Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 809/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 809/2009 -
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în, nr. 364, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1149 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata contestatoare - personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar, intimata contestatoare a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata contestatoare solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1149 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință a fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.12.2005, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/1.06.2007 fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie la data de 1 octombrie 2004, este Legea nr. 19/2000.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr. 3/1977, care prevedea o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Art. 44 din Legea nr. 19/2000 prevede că "asigurații prevăzuți la art. 20 lit. a), c) și d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) și (2) ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limita de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele nr. 4 și 5".
Art. 77 alin. 3 prevede că "În situațiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților conform alin. (1), se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5".
Conform anexei nr. 4 din Legea nr. 19/2000 la un stagiu de cotizare realizat în condiții speciale, cuprins între 16 și 18 ani, stagiul total de cotizare necesar este de 22 ani, cu condiția realizării unui stagiu de cotizare realizat în alte condiții de muncă.
Astfel, soțul contestatoarei pe lângă un stagiu de cotizare de 17 ani și 7 luni în grupa I de muncă subteran, a mai desfășurat activitate în condiții normale timp de 13 ani, 10 luni și 9 zile, fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 alin. 1 lit. a și art. 44 din Legea nr. 19/2000, coroborat cu art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a admis contestația potrivit dispozitivului sentinței pronunțate.
Având în vedere că în cuprinsul deciziei de recalculare din 30.11.2005 este inserata mențiunea: "în situația în care în termen de 3 ani de la data de 1.12.2005 vor fi prezentate acte de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 1.12.2005", instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la data de 1.12.2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că soțul intimatei a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 8 din acest act normativ.
Mai arată că aceasta a dovedit doar o perioadă de 17 ani și 7 luni în grupa I de muncă, astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Soțul reclamantei a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/28.03.1989, în baza Legii nr. 3/1977.
Ca urmare a decesului acestuia, reclamanta a beneficiat de pensie de urmaș, acordată prin decizia nr. -/22.01.2004. Ulterior, pensia reclamantei a fost recalculată prin decizia nr. -/1.06.2007, reținându-se în stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Este adevărat că soțul reclamantei a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977.
La recalcularea pensiei de urmaș a reclamantei, intimata trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, mai precis principiile enunțate în partea introductivă a Legii nr. 19/2000, dintre care cel mai important este acela al asigurării unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă, tratate diferit față de locurile de muncă obișnuite, și anume cele cu activități desfășurate în condiții deosebite, respectiv cu activități desfășurate în condiții speciale.
Aceste două categorii beneficiază de un tratament egal, potrivit art. 20 cu referire la anexa 3 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 43 din același act normativ.
În concret, soțul reclamantei a desfășurat activitate timp de 17 ani și 7 luni în grupa I de muncă, în subteran, și 13 ani, 10 luni și 9 zile în condiții normale de muncă.
Așa fiind, în mod corect a apreciat instanța de fond că acestuia i se aplică dispozițiile speciale cuprinse în anexa 4 cu referire la art. 44 din Legea nr. 19/2000, urmând să i se rețină un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Numai procedând în acest fel, se asigură un tratament nediscriminatoriu pentru participanții la sistemul public de asigurări sociale, indiferent de anul pensionării.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 1149 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 11.05.2009
jud.fond. -
dact.
2 ex./19.05.2009
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
