Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul -II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 755/2009-
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 903/LM din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului contestator -personal, avocat, în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul recurentului contestator arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv modificarea sentinței atacate, în sensul obligării intimatei Casa Județeană de Pensii B, la recalcularea pensiei contestatorului cu luarea în considerare a unui stagiu de 20 de ani și nu de 25 de ani, cât a admis instanța de fond, obligarea intimatei la plata diferenței de pensie pe ultimii trei ani -31.08.2005, cu acordarea cheltuielilor de judecată în ambele instanțe, în cuantum de 800 lei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 903/LM din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestatia formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/19.01.2006 emisă de intimată, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/23.04.2008 a fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA (a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008), contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. Tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, s-a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus să se concluzioneze că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare" s-a apreciat că rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția și locul contestatorului încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1. La punctul 7 din anexa 1 este stipulată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor. Din actele de la dosar rezultă că contestatorul a desfășurat activitatea în funcții în cadrul CFR ce implică siguranța circulației, mecanic de locomotivă, o perioadă de peste 25 de ani.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în grupa I condiții speciale respectiv 29 de ani, 10 luni și 0 zile, în temeiul art. 3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația conform dispozitivului hotărârii recurate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul obligării intimatei Casa Județeană de Pensii la recalcularea pensiei prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani și nu de 25 de ani cum s-a dispus de către instanța de fond, cu acordarea drepturilor astfel recalculate începând cu data de 31.08.2005, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că deciziile de recalculare emise de către intimată sunt nelegale, întrucât deși a lucrat un interval de 29 de ani și 10 luni ca mecanic de locomotivă, intimata nu a luat în considerare faptul că activitatea desfășurată de acesta se încadrează în lista anexă cuprinzând locurile de muncă în condiții speciale a Legii nr. 226/2006, care la pct. 7 reglementează activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației.
Mai arată recurentul că cererea sa este fondată și datorită prevederilor înscrise în art 11 și 14 din Legea nr. 3/1977, întrucât s-a pensionat anterior date de 1 aprilie 2001 și pentru că îndeplinește condiția de vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă.
Cu ocazia acordării cuvântului asupra recursului, contestatorul recurent, a invocat și faptul că instanța de fond în mod eronat instanța a menționat în dispozitiv faptul că intimata nu datorează cheltuieli de judecată în favoarea sa cu toate că în considerente, se prevede mențiunea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata Casa Județeană B nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a precizat poziția procesuală în cauză.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanța constată următoarele:
Recurentul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă și pentru munca depusă, prin decizia nr. -/20.12.1994, drepturile la pensie fiindu-i acordate în temeiul prevederilor Legii nr. 3/1977, începând cu data de 01.12.1994.
Pensia acestuia a fost recalculată în temeiul dispozițiilor nr.OUG 4/2005, sens în care s-a emis decizia nr. -/31.08.2005. stabilindu-i-se un punctaj mediu anual de 1,52635 puncte, folosindu-se în procesul de recalculare stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr. 3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Ulterior emiterii deciziei de recalculare, la data de 13 iunie 2006 intrat în vigoare Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, care în art 1 prevede că începând cu data de 1 aprilie 2001 sânt încadrate în condiții speciale locurile de muncă prevăzute în anexa 1.
Tribunalul în mod corect a reținut faptul că această lege este incidentă în privința recurentului contestator, care a desfășurat pe o perioadă de peste 25 de ani, respectiv 29 ani și 10 luni, în grupa I de muncă în cadrul Depoului de, în calitate de mecanic de locomotivă, activitate ce vizează siguranța circulației, ce este menționată la punctul 7 din anexă.
Prin urmare, în această situație devin incidente dispozițiile art.1 alin 1, art 3 și art 5 din Legea nr. 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii, o perioadă de minimum 25 de ani beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anual avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25.
Cererea contestatorului de a se dispune recalcularea pensiei prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani, potrivit dispozițiilor Legii nr. 3/1977, nu poate fi primită având în vedere pe de o parte faptul că art 14 din acest act normativ nu reglementează stagiul de cotizare, ci numai acordă persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă sau în grupa a II a sporul de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, iar pe de altă parte este de subliniat faptul că de prevederile UG 4/2005 beneficiază anumite categorii de peroane pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977, în privința cărora are loc recalcularea prin utilizarea principiilor și formulei de calcul prevăzute de Legea nr. 19/2001, și nu în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977 cum consideră recurentul.
Cât privește cererea acestuia de a i se acorda drepturile recalculate începând cu data de 31.08.2005, este de precizat că o astfel de cerere nu poate fi primită întrucât la acea dată Legea nr.226/2006 nu era în vigoare, iar în baza principiului neretroactivității legii aceasta nu se poate aplica pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare.
În privința cheltuielilor de judecată se constată că, în hotărârea recurată apare o contradicție între dispozitiv și considerente în sensul că în considerente se menționează faptul că intimata îi datorează contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei, iar în dispozitiv se menționează că nu se acordă cheltuieli.
Constatându-se că intimata Casa Județeană de Pensii se află în culpă procesuală aceasta datorează în temeiul dispozițiilor art 274 Cod procedură civilă cheltuielile de judecată efectuate de contestator în fața primei instanțe, aspect față de care recursul va fi admis, în temeiul dispozițiilor art 312 Cod procedură civilă.
Întrucât în recurs nu se poate reține culpa procesuală a intimatei, cheltuielile de judecată solicitate de către contestatorul recurent nu i se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurentul contestator, domiciliat în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 903/LM din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Dispune obligarea intimatei la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului în primă instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător -18.05.2009
- dactilografiat grefier -18.05.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
