevăzute de art. 7 din același contract, iar în speță, reclamantul nu a făcut dovada existenței vreuneia din cauzele respective.
S-a mai arătat că, potrivit art. 1 din Regulamentul de elaborat de Ministerul Apărării nr. M 83/8.06.2001, acest regulament se adresează tuturor structurilor subordonate Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Justiției, și stabilește principiile și regulile de organizare și de desfășurare a activităților specifice în garnizoană.Unitatea la care apelantul s-a transferat face parte tot din Târgoviște, aceasta fiind cea care avea în administrare și imobilul în litigiu și, totodată, apelantul și-a păstrat calitatea de cadru militar, neavând relevanță juridică, sub aspectul contractului de închiriere, faptul că acesta funcționează în cadrul altui minister.
Prin urmare, instanța a apreciat că este valabil contractul de închiriere și, pe cale de consecință, potrivit art. 2 din Legea nr. 562/2004, apelantul era îndreptățit să cumpere locuința de serviciu, acesta nepierzându-și dreptul locativ ca urmare a transferului său.
tribunalul că nu poate fi reținută susținerea intimatului în sensul că apelantul nu a contestat modul de soluționare a cererii prin care i-a fost respinsă solicitarea de cumpărare a locuinței, atât timp cât nu s-a revocat actul emis la data de 28.06.2005 prin care se acceptase vânzarea-cumpărarea locuinței.
Împotriva deciziei civile nr. 92/2008 a Tribunalului Dâmbovița, reclamanta Ministerul Apărării a formulat recurs pentru următoarele motive:
Un prim motiv este că în mod eronat instanța de apel a reținut la alineatul 1, fila 3 a deciziei faptul că "având în vedere clauza înscrisă la pct. 6 din contractul de închiriere nr. G 4018/2008 (contractul încetează la expirarea termenului de un an, dar
numai în condițiile în care chiriașul a primit o altă locuință sau și-a cumpărat, construit, a moștenit ori a fost trecut în rezervă sau retragere prin demisie pentru motive imputabile acestuia)" respectivul contract de închiriere nu și- încetat efectele, iar reclamantul-intimat nu a făcut dovada existenței vreuneia dintre clauzele prevăzută la pct. 7.
În dezvoltarea acestui punct din recurs se precizează că spațiul locativ în cauză are regimul de locuință de serviciu, așa cum rezultă din contractul de închiriere, fila 5 dosar fond, iar instanța de apel a trecut cu ușurință peste clauza prevăzută la pct. 7 alin. 1 din contract care prevede că rezilierea contractului are loc în situația în care titularul contractului de închiriere încetează activitatea în Ministerul Apărării Naționale.
Arată recurenta că din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că intimatul nu mai este angajatul Ministerul Apărării, fiind transferat la Ministerul Administrației și Internelor.
A doua critică se referă la faptul că în mod eronat instanța de apel a apreciat că "unitatea la care intimatul s-a transferat face parte tot din Târgoviște, aceasta fiind cea care are în administrare imobilul în litigiu și, totodată, apelantul și-a păstrat calitatea de cadru militar, neavând relevanță juridică, sub aspectul contractului de închiriere, faptul că acesta funcționează în cadrul altui minister".
Se susține de recurentă că motivarea este eronată întrucât prin Protocolul nr. 88/1991 încheiat între Prefectura județ și Ministerul Apărării Naționale, locuința de serviciu a fost transmisă în administrarea Ministerului Apărării Naționale, iar la alin. 2 pct. 4 din Protocol, se precizează că apartamentele vor fi închiriate, în exclusivitate, cadrelor militare și constituie fondul locativ al Ministerului Apărării Naționale.
Se critică decizia și pentru faptul că în mod eronat instanța de apel a obligat Ministerul Apărării Naționale să încheiere contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în litigiu cu intimatul-pârât, întrucât, potrivit art. 2 din Legea nr.562/2004, se poate cumpăra o singură locuință de serviciu de către titularul contractului de închiriere dacă o deține în baza unui contract valabil încheiat și îndeplinește o funcție în una dintre instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională.
Precizează recurenta că art. 51 alin. 2 din Legea nr.114/1996, contractul de închiriere al locuințelor de serviciu se încheie ca un accesoriu la contractul de muncă. Din textele legale sus-menționate rezultă că pentru a solicita cumpărarea locuințelor de muncă în litigiu era necesar ca intimatul-pârât să aibă raporturi de muncă la data depunerii cererii, cu Ministerul Apărării. Or, la data depunerii cerii pentru cumpărarea locuinței de serviciu, respectiv 18.05.2005, intimatul nu mai avea contract de muncă cu Ministerul Apărării, fiind transferat începând cu data de 15.12.2004.
O altă critică este că în mod eronat instanța de apel a reținut că intimatul Ministerul Apărării nu și-a revocat actul emis la 28.06.2005, prin care se acceptase vânzarea-cumpărarea locuinței, pentru că nu există vreun act emis la această dată.
Arată recurenta că deși inițial Unitatea Militară 02547 Bac omunicat intimatului că poate întreprinde demersurile necesare în vederea cumpărării locuinței de serviciu, potrivit adresei nr.A 4646/2005, ulterior, prin adresa nr. A 6251/2005, în urma reverificării documentelor depuse, i s-a adus la cunoștință faptul că nu se poate derula procedura de vânzare a locuinței deoarece nu îndeplinește prevăzut art. 1 din HG 195/2005.
Susține recurenta că intimatul-pârât nu a contestat răspunsul dat de Unitatea Militară prin adresa nr. A 6251/2005.
Se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de apel, în sensul admiterii acțiunii, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă.
