Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 780/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 780/2009-
Ședința publică din 23.04.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul contestator, cu domiciliul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 784/LM din data de 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 16.04.2009 când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23.04.2009, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 784/LM din data de 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins contestația formulata de contestatorul domiciliat in localitatea O,-, județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,-,județul B.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,31718 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000,el activând ca.
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca,care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani ).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani sau 25 de ani, din 30.11.2005, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Prin motivele de recurs s-a invocat că a lucrat la de O, secția măcinare, ca mașinist preparator concentrat minier, mecanic pompe, măcinare, având o vechime de 29 ani, 10 luni, 8 zile în grupa a II-a de muncă, activitate regăsită în pct. 20, 21 din lista anexă a Legii nr. 226/2006.
Activitatea de măcinare a fost cea mai grea din fosta uzină de alumină O, secție ce era în fapt de grupa I de muncă.
Îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 3/1977 ce prevedea în grupa a II- de muncă o vechime de 25 ani și 20 ani în grupa I, ori, el a lucrat peste 29 ani în grupa a II-a, iar unele case, din județul H, calculează corect stagiul de cotizare, recursul fiind admisibil și conform art. 19 din Legea 18/2000.
S-au invocat în drept dispozițiile art. 20, 21 din anexa la Legea nr. 226/2006, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Recurentului i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr. -/01.02.2000, începând cu data de 31.12.1999, având o vechime în muncă de 43 ani, din care, 29 ani, 10 luni și 8 zile în grupa a II-a de muncă, la SC SA O, fosta Întreprindere - SC SA -, în calitate de - fila 29 dosar fond -.
Art. 20 alin. 2 lit. a - d din Legea nr. 19/2000 reglementează locurile de muncă în condiții speciale - unitățile miniere, activitățile de cercetare, explorare, exploatare materii prime nucleare, aviație civilă, activitate artistică, iar la alin. 2 s-a stabilit că alte locuri de muncă în condiții speciale pot fi stabilite doar prin lege.
Conform Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, începând cu data de 01.04.2001, au fost încadrate în condiții speciale, locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1 - art. 1 alin. 1 - fiind asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale, perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Activitatea desfășurată de recurent în perioada 19.03.1968 - 26.01.1999, a fost de la secția de măcinare, activitatea încadrându-se în punctul 20 din anexa nr. 1 Legii nr. 226/2006 - preparare de minereuri, măcinare, filtrare. Sigur că, recurentul fost încadrat în perioada în care și- desfășurat activitatea la această secție în grupa a II- de muncă, însă, este cert că aceasta se încadra în grupa I de muncă, raportat la cele expuse, nefiind culpa sa că fostul angajator a procedat astfel, condițiile de muncă fiind astfel încadrate în cele speciale nu deosebite, iar în măsura în care s-ar confirma soluția instanței de fond, s-ar produce o inechitate, criticile fiind fondate.
Legea nr. 3/1977, în prezent abrogată, nu reglementat un stagiu complet de cotizare necesar deschiderii dreptului la pensie, ci o vechime în muncă necesară în acest sens - 30 ani la bărbați și 25 ani la femei - iar activitatea desfășurată în grupele I și II de muncă conferea angajaților dreptul la reducerea vârstei de pensionare nu la aplicarea unor stagii de cotizare conform motivării recurentului, criticile în acest sens fiind nefondate, însă, astfel cum s-a arătat mai sus, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006, greșit instanța de fond reținând contrariul.
Raportat la considerentele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2, 5 alin. 1 din Legea nr. 226/2006 ( pentru asigurații prevăzuți la art. 3, ce au realizat un stagiu de cel puțin 25 de ani în condiții speciale) punctajul mediu anual se determină prin împărțirea de 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare, instanța de recurs în baza art. 304 pct. 9, 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința recurată, va admite contestația, va obliga intimata să recalculeze pensia stabilită în favoarea contestatorului prin decizia nr. -/30.11.2005, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani începând cu luna următoare solicitării - mai 2008 - conform art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, raportat la cererea aflată la fila 3 dosar fond, celelalte decizii nefiind contestate în termenul impus de art. 84 din Legea nr. 19/2000, 45 zile de la comunicare.
Fiind culpa procesuală a intimatei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească recurentului 1500 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurentul contestator, cu domiciliul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 784/LM din data de 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Admite contestația.
Dispune obligarea intimatei să recalculeze pensia stabilită în favoarea contestatorului prin decizia nr. -/30.11.2007, prin luarea în considerare unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, începând cu 01.05.2008.
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 28.04.2009
- judecător fond -,
- dact. gref. - 28.04.2009 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
