Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.74
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR: GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile de apel nr. 261 din 25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanții intimați, lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați pune concluzii de respingere a recursului ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4070/2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Arada admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților și și în consecință:
S-a dispus evacuarea pârâților din apartamentele nr. 13 și 14 situate în A -evoluției nr. 102, evidențiate în CF nr. 16772 A nr. top. 988/ și 988/XIII.
S-a respins cererea reconvențională.
A obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 10,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că reclamanții sunt proprietari ai apartamentelor nr. 13 și 14 situate în A,-, înscrise în CF nr. 16772 A, nr. top. 988/XIII și respectiv 988/XIV. În fapt, în aceste apartamente (unul dintre ele fiind o magazie) locuiesc pârâții care, deși nu mai dețin nici un titlu locativ, contractul închiriere autentificat cu nr. 62/09.02.2007 fiind expirat de la 15.03.2008, refuză să părăsească imobilul.
Se mai arată în motivarea acestei sentințe civile că pârâții nu sunt îndreptățit la încheierea unui nou contract deoarece, pe de o parte, în contract este prevăzută mențiunea expresă a imposibilității prelungirii contractului (art. 12) și, pe de altă parte, potrivit art. 21 din Legea locuinței nr. 114/1996, închirierea locuințelor se face pe bazaacorduluidintre proprietar și chiriaș, or, din chiar promovarea prezentei acțiuni, rezultă că reclamanții nu sunt dispuși să-și dea acordul în acest sens.
Ca urmare, având în vedere dispozițiile art. 23 din același act normativ, potrivit cărora, în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual, instanța a admis acțiunea, și dispus evacuarea pârâtului și a respins cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentinței civile au declarat apel pârâții și, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare se arată că prima instanță nu a avut în vedere că pârâții sunt bolnavi, au achitat dublul chiriei, că figurează înscriși la Primărie pentru primirea unei locuințe sociale, și că s-a solicitat prelungirea contractului pe o perioadă scurtă, neputând ieși în stradă în condiția în care se află.
Intimații reclamanți au depus concluzii scrise prin care solicită respingerea apelului, cu motivarea că cele invocate de apelanți au fost avute în vedere de prima instanță atunci când a pronunțat soluția.
Tribunalul analizând apelul în condițiile art. 295 Cod procedură civilă și prin prisma motivelor scrise constată că nu este fondat.
Prin decizia civilă nr. 261/25.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - respinge apelul declarat de pârâții și, în contradictoriu cu reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.4070 din 05 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, având ca obiect evacuare.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în fapt și drept că atunci când a pronunțat hotărârea apelată, prima instanță a avut în vedere o stare de fapt corectă și făcut o justă analiză a probatoriului administrat.
Motivele invocate de apelanți, respectiv starea de boală a acestora, plata chiriei și faptul că au făcut demersuri la Primăria A pentru obținerea unei locuințe au fost cunoscute de prima instanță, fiind invocate prin întâmpinarea de la fila 16 și susținute de acte doveditoare.
Acestea însă nu sunt împrejurări care vizează raportul juridic existent între părți. Apelanții au locuit în apartamentul proprietatea reclamanților intimați având contract de închiriere care a expirat la 15 martie 2008.
Dar în condițiile în care proprietarii nu mai doresc să încheie un nou contract, nu pot fi obligați la aceasta, fiind liberi să dispună de bunul lor, cu atât mai mult cu cât clauzele contractuale și dispozițiile Legii nr. 114/1996 prevăd că închirierea locuințelor se face pa baza acordului dintre proprietari și chiriași, ceea ce în cazul de față nu s-a realizat.
Întrucât motivele din apel nu vizează aspecte juridice ci doar aspecte privind condiția de sănătate și starea materială a apelanților nu există motive privind schimbarea sentinței, aceasta fiind temeinică și legală, urmând ca în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul să fie respins.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal, pârâții și, considerând-o "neumanitară", în raport de starea lor materială și medicală, dovedită cu actele de la dosar, invocând în drept art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă și motivândîn esență, că regretă că nu a găsit înțelegere la reclamanți și la instanțele anterioare, cărora le-au solicitat o păsuire până când Primăria A le va repartiza o locuință și că doresc obligarea reclamanților intimați la încheierea unui nou contract de închiriere, pe termen scurt.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, în raport de motivul de recurs invocat, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al acestor pârâți este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul de față al acelorași pârâți.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului materiale probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut și o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 480, 481, ca și art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul pârâților, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, Curtea stabilește că motivul de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, nu poate fi incident în acest dosar, întrucât ambele instanțe anterioare nu au interpretat greșit actul juridic dedus prezentei judecăți, neschimbând în nici un mod natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci - ambele - au dat dovadă de rolul activ impus de art. 129 al. 5 și 6 Cod procedură civilă, stăruind prin toate mijloacele legale de probă pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, pronunțând hotărâri temeinice și legale și hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecății de față.
Aceasta, deoarece din studiul dosarului, Curtea reține că reclamanții și sunt coproprietari ai imobilului situat în mun. A,-, apartament 14, jud. A, înscris în CF 16772 A, cu nr. top 988/XIV, iar pârâții și ocupă în mod abuziv imobilul ce face obiectul acțiunii de evacuare, neavând vreun titlu locativ care să le confere în acest moment dreptul de folosință asupra acestuia.
