Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/2008-
Ședința publică din 08 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - -
R - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator din localitatea de, nr.148, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.508 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 508 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, a fost admis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei Casa Locală de Pensii
A fost admisă contestația formulată de contestatorul domiciliat în localitatea de, nr.148, județul B în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B cu sediul in O,-, județul B, și în consecință, s-a dispus anularea deciziei nr.10729 /22.03.2007 emisa de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite, începând cu data de 01.03.2005, sens în care va emite o noua decizie de pensionare, în favoarea contestatorului, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtei Casa Locală de Pensii B, instanța a admis-o întrucât Casa Locală de Pensii B este o unitate fără personalitate juridica conform prevederilor Statutului
În urma recalculării drepturilor de pensie intimata a ținut cont la stabilirea punctajului mediu anual de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Prin contestația formulată contestatorul a solicitat anularea deciziei prin care i-a fost recalculată pensia întrucât a apreciat că intimata a stabilit greșit punctajul mediu anual realizat în urma evaluării deoarece a împărțit totalul punctelor obținute la 30 de ani și nu la 15 de ani așa cum prevede HG 1550/2004.
Instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din adeverința emisa de Compania Naționala a -B Sucursala B depusă de contestator în probațiune, rezultă că a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 10729/22.03.2007 emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care va emite o noua decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Întrucât în cuprinsul deciziei sus menționate s-a arată că în situația în care vor fi prezentate acte doveditoare de natură a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.03.2005, instanța a obligat intimata sa acorde drepturile stabilite conform dispozitivului prezentei hotărâri, începând cu data de 01.03.2005.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către contestator.
Împotriva acestei sentințe în termen a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B care a solicitat schimbarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului s-a susținut că greșit s-a reținut în beneficiul reclamantului un stagiu de cotizare de 15 ani, în loc de 30 ani ceea ce prevedea Legea 27/1996, în vigoare la data pensionării reclamantului.
Stagiul de cotizare stabilit de prima instanță excede excepțiilor prevăzute de art. 2 din HG1550/2004. S-a mai invocat că instanța de fond a confundat reducerea vârstei de pensionare cu stagiul de cotizare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
În mod corect a reținut Tribunalul Bihor că dispozițiile legale aplicabile în speță Legea 19/2000, HG1550/2004 trebuie interpretate în spiritul și nu numai litera lor.
Astfel chiar dacă petentul a fost pensionat în temeiul Legii 27/1966 reținându-i-se un stagiu de cotizare de 25 ani, ulterior apariției Legii 19/2000, stagiul de cotizare ce se reține angajaților pensionați, care îndeplinesc aceleași condiții ca și petentul, este de 15 ani.
Punctul de pensie crește astfel corespunzător iar menținerea stagiului de cotizare de 25 ani pentru petent i-ar crea acestuia o situație defavorabilă, discriminatorie în raport cu angajații pensionați după anul 2000.
Atare situație nu poate fi acceptată și este contrară spiritului Legii 19/2000 care în chiar primele articole a instituit principiile în baza cărora funcționează sistemul public de pensii, unul din ele fiind egalitatea de tratament a pensionarilor, în sensul că la condiții egale de pensionare pensiile trebuie să fie egale.
În concluzie în mod corect și cu o justă interpretare a dispozițiilor legale, instanța de fond a admis contestația petentului.
Curtea, în baza art. 312 cu referire la 316 și 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator din localitatea de, nr.148, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.508 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 08 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R
Red.dec.R /16.01.2008
Jud.fond. -
Dact./16.01.2008
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel Judecăor Roman