Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 9/2010-
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Toader Felicia | - - | - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel |
- - | - JUDECĂTOR 3: Măduța Doina | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat derecurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în O- -. 43 județul B, împotriva sentinței civile nr. 158/LM/2009 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie,
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza articolului 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 158/LM/2009 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/04.06.2008 emisă de intimată pe seama contestatorului și obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/02.12.1997, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 46 de ani și 14 de zile, din care 26 de ani 10 luni și 5 zile în grupa de muncă, respectiv 4 ani 10 luni și 23 zile în grupa a III- de muncă.
Prin decizia nr. -/30.11.2005 s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani.
Acordarea drepturilor rezultate în urma recalculării pensiei contestatorului s-a făcut cu începere de la data de 01.12.2005, respectiv că ultima decizie de recalculare a fost emisă de către intimată pe seama contestatorului la data de 04.06.2008, stagiul de cotizare înscris în această decizie fiind tot cel de 30 de ani.
Din analiza copiei carnetului de munca al contestatorului, s-a reținut că acesta și-a desfășurat cea mai mare parte din activitatea sa profesională ca angajat în cadrul Depoului CFR O pe funcțiile de mecanic locomotivă și sef tură, funcții care, prin raportare la prevederile Ordinului nr. 447/2003 și ale Legii nr. 226/2006, îl plasează pe contestator în categoria personalului cu responsabilități în domeniul siguranței circulației îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 226/2006.
Înainte de a se stabili în ce măsură activitatea desfășurată de contestator în domeniul siguranței circulației este de natură a determina o reducere a stagiului complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual al contestatoarei, este necesar a se clarifica în prealabil problema actului normativ în raport de care trebuia determinat stagiul complet de cotizare aplicabil în situația contestatorului.
În aceste sens s-a reținut că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public au fost adoptate HG nr. 1550/2004, care la art. 1 prevede că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare și OUG nr. 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului era de 30 de ani, în anul 1997 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatoarei, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară ordonanței de urgență care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării OUG nr. 4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie". Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci, doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG nr. 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În raport de ansamblul acestor considerente, s-a concluzionat că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință, prin raportare la considerentele mai sus expuse, că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în unul din locurile de muncă ce se regăsesc în Anexa la Legea 226/2006.
Potrivit art. 2 alin 2 din Legea nr. 226/2006 sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din legea nr. 226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, la punctul 7 din această anexă fiind stipulată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare".
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Ori în prezenta speță, funcția si locul de muncă al contestatorului încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare și regăsindu-se în anexa Legii nr. 226/2006 este evident că perioada lucrată de acesta ca angajat al Depoului CFR O poate fi asimilată stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
S-a mai reținut că solicitarea contestatorului de aplicare în cazul său a unui stagiu de cotizare de 20 de ani este total nefondată în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu poate fi încadrată în categoria celor avute în vedere de prevederile art. 20 alin 1 din Legea nr. 19/2000, motiv pentru care, sub acest aspect contestația a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulată de contestatorul scurt.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond se găsește într-o eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor legale incidente.
Arată astfel recurenta că din moment ce drepturile la pensie ale contestatorului s-au deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977, stagiul de cotizare utilizat în cazul acestuia este cel prevăzut de această lege.
Arată apoi recurenta că, în cazul contestatorului, nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii nr. 226/2006, subliniind că de drepturile prevăzute de articolul 14 din lege beneficiază numai persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 01.04.2001.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1997, acesta fiind înscris la pensie în baza deciziei nr. - emisă de Casa Județeană de Pensii B.
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I-a de muncă o perioadă de 26 ani, 10 luni și 5 zile, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani, prevăzut de Legea nr. 3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul Legii nr. 226/2006, prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, în considerarea activității desfășurată de acesta în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor articolului 77 aliniatul 2 și ale articolului 43 aliniatele 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de Apel Oradeaa fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei în temeiul OUG. 4/2005 (legea 226/2006) este cel prevăzut de Legea nr. 226/2006 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai Convenției Europene a Drepturilor Omului, reflectată în hotărârile de condamnare României pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond, deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă, Curtea a afirmat că, atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de Apel Oradeaa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006, astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu articolul 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform articolului 20 aliniatul 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern, astfel cum prevede articolul 11 aliniatul 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2008 și cum contestatorul întrunește condițiile de a i se recalcula pensia cu un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, criticile recurentei față de activitatea desfășurată în domeniul siguranței circulației, activitate prevăzută la punctul 7 al anexei nr. 1 din Legea nr. 226/2006, criticile recurentei axate pe caracterul nefondat al acțiunii nu vor fi primite.
Cât privește data de la care s-au acordat drepturile recalculate, în mod greșit prima instanță a dispus acordarea lor începând cu data de 01.12.2005, dată la care dispozițiile Legii nr. 226/2006 nici fuseseră în vigoare.
În acest sens vor fi avute în vedere dispozițiile articolului 169 aliniatul 3 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora drepturile recalculate se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Cum contestatorul nu a făcut dovada înaintării unei cereri de recalculare către CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, drepturile vor fi recunoscute de la data sesizării instanței (28.05.2008), dată de la care intimata a fost pusă în întârziere.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor articolului 312 Cod de procedură civilă, recursul va fi admis, sentința urmând a fi modificată în parte, conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în O- -. 43 județul B, împotriva sentinței civile nr. 158/LM/2009 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că dispune acordarea drepturilor recalculate începând cu data de 28.05.2008.
Înlătură dispoziția instanței de fond privind acordarea drepturilor începând cu data de 01.12.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: MD/19.01.2010
Complet fond: d,
în 2 ex.: /19.01.2010
2 comunicări:
1.CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în O- județul.
2.,cu domiciliul în O- -. 43 județul
Președinte:Toader FeliciaJudecători:Toader Felicia, Pantea Viorel, Măduța Doina