Intimații, -, și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de Ministerul Apărării întrucât recurenta se limitează a enunța doar art. 3 din contractul încheiat, fără a da eficiență interpretării logico-juridice a acestor norme, care se coroborează cu art. 6 din contract, ce impune și alte condiții cumulative.
Arată intimații că prin Ordinul nr. 567/2004 al Ministerului Apărării a fost transferat la inisterul d e Interne, fără a se menționa vreo condiție legată de locuința pe care o ocupa la acea dată și pentru care, ulterior, i s-a aprobat prelungirea contractului de închiriere de la 1.07.2004 până la 1.07.2005.
Se susține că cererea de cumpărare a fost formulată la 18.05.2005, iar contractul de încetat la 1.07.2005, astfel că, dreptul la cumpărare este legitim.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este nefondat primul motiv de recurs, întrucât în mod corect instanța de apel a apreciat că nu a încetat contractul de închiriere al intimatului-pârât, având în vedere, pe de o parte, faptul că, contractul de închiriere era valabil încheiat până la 30.06.2005, conform contractului de închiriere (fila 5 dosar fond), cererea de cumpărare a locuinței fiind formulată la data de 18 mai 2005, iar pe de altă parte, recurenta nu a reziliat contractul, astfel cum se prevede în art. 7 din contractul de închiriere.
Și a doua critică este nefondată întrucât, potrivit art. 2 din Legea nr. 562/2004, modificată prin Legea nr. 357/2006, "poate cumpăra o singură locuință de serviciu titularul contractului de închiriere, dacă o deține în baza unui contract valabil încheiat și îndeplinește o funcție în una dintre instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și pensionarii sau urmașii titularilor contractelor de închiriere decedați, în situația în care fac dovada că, la data intrării în vigoare a prezentei legi, ocupau locuința de serviciu și au achitat chiria la zi."
În consecință, intimatul-pârât, la data la care a depus cererea pentru cumpărarea locuinței, îndeplinea condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 562/2004, modificată prin Legea nr. 357/2006, în sensul că acesta îndeplinea o funcție în una dintre instituțiile publice din sistemul de apărare, respectiv, în Ministerul Administrației și Internelor, conform adeverinței aflată la fila 87 dosar fond.
Chiar dacă în Protocolul nr.88/1991, încheiat între Prefectura județ și Ministerul Apărării Naționale, se preciza că locuința de serviciu a fost transmisă în administrarea Ministerului Apărării Naționale, iar apartamentele vor fi închiriate, în exclusivitate, cadrelor militare și constituie fondul locativ al Ministerului Apărării Naționale, acesta nu poate modifica o dispoziție legală care dă posibilitate intimatului-pârât să cumpere locuința de serviciu dacă îndeplinește o funcție în cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Se va respinge și critica care se referă la faptul că în mod eronat instanța de apel a obligat Ministerul Apărării să încheie contract de vânzare-cumpărare cu intimatul-pârât, întrucât, așa cum s-a mai arătat, acesta deținea la data depunerii cererii de cumpărare a apartamentului, un contract valabil încheiat, contractul nu a fost reziliat de către recurentă și, mai mult, prin Legea nr. 562/2004, modificată și completată prin Legea nr. 357/2006, s-a dat posibilitatea titularului contractului de închiriere să cumpere locuința de serviciu în condițiile prevăzute de Legea sus-menționată.
Deși recurenta invocă Legea nr.114/1996, în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 562/2004, modificată prin Legea nr. 357/2006.
De remarcat este faptul că Legea nr. 357/2006 a abrogat Normele Metodologice aprobate prin Hotărârile Guvernului emise în aplicarea nr. 562/2004, astfel că, nu mai sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din HG 195/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind vânzarea de către Ministerul Apărării Naționale a locuințelor de serviciu, conform căruia "locuințele de serviciu aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale se pot vinde în condițiile legii, personalului propriu, personalului militar trecut în rezervă sau în retragere, personalului civil pensionat sau disponibilizat, precum și moștenitorilor acestora, soți ori copii".
Rezultă că, în cauza de față, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea 562/2004, modificată prin Legea nr. 357/2006 și nu Nomele Metodologice aprobate prin Hotărârile Guvernului emise în aplicarea nr. 562/2004.
Este nefondată și ultima critică în sensul că în mod eronat instanța de apel a reținut că intimatul Ministerul Apărării nu și-a revocat actul emis la 28.06.2005, prin care se acceptase vânzarea-cumpărarea locuinței, pentru că nu există vreun act emis la această dată, întrucât, în realitate, este vorba doar de o eroare materială în ceea ce privește data emiterii adresei, care este 21.06.2005, iar pe de altă parte, așa cum s-a mai arătat, contractul de închiriere era valabil încheiat la data când s-a depus cererea de cumpărare a locuinței, intimatul îndeplinind condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 562/2004, modificată prin Legea nr. 357/2006.
Nu are relevanță că intimatul-pârât nu a contestat răspunsul dat de Unitatea Militară prin adresa nr. 6251/2005, din moment ce Legea nr. 562/2004, cu modificările ulterioare, îi dă posibilitatea să cumpere locuința de serviciu.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, urmează a respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII -reprezentant legal al UM 02494- cu sediul în B,--5, sector 5, cod poștal - împotriva deciziei nr.92 pronunțată la 4 martie 2008 de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâții-reclamanți, și, toți domiciliați în Târgoviște,Calea B, -.B,.3,.16, județ
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria David, Elena Staicu Aurelia Popa
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored. PJ
2 ex/8.09.2008
f- Judecătoria Târgoviște
a-
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Elena Staicu Aurelia Popa
