Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul -II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 750/2009-
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în comuna, sat., nr.417, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1117/LM din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul intimatului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul intimatului contestator arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului promovat de partea recurentă, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1117/LM din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
Intimata a fost obligată să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care aceasta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. -/24.08.1999 contestatorul a fost înscris la pensie limită de varstă conform dispozitiilor Legii nr. 3/1977.
Prin decizia nr.- din 30.11.2005 a fost recalculaă pensia contestatorului în temeiul OUG nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă instanța de fond apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme.Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani.
astfel de concluzie este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie, care au o forță superioară unei hotărâri de guvern. Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă în temeiul art. 19 alin.2 din Legea nr. 19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la Legea nr. 226/2006, în speța de față reclamantul indeplinind funcții ce țin de siguranța circulației: șef de stații, revizor sector, dispozitor.
Art.2 alin 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că:"sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale".
În concluzie funcția și locul contestatorului încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă, aflate în dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale, în funcție care concura la siguranța circulației, în temeiul art. 3 coroborat cu art.5 din Legea nr. 226/2006, fiind admisă în parte contestația, conform dispozitivului hotărârii atacate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta Casa Județeană de pensii B, în termenul legal și scutit de taxă de timbru solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul și menținerii în totalitate a deciziei contestate ca legală și temeinică.
În motivare recurenta a arătat că drepturile la pensie ale contestatorului i-au fost stabilite și acordate în temeiul Legii nr. 3/1977 începând cu data de astfel că recalcularea drepturilor se realizează în conformitate cu dispozițiile art.2 alin. 3 din /2004, în baza Legii nr. 3/1977.
Prin urmare consideră recurenta că stagiul complet de cotizare utilizat la recalculare este de 30 de ani și nu de 25 cum incorect a reținut Tribunalul.
Susține că dispozițiile Legii nr. 226/2006 nu sunt aplicabile în cazul intimatului, întrucât de prevederile acestei legi beneficiază doar persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.04.2001-17.06.2006 și chia dacă s-ar considera prezumtiv că în speță sunt incidente dispozițiile acestei legi, contestatorul nu a desfășurat activitatea de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor sau mecanic instructor.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și HG 1550/2004.
Legal citat intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
xaminând sentința recurată sub aspectul criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea aprecia ă ca fiind nefondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv HG.1550/2004, nr.OUG 4/2005, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006, raportat la data deschiderii dreptului la pensie a contestatorului și la stagiul complet de cotizare realizat de acesta în condiții speciale-28 ani 2 luni,19 zile.
Din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1999 și că pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr.3/1977.
Prin decizia nr. -/30.11.2005 au fost recalculate drepturile la pensie cuvenite contestatorului în temeiul OUG 4/2005 utilizându-se în procesul de recalculare acelasi stagiu de cotizare de 30 de ani.
În raport de probele administrate în cauză se apreciază că în mod corect a dispus prima instanță recalcularea prin luarea in considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani în condițiile în care intimatul a muncit efectiv în grupa I de muncă 28 de ani, 2 luni și 19 zile îndeplinind activități de revizor în cadrul CFR, activitate ce vizează siguranța circulației.
Prin urmare, în această situație devin incidente dispozițiile art 1 alin.1, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii, o perioadă de minimum 25 de ani beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anual avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25. Aceste dispoziții legale sunt reținute în mod corect de către instanța de fond, Legea nr. 226/2006 fiind emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 cu care de altfel se completează iar din interpretarea dispozițiilor legii rezultă că acesta sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în condiții speciale, activitatea desfășurată de contestator încadrându-se în categoria activităților ce vizează siguranța circulației conform punctului 7 din anexa 1 legii, susținerile recurentei în sensul neincidenței acestei legi fiind apreciate, în consecință, ca nefondate.
Susținerea recurentei din motivele de recurs în sensul că stagiul de cotizare utilizat în cazul contestatorului este cel prevăzut de art 2 alin 3 din HG 1550/2004, nu poate fi acceptată, sens în care vor fi avute în vedere prevederile OUG. 4/2005 care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii, astfel încât să fie respectat principiul:la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Este adevărat faptul că prin art. 2 al. 3 din HG. Nr. 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, însă această prevedere intră în contradicție cu prevederile Ordonanței 4/2005, act normativ cu forță juridică superioară, și care, așa cum s-a subliniat în considerentele prezentei hotărâri a fost adoptat tocmai în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalității de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor la pensie, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
Prin urmare HG nr. 1550/2004 invocată în recurs privind efectuarea operațiunilor de recalculare nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu forță superioară astfel încât criticile recurentei axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii sunt nefondate.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
Întrucât recurenta este în culpă procesuală, în temeiul art 274 Cod procedură civilă, va fi obligată aceasta să-i plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în comuna, sat., nr.417, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1117/LM din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă Casa Județeană de Pensii B să plătească părții intimate suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 18.05.2009
- dactilografiat grefier -18.05.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
