Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 962/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.962
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, județ D, împotriva deciziei civile nr. 224 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, ambii domiciliați în B, Al.F nr.14-16, -9,.H, parter,.107, sector 3 și pârâta domiciliată în comuna, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului pârât să depună concluzii scrise, a amânat cauza la data de 24 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.714/13.04.2006 pronunțată de Judecătoria Răcari, s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanții și, împotriva pârâților și și cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți și, împotriva reclamanților - pârâți și, s-a dispus evacuarea pârâtului din cele două camere ale imobilului (locuința) situat în localitatea, județul D, dobândit de către reclamanți prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1259/2003, încheiat la data de 11.09.2003, la Biroul Notarului Public " ", s-a stabilit hotarul dintre proprietățile reclamanților și a pârâtului conform raportului de expertiză întocmit de expert și schiței anexe nr.1, pe aliniamentul 1096, drum comunal, prin punctele 138,142,141,140 și în continuare 139- la 124 la vecinătatea cu numitul -; s-a respins capătul de cerere privind demolarea construcțiilor (, toaletă și grajd) și obligarea reclamanților - pârâți la plata către pârâtul - reclamant a sumei de 58.012.850 lei vechi (5.801 RON) cu titlu de despăgubiri conform raportului de expertiză întocmit de către expert; s-a respins capătul de cerere privind crearea unei servituți de trecere.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii celor două camere din care au solicitat evacuarea pârâților, fapt recunoscut chiar de către aceștia, astfel încât s-a dispus evacuarea lor.
Cu privire la cererea de grănițuire, s-a apreciat că pârâții au fost de acord în mod tacit deoarece nu au formulat nicio apărare în raport de acest capăt de cerere, astfel că a fost omologată expertiza topografică efectuată în cauză.
Au mai solicitat reclamanții ca pârâtul să-și ridice construcțiile -, toaletă și grajdul - edificate pe terenul lor, însă instanța a dat eficiență dispozițiilor art.494 alin.3 teza a-II-a Cod civil, considerând că pârâtul a fost constructor de bună- credință și în consecință "proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea clădirilor, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului".
Față de cererea pârâtului de a se crea un drum de servitute, s-a apreciat de către instanța de fond că acesta nu a dovedit că este proprietarul unui " loc înfundat" așa cum cer dispozițiile art.616 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.472/20.11.2006, decizie care a fost casată de Curtea de Apel Ploiești, cu motivarea că nu ar fi fost analizat motivul de apel cu privire la crearea drumului de servitute.
În rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr.84/28.02.2008 acesta a fost respins ca nefondat.
Și această decizie a fost casată de Curtea de Apel Ploiești cu motivarea că în cauză se impune efectuarea unei expertize de specialitate topo prin care expertul să formuleze o variantă pentru servitute de trecere având în vedere linia de hotar stabilită cu ocazia rezolvării grănițuirii.
În conformitate cu dispozițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă, cu ocazia rejudecării în fond a apelului, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice având ca obiectiv cel indicat de instanța de control judiciar, Curtea de Apel Ploiești.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 224 din 3 iunie 2009, a respins ca nefundat apelul declarat de pârâtul, reținând că reclamanții și au solicitat evacuarea pârâtului din cele 2 camere ale locuinței proprietatea reclamanților potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr.1259/11.09.2003, obligarea aceluiași pârât de a-și ridica construcțiile edificate pe terenul lor și, în contradictoriu cu ambii pârâți, fratele și respectiv mama reclamantei ( și ), au solicitat grănițuirea proprietăților.
Pârâții au formulat întâmpinare fiind de acord cu evacuarea lor din cele două camere, dar, pe cale reconvențională au solicitat acordarea de despăgubiri pentru construcțiile edificate pe terenul reclamanților deoarece au fost constructori de bună - credință, precum și crearea unui drum de servitute către construcțiile proprietatea sa.
Acțiunea a fost soluționată prin sentința civilă nr.714/13.04.2006 mai sus prezentată împotriva căreia pârâtul a declarat apel fiind nemulțumit de întinderea despăgubirilor la care au fost obligați reclamanții, de faptul că s-a respins cererea sa de creare a unui drum de servitute și de faptul că pârâta nu ar mai fi fost menționată în dispozitivul sentinței.
Decizia nr.472/20.11.2006 a Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a soluționat în fond apelul a fost casată de Curtea de Apel Ploiești pentru motivul că nu s-ar fi analizat și critica privind crearea unei servituți.
Ca atare, cu ocazia rejudecării apelului, instanța s-a limitat doar la a analiza motivul de apel care a atras casarea deoarece acea parte din hotărâre care nu a fost casată a intrat în puterea lucrului judecat.
