Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 769/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.769/2009-
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în comuna, sat, nr.99, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1108/LM din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator -personal, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, iar intimatul contestator, prin registratura instanței, la data de 13.04.2009 a depus întâmpinare, după care:
Intimatul contestator -personal, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator -personal, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică,pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată în recurs,
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1108/LM din 2 decembrie 2008, tribunalul Bihora admis în parte contestația formulata de contestatorul domiciliat în, sat, nr. 99, județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul in O,-, județul B și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. 32652/11.02.2008, emisa de intimata pe seama contestatorului si a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 32652/14.09.1994 contestatorul a fost înscris la pensie limita de vârstă conform dispozițiilor Legii nr.3/1977. Prin decizia nr. 32652/2006 a fost recalculata pensia contestatorului in temeiul OUG nr. 4/2005, iar stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Așadar, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă eronată și care nesocotește reglementările ulterioare în materie. Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
S-a reținut că din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie și întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă in temeiul art. 19 alin.2 din Legea nr. 19/2000 si potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 prevederile acestei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, s-a reținut că dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la Legea 226/2006, in speța de față contestatorul îndeplinind funcții de preparator minier, muncitor suprafața, operator suprafața, fapt ce reiese si actul depus de Compania Nationala a, activitate prev. la pct. 20 din Anexa I la Legea nr. 226/2006.
Art. 2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale".
În concluzie prima instanță a reținut că funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare, este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale, în temeiul art. 3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum a solicitat neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Având in vedere că in cuprinsul deciziei de recalculare este inserata mențiunea "in situația in care in termen de 3 ani de la data de 01.09.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat", instanța a obligat intimata sa acorde aceste drepturi de la data de 01.09.2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatului i-au fost stabilite și acordate drepturile de pensie în baza Legii nr.3/1977. A fost în eroare instanța referitor la interpretarea art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004 întrucât a opinat că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de art.8 din Legea nr.3/1977 ce reglementa o vechime integrală în muncă de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, ca și condiție necesară înscrierii la pensie, ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără a fundamenta opinia pe dispoziție legală.
Nu poate fi invocat principiul invocat -la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie întrucât art.2 alin.3 din nr.1550/2004 a prevăzut excepții pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001.
Legiuitorul, prin art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977 a acordat beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru cei ce au lucrat cel puțin 15 ani în grupa I de muncă sau 20 de ani în grupa a-II-a de muncă, instanța făcând confuzie între stagiul complet de cotizare ce Legea nr.3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată arătând că în speță se aplică Legea nr.226/2006 nu Legea nr.3/1977 cum greșit se susține, drepturile acordându-i-se conform nr.OUG4/2005 din 1.09.2005.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr.3/1977 începând cu data de 1.10.1994, dar, nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005 a stabilit un principiu fundamental-cel al pensiilor egale, la condiții egale de pensionare, indiferent de data ieșirii la pensie, excepțiile despre care face vorbire recurenta, conform cu nr.HG1550/2004, act anterior celor invocate, nefiind incidente, urmărindu-se tocmai eliminarea diferențelor dintre categoriile de pensionari raportat la anul ieșirii la pensie, criticile fiind nefondate.
Mai mult, instanța de fond a făcut aplicarea Legii nr.226/2006 situației intimatului ce anterior pensionării a lucrat 20 de ani în grupa -I-de muncă, aspect ce conform Legii nr.3/1977 era vechimea necesară ce-i acorda dreptul la pensie anticipată, reducerea vârstei de pensionare -art.14,15 -, având de altfel o vechime totală de peste 44 ani.
Intimatul, potrivit adeverinței nr.347/25.01.2006 emisă de B-Sucursala B -fila 45 dosar fond-, a lucrat în perioada 26.09.1964-7.12.1964, 2.03.1965-21.06.1965, 2.12.1966-9.01.1973, 1.03.1976-1.09.1994 ca muncitor specialist suprafață, operator preparare, maistru preparare, sub-inginer preparare, activități ce conform adeverinței nr.4354/24.11.2008 -fila 90 dosar fond, se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%, conform nr.HG267/1990, instalații de preparare.
Art.20 alin.2 din Legea nr.19/2000 a stabilit că,alte locuri de muncă în condiții speciale, decât cele prevăzute de al.1 lit."a-d", vor fi prevăzute doar prin lege, ori, conform Legii nr.226/2006 în anexa nr.I s-au stabilit locurile de muncă în condiții speciale, lege ce potrivit art.2 alin.2 se aplică și asiguraților pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 ce au lucrat în locuri de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă.
Intimatul a lucrat la Compania Națională a, operator, subinginer preparare minereuri, activități cuprinse în anexa I pct.20 din Legea nr.226/2006 astfel că, în mod corect, cu aplicarea art.3,4 din Legea nr.226/2006, art.20 alin.2 din Legea nr.19/2000 s-a dispus aplicarea unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani în loc de 30 ani cum greșit a dispus recurenta, criticile fiind nefondate.
Cât privește însă data aplicării acestei dispoziții, art.6 din Legea nr.226/2006 a stabilit că dispozițiile acesteia se completează cu cele ale Legii nr.19/2000, care, în art.169 alin.3 a stabilit că recalcularea pensiei se face din luna următoare formulării cererii de recalculare, Legea nr.226/2006 a intrat de altfel în vigoare doar în luna iunie 2006, neputând fi aplicată retroactiv din anul 2005 cum greșit a dispus instanța de fond, aspect ce constituie un motiv de ordine publică în sensul art.306 alin.2 Cod procedură civilă.
Deciziile contestate, într-adevăr s-au emis în baza nr.OUG4/2005, însă, nu în conformitate cu acest act normativ s-a dispus recalcularea ci cu a Legii nr.226/2006 ce se completează cu Legea nr.19/2000 care în art.169 alin.3 a stabilit că recalcularea pensiei se face doar din luna următoare celei în care s-a solicitat, legea nouă nemaiprevăzând o derogare de la art.169 alin.3 al Legii nr.19/2000 cum a stabilit nr.OUG4/2005, în mod greșit instanța de fond dispunând contrariul.
Față de cele expuse, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9, 306 alin.2 Cod procedură civilă, art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, art.6 din Legea nr.226/2006, instanța de recurs în baza articolului 312 alin. 1,3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința în sensul că drepturile stabilite se acordă doar din data de 1.02.2008 (luna următoare celei în care a solicitat recalcularea sub nr.3064/25.01.2008,-fila 23 dosar fond) în loc de 1.09.2005 cum greșit s-a dispus.
Se vor menține celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în comuna, sat, nr.99, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1108/LM din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Drepturile stabilite se acordă începând cu data de 1.02.2008 în loc de 1.09.2005, cum greșit s-a dispus
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:27.04.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:30.04.2009
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
