Eroare judiciara. Speta. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 149 /A/2008
Ședința publică din data de 8 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției civile
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul apelant STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE Z prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și apelul declarat de intimatul apelant PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 3044 din 23 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect Legea nr. 10/2001
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul intimat a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 27 aprilie 2009, întîmpinare, un exemplar din acest înscris fiind comunicat cu reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelurile formulate.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită admiterea apelurilor și reducerea cuantumului despăgubirilor morale.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 3044 din 23 decembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în rejudecare după desființare în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul împotriva Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor, dispunându-se obligarea acestuia din urmă la a-i plăti reclamantului suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea de daune materiale.
A fost obligat pârâtul la a-i plăti reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin sentința penală nr. 81 din 07.06.2004 a Tribunalului Sălaj reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. d, e pr.pen.
În cursul urmăririi penale reclamantul, în calitatea sa de inculpat, a fost reținut pentru o perioadă de 24 ore, dispunându-se apoi obligarea sa de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru 30 zile.
Prin decizia penală nr. 317/2004 a Curții de APEL CLUJ, menținută în recurs, apelul reclamantului împotriva sentinței penale nr. 81/2004 a Tribunalului Sălaja fost admis, el fiind achitat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În prezenta cauză daunele morale pretinse de către reclamant se întemeiază pe reținerea sa timp de 24 ore și pe instituirea interdicției de a nu părăsi localitatea timp de 30 de zile, astfel că repararea prejudiciului moral cauzat de instituirea acestor măsuri preventive justifică acordarea în beneficiul reclamantului a unei sume de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, solicitând schimbarea ei în sensul acordării cu caracter reparatoriu a unei sume mult mai mici de 15.000 lei, prejudiciul moral suferit în concret prin luarea măsurilor preventive nejustificând acordarea sumei la care prima instanță s-a oprit.
Împotriva sentinței a declarat apel și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, solicitând schimbarea ei în sensul desființării în parte, nefiind justificată acordarea de despăgubiri morale către reclamant deoarece:
1. Motivele invocate de prima instanță sunt nelegale, ele referindu-se la practica instanțelor de judecată în cauze asemănătoare fără a face însă referire la prejudiciul moral încercat în mod efectiv de către reclamant, fiind necesar ca un asemenea prejudiciu să fie dovedit.
Este de avut în vedere și că nu are dreptul la repararea pagubei persoana care în cursul urmăririi penale sau al judecății a încercat să stânjenească aflarea adevărului. Or, reclamantul a fost condamnat penal în primă instanță, doar în apel dispunându-se achitarea lui.
În temeiul art. 504 alin. 1 și 2.pr.pen. răspunderea statului nu este angajată condiționat, fiind necesară aprecierea în concret a existenței condițiilor de angajare a răspunderii civile. Prejudiciul suferit trebuie să fie consecința privării sau restrângerii de libertate în mod nelegal, totodată cert, personal, direct și să rezulte din atingerea unui drept sau interes legitim, fiind necesară observarea consecințelor concrete produse.
2. Prima instanță nu a arătat, în motivarea sentinței, care au fost criteriile pe baza cărora s-a stabilit cuantumul despăgubirilor morale la suma de 15.000 lei, aceasta și în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit.
Nu s-a dovedit nici faptul că reclamantul obișnuia să plece din județ sau din țară înainte de a fi reținut, lipsind astfel orice element care să justifice acordarea de daune morale.
Statul Român nu se află în culpă, deci nu poate fi tras la răspundere civilă, fiind de avut în vedere și că reclamantul nu se află în nici una dintre situațiile precizate la art. 504.pr.pen.
Prin întâmpinare ( 16), reclamantul intimat a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la aceste apeluri Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 504 alin. 1.pr.pen. are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate sau căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Astfel cum însuși apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice afirmă în cuprinsul cererii sale de apel, în cazurile prevăzute de art. 504.pr.pen. răspunderea statului este obiectivă, ea fiind angajată prin simpla întrunire a ipotezelor și condițiilor care, în sensul legii procesual-penale, dau dreptul celui prejudiciat la repararea pagubei materiale sau morale suferite.
Este de observat, în același timp, că prin prevederile art. 505 alin. 1.pr.pen. se dispune că la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
Aceste prevederi legale nu lasă nici o îndoială asupra concluziei că prejudiciul material sau moral suferit de persoana care pretinde despăgubiri trebuie cercetat și analizat în concret, văzându-se consecințele cauzate în mod efectiv, în raport cu situația personală a celui vătămat, de luarea măsurii prejudiciabile.
Sub acest aspect, susținerile apelantului Statul Român sunt juste, după cum juste sunt și susținerile potrivit cărora la stabilirea cuantumului daunelor ce trebuie acordate este necesar a se ține seama de consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, de importanța valorilor lezate și de măsura în care au fost lezate aceste valori, de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, precum și de măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În prezentul proces, este necontestat că prin sentința penală nr. 81 din 07.06.2004 a Tribunalului Sălaj reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. d, e pr.pen. dispunându-se și confiscarea în favoarea statului a sumei de 150.000 lei rezultate din săvârșirea faptei de tâlhărie.
