Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 212
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în B, B-dul. -, nr. 6,. 42,. A,.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 914/13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, cu sediul în Târgoviște,--3, județul D, SC SA cu sediul în Târgoviște, - -, nr. 612, județul D, SC SRL cu sediul în, județul D și SC SA cu sediul în Târgoviște,-, județul
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă prin avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 97/2009 din Baroul Brașov, lipsă fiind intimații-pârâți Statul Român prin Municipiul Târgoviște prin Primar, SC SA, SC SRL și SC SA.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtelor să emită Decizie sau după caz Dispoziție motivată la Notificarea nr. 308/13 august 2001 depusă în conformitate cu prevederile Legii 10/2001.
Lipsa răspunsului unității deținătoare a imobilului în litigiu echivalează cu refuzul soluționării notificării iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instanței de judecată prin însăși prevederile art. 21 alin. 2 din Constituție.
Mai susține avocat că instanța fără să cerceteze aspecte esențiale - imobilul a fost sau nu naționalizat, statul a avut un titlu valabil sau a deținut imobilul fără titlu valabil constituit, face o afirmație generală " imobilul a fost preluat abuziv printr-o naționalizare de Comisia de a Județului D", dar se întreabă apărătorul apelantei" care a fost această naționalizare, ce lege a fost și în ce an?".
Mai arată avocat că reclamanta -apelantă este persoană îndreptățită, a formulat notificare. Mai mult instanța de fond s-a pronunțat pe o cerere cu care nu a fost investită.
Instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra aspectului - " dacă înaintea Notificării formulată de reclamantă către toate unitățile deținătoare direct de către Primăria Municipiului Târgoviște prin adresa nr. 24979 a/30 nov. 2001 echivalează cu notificarea acestora și au obligația emiterii Deciziei în baza Legii 10/2001".
Solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 914/13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, obligarea pârâtelor să emită Decizie/Dispoziție motivată la Notificarea nr. 308/13 august 2001, înaintarea dosarului la Tribunalul Dâmbovița spre rejudecare.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Prin decizia civilă nr. 393/2.10.2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa desființat sentința civilă nr. 306/19.03.2006 a Tribunalului Dâmbovița și a trimis cauza spre rejudecare motivat de faptul că întrucât unitățile, și nu au emis decizia motivată la notificarea adresată și care avea ca obiect restituirea imobilelor situate în Târgoviște, - -, nr. 560, refuz ce echivalează cu respingerea cererii notificată.
Cum Tribunalul Dâmbovița nu a intrat în cercetarea fondului și a respins acțiunea ca prematur formulată a fost necesară casarea și efectuarea de probe.
Prin sentința civilă nr. 914/13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtele, și Primăria municipiului Târgoviște, și în consecință:
A constatat că reclamanta era îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Târgoviște,-, județul
A dispus trimiterea dosarului la Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor B pentru evaluarea imobilului și stabilirea despăgubirilor.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că cererea reclamantei este întemeiată și a admis și a trimis dosarul la Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor în vederea calculării și acordării de despăgubiri pentru imobilul menționat în notificare și asta pentru următoarele considerente:
La 13.08.2001 reclamanta în calitate de moștenitoare a lui a depus notificare prin care solicita restituirea în natură a unui imobil situat în Târgoviște, - -, nr. 560. Acest imobil a fost deținut de autorii săi și preluat în mod abuziv printr-o naționalizare efectuată de Comisia de a județului
Primăria municipiului Târgoviște, căreia îi fusese adresată notificarea, a înștiințat-o pe reclamantă că imobilul solicitat este proprietate privată a următoarelor societăți - 3,22 ha, - 1,40 ha și - 1,73 ha.
În acest context, notificarea adresată a fost înaintată acestor societăți care au comunicat reclamantei modalitatea de preluare și anume în procesul de privatizare și ca urmare a vânzărilor cumpărărilor intervenite.
Cum imobilul solicitat nu a mai putut fi restituit în natură deoarece reprezinta bun dobândit în procesul de privatizare al celor trei societăți comerciale și cum reclamanta și-a demonstrat dreptul său de proprietate asupra imobilului în calitatea sa de moștenitoare a defunctei, cererea acesteia s-a privit ca întemeiată în condițiile în care restituirea urma a se face prin acordarea de măsuri reparatorii. În acest context, dosarul s-a dispus a fi înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Imobilelor în vederea evaluării acestuia și acordării de despăgubiri corespunzătoare.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta invocând dispozițiile art. 282-298 Cod procedură civilă.
A susținut în esență apelanta reclamantă că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtelor să emită Decizie sau după caz Dispoziție motivată la Notificarea nr. 308/13 august 2001 depusă în conformitate cu prevederile Legii 10/2001.
Lipsa răspunsului unității deținătoare a imobilului în litigiu echivalează cu refuzul soluționării notificării iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instanței de judecată prin însăși prevederile art. 21 alin. 2 din Constituție.
