Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 1151/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr. 1589+/112/2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 1151/R/2009
Ședința publică din data de 8 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției civile
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Valentin Mitea, Eugenia Pușcașiu președinte al Curții de Apel Cluj
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, după recalificarea căii de atac, recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 761/F/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul nr. 1589+/112/2007, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului intimat, avocat - cu delegație de substituire a doamnei avocat la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul acesteia.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată depusă la dosar o cerere prin care reclamanta recurentă prin avocat solicită judecarea cauzei în lipsă în baza art. 242.pr.civ.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 761/F/13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr. 1589+/112/2007, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta, fostă, împotriva pârâtului. Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 2,30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că rin p. sentința dată de Tribunalul din Republica Austria în dosarul nr. 3 42/04 - 16 w, executorie la data de 5.08.2008, depusă la dosar în copie supralegalizată și tradusă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei (fostă ) începând cu data de 01.05.2003 o sumă lunară cu titlu de întreținere de 820 de euro.
Cererea de recunoaștere a hotărârii este admisibilă, deoarece, potrivit art. 33 alin. 2 din Regulamentul CE 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedura reglementată de secțiunile 2 și 3 din capitolul III al regulamentului, ca hotărârea să fie recunoscută.
Potrivit art. 5 pct. 2 din Regulamentul CE 44/2001, o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru în materia obligației de întreținere, în fața instanțelor de la locul unde creditorul obligației de întreținere este domiciliat sau își are reședința obișnuită.
Potrivit art. 35 alin. 2 din același regulament, la verificarea temeiurilor de competență, autoritatea solicitată este legată de constatările de fapt pe baza cărora instanța din statul membru de origine și-a întemeiat competența, iar, în speță, prin sentință se reține că reclamanta avea domiciliul pe teritoriul Austriei.
Printre cazurile în care o hotărâre nu este recunoscută, art. 34 pct. 2 din Regulamentul CE 44/2001, prevede situația în care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent nu a fost comunicat sau notificat pârâtului, care nu s-a înfățișat în timp util și într-o manieră care să-i permită acestuia să-și pregătească apărarea, dacă pârâtul nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă.
Hotărârea a cărei recunoaștere se solicită a fost pronunțată în lipsa pârâtului și fără ca acesta să fi depus întâmpinare sau cerere reconvențională și se bazează exclusiv pe declarațiile reclamantei.
depusă de către reclamantă nu face dovada comunicării sau notificării către pârât a actului de sesizare al instanței, în cuprinsul ei, nefăcându-se referire la comunicarea vreunui act, ci doar se face "citație la o ședință de dezbatere și audiere ca parte", iar, pe de altă parte, nu cuprinde semnătura pârâtului sau o altă mențiune referitoare la modalitatea înștiințării pârâtului, cerința cuprinsă în art. 34 pct. 2, citat mai sus, nefiind îndeplinită.
Mai mult, se observă că această citație a fost trimisă la adresa "Fa. 8724, 6", pe când în sentință este menționat un cu totul alt domiciliu al pârâtului "str. - nr. 17, 8720 ", ceea ce întărește concluzia că actul de sesizare al instanței nu a fost comunicat pârâtului, iar acesta nu a fost în măsură să facă nici apărări în fața instanței austriece și nici nu a exercitat vreo cale de atac, sentința nefiindu-i comunicată.
În aceste condiții, este evident că hotărârea dată în dosarul nr. 3 42/04 - 16 w al Tribunalului din Republica Austria, nu poate fi recunoscută pe teritoriul Românei, astfel că tribunalul în baza art. 33 din Regulamentul CE nr. 44/2001, a respins acțiunea ca nefondată.
De menționat că tribunalul a reținut aplicabilitatea în speță a prevederilor speciale cuprinse în Regulamentul CE nr. 44/2001, deoarece cererea de recunoaștere a fost formulată la data de 17 iulie 2007, după aderarea României la CE, astfel că prevederile sale referitoare la procedura recunoașterii hotărârilor în materie civilă erau deja în vigoare, urmare a abrogării prin OUG nr. 119/2006 a legii speciale aplicabile în materie, respectiv Legea nr. 187/2003.
În baza art. 274 din proc. civ. reclamanta a fi obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 2,30 lei, justificate prin plata taxei de timbru în recurs, reținând că nu s-a făcut dovada plății onorariului avocațial prin nici un mijloc legal de probă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și recunoașterii sentinței pronunțate de Tribunalul din Austria în dosarul nr. 3 42/04-16
În motivele de apel se arată că, ulterior pronunțării sentinței, reclamanta a intrat în posesia unui act emanând de la Tribunalul, care atestă că pârâtul a avut cunoștință despre termenul de judecată din 07.04.2005, iar sentința i-a fost comunicată la adresa angajatorului.
Apelul nu este fondat.
Temeiul respingerii cererii reclamantei, având ca obiect recunoașterea sentinței Tribunalului din Austria din dosarul nr. 3 42/04-16-w, l-a constituit incidența în cauză a dispozițiilor art. 34 pct. 2 din Regulamentul CE 44/2001. Instanța a constatat că pârâtul nu a fost prezent în proces și nici nu s-a făcut dovada că i-ar fi fost comunicată acțiunea reclamantei.
În apel, reclamanta a depus "confirmarea" emisă de Tribunalul Districtual la data de 16.12.2008, însă, prin conținutul acestui act, nu este dovedită existența condițiilor care să permită recunoașterea hotărârii.
Din conținutul "confirmării" reiese că pârâtul nu a avut cunoștință de conținutul plângerii înregistrate de reclamantă la Tribunalul, la un prim termen din 31.08.2004, acțiunea a fost returnată Tribunalului cu mențiunea "neridicată", aceeași fiind situația și pentru ședința din 22.09.2004, citația pentru termenul din 21.01.2005 atestă că destinatarul s-a mutat, iar pentru termenul din 07.04.2005, când pârâtul a fost citat la angajator, respectiv firma, citația a fost returnată cu mențiunea că destinatarul nu mai lucra acolo. Scopul comunicării acțiunii sau a unui alt act echivalent este acela ca partea să-și poată formula apărările, numai astfel fiindu-i respectat dreptul la un proces echitabil, drept fundamental prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În mod evident, pârâtul care nu s-a prezentat niciodată la proces nu a avut posibilitatea de a-și formula nici o apărare.
Pârâtul nu a uzat de nici o cale de atac împotriva hotărârii, din chiar conținutul punctelor 4 și 6 ale "confirmării", putându-se deduce că hotărârea nu i-a fost comunicată, sentința fiind trimisă la 09.06.2005 la firma în condițiile în care pârâtul nu mai lucra la această firmă.
În concluzie, statuările primei instanțe, în sensul că hotărârea nu poate fi recunoscută, întrucât sunt prezente condițiile prevăzute de art. 34 pct. 4 din Regulamentul CE 44/2001, sunt corecte, sentința fiind legală și temeinică.
În baza dispozițiilor art. 296. proc. civ. apelul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 761/F din 13 noiembrie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr. 1589+/112/2007, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
2ex./03.06.2009
Jud.fond: escu
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea, Eugenia Pușcașiu