Deși apelul a fost respins cu motivarea că pârâtul a solicitat accesul la o construcție, nefiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute la art.616 Cod civil, aceeași instanță de control judiciar, respectiv Curtea Apel Ploieștia insistat pentru efectuarea unei expertize topografice de creare a unui drum de servitute.
În cauză, conformându-se deciziei de casare, s-a dispus efectuarea unei astfel de expertize care a concluzionat că prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1259/11.09.2003, s-ar fi creat un astfel de drum de servitute de 59 mp, expertul efectuând totuși o nouă variantă prin crearea unui drum cu lățimea de 3 cu suprafața de 114 mp.
Același expert însă a precizat că apelantul are acces la construcțiile sale, direct din drumul comunal, pe un teren cu lățimea de 6,37, pe terenul mamei sale, teren pe care se află amplasate și construcțiile.
În ceea ce privește afirmația expertului că prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1259/20023 încheiat între, în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărătoare, s-ar fi creat un drum de servitute în suprafață de 59 mp, aceasta a fost considerată deoarece această suprafață a făcut obiectul contractului fiind vândută, alături de alte suprafețe de teren.
Cu toate acestea, potrivit art.616 Cod civilă, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului.
Având în vedere însă că apelantul - pârât a edificat construcțiile pe terenul mamei sale, care este delimitat de al reclamantei, și care are o deschidere directă la drumul public de 6,37, reieșit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.616 Cod civil, apelantul având ieșire directă la calea publică (fila 48 dosar apel) și având posibilitatea de a solicita crearea drumului de servitute de la proprietarul terenului pe care și-a edificat construcțiile.
Cu privire la celelalte două motive, acestea au intrat în puterea lucrului judecat, decizia de casare a privit doar motivul referitor la crearea drumului de servitute.
Față de toate aceste considerente, tribunalul, în baza art.296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul criticând-o pentru nelegalitate, susținând că instanța de apel a ignorat indicațiile instanței de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Ploiești, care a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize de specialitate care să identifice drumul de servitute pentru asigurarea accesului la construcțiile edificate de recurent cu bună credință.
Instanța de apel a indicat în mod greșit posibilitatea recurentului de a solicita crearea drumului de servitute de la proprietarul pe care și-a edificat construcțiile, dar parte în proces este și mama lui, proprietara terenului cu acordul căreia s-au construit imobilele respective, susține recurentul-pârât.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul stabilirii drumului de servitute identificat prin raportul de expertiză efectuat.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor invocate (filele 11, 12 dosar recurs).
Curtea, examinând decizia recurată, prin prisma criticilor invocate,actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prezenta cauză a avut două casări succesive prin admiterea recursului declarat de pârât, ocazie cu care instanțele de judecată investite cu rejudecarea apelului au respectat întocmai dispozițiile articolului 315 Cod pr.civilă.
Conform acestor dispoziții legale,în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Verificând decizia din apel se poate vedea că s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, care, pe baza actelor dosarului și a situației de fapt existente, s-a efectuat o nouă variantă prin crearea unui drum cu lățimea de 3, dar s-a concluzionat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1259/2003 s-ar fi creat un drum de servitute de 59 mp.
În ceea ce privește această servitute de 59 mp. ea a făcut obiectul contractului, fiind vândută alături de alte suprafețe de teren.
Așa cum rezultă din probele dosarului, și cum corect a reținut și instanța de apel, recurentul- pârât a edificat construcțiile pe terenul mamei sale, care este delimitat de cel al intimaților și care are o deschidere directă la drumul public de 6,37, astfel că există o servitute de trecere.
De altfel și dispozițiile art.616 cod civil sunt în acest sens, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe locul vecinului său, dispoziții care nu sunt incidente în prezenta cauză.
Rezultă, așadar, pentru considerentele mai sus expuse că recursul pârâtului este nefondat și va fi respins, ca atare, în baza dispozițiilor art.312 alin.1Cod pr.civilă.
Curtea, va respinge ca nedovedită cererea intimaților-reclamanți privind cheltuielile de judecată, deoarece deși au fost solicitate la dosar nu există nici o dovadă că au fost efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, județ D, împotriva deciziei civile nr. 224 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, ambii domiciliați în B, Al.F nr.14-16, -9,.H, parter,.107, sector 3 și pârâta domiciliată în comuna, județ
Respinge cererea intimaților reclamanți privind cheltuielile de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
- - C - - -
Grefier,
- -
Red. CP/BA
6 ex./4.12.2009
943/2005 Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