La data de 9 februarie 2007 fost încheiat între reclamanți și pârâți contractul de închiriere, autentificat sub nr. 62 de către . Acest contract a fost încheiat pe perioadă determinată, respectiv 09.02.2007 - 15.03.2008. Potrivit art. 12 din contract: "La expirarea termenului, prezentul contract încetează, fără posibilitatea de prelungire".
La data de 27.02.2007, pârâții au fost notificați prin intermediul executorului judecătoresc, ca proprietarii nu mai doresc prelungirea contractului de închiriere autentificat sub nr. 62/09.02.2007 și pe cale de consecință au fost somați că la data încetării contractului să părăsească apartamentul proprietatea reclamanților, însă acești pârâți nu au dat curs notificării și nici nu au părăsit apartamentul, situate față de care reclamanții intimați au promovat prezenta acțiune în evacuare.
Prin recursul declarat, recurenții pârâți critică soluția instanței de apel și consideră că aceasta este o soluție "neumanitară" și nu a ținut cont de "probele" din dosar, respectiv de faptul că recurenții sunt bolnavi, de faptul că aceștia figurează pe "lista de priorități a Primăriei situându-se la vârful listei", de faptul că aceștia urmează să se mute într-un bloc de locuințe,care este in curs de construire.
Curtea apreciază însă că aceste critici aduse de către recurenți sunt neîntemeiate, iar prezentul recurs nu vizează aspecte juridice și de legalitate, ci doar aspecte privind condiția de sănătate și starea materială a pârâților, situație față de care Curtea observă că motivele de recurs nu se încadrează în cazurile reglementate de art. 304 sub punctele 1 - 9 Cod procedură civilă, în mod expres și limitativ și pe cale de consecință se impune respingerea recursului ca nefondat.
Aceste motive invocate în cererea de recurs au fost avute în vedere, atât de către instanța de fond, cât și de instanța de apel. Cele două instanțe analizând probele din dosar au pronunțat soluții temeinice și legale, dispunând evacuarea recurenților din imobilul proprietatea intimaților, respectiv respingerea apelului.
Instanța de fond a reținut în mod just că recurenții nu sunt îndreptățiți la încheierea unui nou contract de închiriere, deoarece, pe de o parte, în contract este prevăzută mențiunea expresă a imposibilității, prelungirii contractului (art. 12 din contract), iar pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 114/1996: "Închirierea locuinței se face pe baza acordului dintre proprietar și chiriaș, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale". Art. 23 din același act normativ stipulează: "În cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual."
În dosar este dovedit că reclamanții intimați nu mai doresc încheierea unui alt contract de închiriere, cu recurenții pârâți, în care situație reclamanții intimați nu pot fi obligați la încheierea unui alt contract de închiriere, căci acesta se poate face doar în baza acordului părților, acord care, în prezenta cauză nu există din partea reclamanților, situație față de care este dreptul proprietarilor de a se bucura și de a dispune de lucrul proprietatea acestora, conform art. 480 Cod civil, recurenții și instanța de judecată neputându-i obliga la o altă conduită, în raport de prevederile art. 44 al. 2 din actuala Constituție a României, ca și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificat și de România.
Ca atare, Curtea consideră că deci Tribunalul Arad, în mod corect a apreciat că instanța de fond la momentul pronunțării hotărârii a avut în vedere o stare de fapt corectă și a făcut o justă analiză a probatoriului administrat, iar motivele invocate de recurenți,(respectiv starea de boală a acestora și faptul că au făcut demersuri pentru obținerea unei locuințe), nu sunt împrejurări ce vizează raportul juridic dintre părți și nu pot atrage modificarea ori casarea acestor hotărâri judecătorești anterioare.
Curtea constată, așadar, că în prezent pârâții recurenți, nu au nici un fel de titlu locativ valabil, pe care să-l poată opună - cu succes - reclamanților intimați, astfel încât acțiunea acestor reclamanți, având ca obiect evacuarea pârâților a fost bine admisă de către instanța de fond, soluția aceasta fiind confirmată just de către instanța de apel, în contextul faptic și juridic rezultat din dosar, vizând consacrarea, apărarea, garantarea și ocrotirea dreptului absolut de proprietate privată al reclamaților, prin prisma prevederilor art. 480 - 481 Cod civil, art. 20 al. 1 și 2, ca și art. 44 din Constituția României, precum și întreaga jurisprudență, CEDO, în materie, referitoare la respectarea dreptului de proprietate privată, prin raportare și la art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - (adoptat de Consiliul Europei la 20.03.1952 și ratificat de România în anul 1955), dreptul comunitar fiind de a fi aplicat cu prioritate și precădere, în caz de conflict cu dreptul intern.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâților de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, recurenții pârâți nedovedind incidența în cauză a motivului de recurs, invocat, prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflați în culpă procesuală, ca părți căzute în proces, recurenții pârâți de mai sus vor fi obligați să le plătească reclamanților intimați și - la cererea expresă a acestor intimați -suma de 1.071 lei, RON, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială nr. 449/03.12.2008, contractul de prestări servicii, bonul fiscal, factura fiscală și chitanța nr. 301/17.12.2008, ale Baroului A, aflate la filele 13, 21, 22 și 23 din dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile de apel nr. 261 din 25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-.
Obligă recurenții pârâți de mai sus să plătească intimaților reclamanți și suma de 1071 lei, RON, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /05.02.2009
Tehnored /09.02.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