În apelul declarat de reclamant împotriva sentinței penale s-a dispus însă, prin decizia penală nr. 317/2004 a Curții de APEL CLUJ, achitarea reclamantului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, soluția instanței de apel fiind menținută în recursul judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1285 din 08.03.2007.
În cursul urmăririi penale reclamantul a fost reținut pentru 24 ore, pentru ca apoi să se dispună prin ordonanța nr. 184 din 14 mai 2003 Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, obligarea sa la a nu părăsi localitatea V din județul S ( 7 dosar nr. 184/P/2003 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, acvirat).
Astfel fiind, rezultă că reținerea reclamantului timp de 24 ore și, apoi, obligarea la a nu părăsi localitatea V timp de 30 zile, urmate de achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie în raport de care fuseseră anterior luate aceste măsuri preventive, au semnificația unei privări nelegale de libertate, respectiv a unei restrângeri nelegale a libertății, în sensul prevederilor art. 504 alin. 2 pr.pen. fiind fără relevanță că înaintea primei instanțe reclamantul fusese condamnat penal.
În consecință, afirmațiile apelantului Statul Român potrivit cărora nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile a statului conform art. 504 și art. 505.pr.pen. sunt fără temei și nu pot fi primite.
În ce privește determinarea prejudiciului moral suferit de către reclamant, precum și a cuantumului despăgubirii cuvenite acestuia cu titlu de daune morale, Curtea are a observa că, neîndoielnic, starea de reținere intervenită ca măsură preventivă pe timpul urmăririi penale implică, pe lângă lipsirea fizică de libertate, și un semnificativ disconfort fizic și psihic, precum și o stare de temere psihică deosebită.
Ea este, așadar, vădit prejudiciabilă pentru cei în contra cărora măsura a fost luată, nefiind de ignorat și consecințele produse la nivelul mediului familial și, în genere, social din care inculpatul sau învinuitul fac parte, precum și atingerea adusă imaginii publice a acestuia.
În mod evident, cu cât durata unei măsuri privative de libertate este mai mare, cu atât prejudicierea persoanei respective este mai semnificativă, consecințele produse fiind mai intense și mai ample.
Totodată, nu se poate nega, în ce privește luarea măsurii de a nu părăsi localitatea, că deși prin consecințele ei o asemenea măsură procesuală nu este la fel de prejudiciabilă precum privarea de libertate, ea implicând doar o restrângere a libertății de mișcare, luarea ei poate produce unele schimbări în modul de viață al persoanei împotriva căreia măsura a fost luată, afectându-i și imaginea publică, relațiile sociale, modul în care este perceput de către ceilalți.
Toate acestea sunt, și ele, sursa unei suferințe morale, cauzând un prejudiciu care, în aplicarea dispozițiilor art. 505 alin. 2.pr.pen. poate fi reparat prin plata unei sume de bani, precum în prezentul proces.
Analizând însă în concret situația reclamantului, Curtea apreciază, prin raportare la circumstanțele specifice în procesul de față, că suma de 15.000 lei acordată de către prima instanță este prea mare, reținerea pe timp de 24 ore, deci pentru un interval scurt de timp, și apoi, obligarea reclamantului la a nu părăsi localitatea nejustificând acordarea unei asemenea sume, ci a uneia mai mici, respectiv 2000 lei, aceasta apărând ca suficientă reparării prejudiciului moral încercat de reclamant.
Mai observă Curtea, în context, că la data luării măsurilor preventive prejudiciabile reclamantul avea vârsta de 34 de ani, nefiind căsătorit, studiile absolvite fiind medii.
În raport cu cele ce preced, văzând și prevederile art. 296.pr.civ. se va admite în totul apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ și în parte apelul declarat de Statul Român, sentința urmând a fi schimbată în parte, în sensul reducerii cuantumului sumei acordate reclamantului cu titlu de daune morale de la 15.000 lei la 2.000 lei.
În baza art. 274 și art. 276.pr.civ. văzând măsura în care apelurile au fost admise, precum și faptul că reclamantul intimat a făcut în apel cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei (prin plata onorariului avocațial, 18), se va dispune obligarea apelantului Statul Român la a-i plăti reclamantului intimat suma de 150 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în totul apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și în parte apelul declarat de STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 3044 din 23 decembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- pe care o schimbă în parte, în sensul că suma cuvenită reclamantului cu titlu de daune morale este de 2.000 lei.
Obligă pe intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului intimat suma de 150 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
pensionată, semnează plecată în semnează
Președintele instanței Prim grefier
- -
Red.MV/dact.
6 ex.
Jud.primă instanță:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