A mai susținut apelanta că instanța fără să cerceteze aspecte esențiale - imobilul a fost sau nu naționalizat, statul a avut un titlu valabil sau a deținut imobilul fără titlu valabil constituit, face o afirmație generală " imobilul a fost preluat abuziv printr-o naționalizare de Comisia de a Județului D", dar se întreabă apărătorul apelantei" care a fost această naționalizare, ce lege a fost și în ce an?".
A mai arătat apelanta că este persoană îndreptățită, a formulat notificare. Mai mult instanța de fond s-a pronunțat pe o cerere cu care nu a fost investită.
Instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra aspectului - " dacă înaintea Notificării formulată de reclamantă către toate unitățile deținătoare direct de către Primăria Municipiului Târgoviște prin adresa nr. 24979 a/30 nov. 2001 echivalează cu notificarea acestora și au obligația emiterii Deciziei în baza Legii 10/2001".
A solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 914/13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, obligarea pârâtelor să emită Decizie/Dispoziție motivată la Notificarea nr. 308/13 august 2001, înaintarea dosarului la Tribunalul Dâmbovița spre rejudecare.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor incidente în soluționarea cauzei, conform art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Practic motivele de apel se circumscriu într-un istoric al evenimentelor și faptelor așa cum s-au derulat în cele două faze procesuale, până în prezent, data pronunțării deciziei curții.
Astfel, prin decizia nr. 393/2 oct. 2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a admis apelul formulat de reclamanta, a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza, după reînregistrare la Tribunalul Dâmbovița, a fost soluționată ținându-se seama de îndrumările date de curte prin decizia mai sus menționată, apreciindu-se că este întemeiată cererea reclamantei.
Astfel s-a reținut că la data de 13 august 2001, reclamanta apelantă moștenitoarea lui a depus notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Târgoviște, - -, nr. 560.
Imobilul care a aparținut autorilor reclamantei-apelante a fost preluat abuziv, iar Primăria Municipiului Târgoviște, care a primit notificarea i-a făcut cunoscut moștenitoarei, apelanta din cauza de față, că între timp dreptul de proprietate asupra acesteia aparține societăților SC SA - 3.22 ha, SC SA - 1,4 ha și SC SA - 1,73 ha.
Ulterior aceste societăți i-au făcut cunoscut apelantei modul în care au devenit proprietarele imobilului, adică cadrul procesului de privatizare urmat de contractele de vânzare-cumpărare intervenite, valabile și în prezent, nicio instanță nefiind sesizată de vreo persoană interesată pentru constatarea nulității acestora.
Motivează tribunalul, în rejudecare, după desființarea primei sentințe, că într-adevăr, reclamanta-apelantă este persoană îndreptățită la despăgubiri conform prevederilor Legii 10/2001 modificată, însă restituirea în natură nemaifiind posibilă pentru motivele expuse mai sus, aceasta în calitate de moștenitoare a defunctei va primi despăgubiri, prin acordarea măsurilor reparatorii conform Legii 10/2001.
Aceasta este de fapt îndrumarea dată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia de desființarea sentinței nr. 306/ 19 martie 2007, decizie nerecurată de apelantă, astfel încât, instanța de apel, pe fondul cauzei a apreciat întemeiată cererea reclamantei,admițând-o în sensul că este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii, dispunând trimiterea dosarului al Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor B pentru evaluarea imobilului și stabilirea despăgubirilor pe care urmează să le primească.
Decizia curții, nerecurată, de apelantă, a intrat în puterea lucrului judecat, iar modul în care instanța de apel, judecând în fond cauza, a apreciat că cererea este întemeiată, a admis-o și a dispus trimiterea dosarului la Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor.
Decizia curții nu dă îndrumarea de a fi obligat Statul prin Municipiul Târgoviște prin Primar să-i răspundă la notificare apelantei ci să soluționeze în fond cauza, ceea ce a și făcut.
În opinia curții, apelanta-reclamantă, în eventualitatea unei oferte care o nemulțumește, poate ataca Dispoziția sau Decizia de evaluare, la instanța competentă. Se impune această soluție, întrucât decizia curții a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare, iar instanța de fond, a respectat îndrumările date, trimițând dosarul, după admiterea cererii direct la Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor B pentru stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii la care este îndreptățită apelanta-reclamantă.
Pentru cele ce preced, curtea conform art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, păstrând sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta, domiciliată în B, B-dul. -, nr. 6,. 42,. A,.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 914/13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, cu sediul în Târgoviște,--3, județul D, SC SA cu sediul în Târgoviște, - -, nr. 612, județul D, SC SRL cu sediul în, județul D și SC SA cu sediul în Târgoviște,-, județul D, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
C - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
7 ex./ 7 dec. 2009.
f-- Tribunalul Dâmbovița
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Elisabeta Gherasim
