Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.486
Sedința publică de la 18 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vintanu
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelantul împotriva sentinței comerciale nr.5729/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 11.11.2009 și apoi la 18.11.2009, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 24.06.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de apel formulată de apelantul - reclamant în contradictoriu cu intimata SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 5729/8.04.2009.
Prin sentința sus-menționată a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei
de recunoaștere a efectelor sentinței pronunțate în dosarul nr. 7563/2002 la data de 24.11.2006 de Tribunalul din Italia.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada că instanța care a pronunțat sentința a cărei recunoaștere se solicită - Tribunalul din Italia - a avut potrivit legii statului italian competenta să judece litigiul ce a format obiectul dosarului nr.7563/2002.
Totodata, din actele depuse la dosar nu rezultă că pârâtei i-a fost înmânată cererea de chemare în judecată și nici că i-a fost înmânată citați a. pentru termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile pe fond, respectiv termenul de judecată din data de 7.06.2006.
Astfel, din cuprinsul sentinței rezultă că ultimul termen de judecată a fost la data de 7.06.2006.
Reclamantul a depus la dosar o citație emisă la data de 22.11.2001, citație care a fost notificată pârâtei de către executorul judecătoresc din cadrul Biroului Executorului Judecătoresc de pe lângă Tribunalul din Parma. In cuprinsul acestei citații nu se menționează termenul de judecată, însă dat fiind faptul că a fost emisă la 22.11.2001 este cert că a fost emisă pentru un J termen de judecată anterior termenului la care s-au pus concluzii pe fond.
Pe de altă parte, dispozițiile legale mai sus menționate impun cerința înmânării citației, nefiind deci suficientă dovada trimiterii acesteia către pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul - reclamant apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Cu privire la competenta de solutionare a instantei din Italia a invederat urmatoarele argumente:
Verificarea din acest punct de vedere a competentei internationale cu privire la hotararile straine, ridica, in primul rand problema de a sti daca procesul nu intra potrivit dispoztiilor art 151, in competenta exclusiva a instantelor romane. Prin urmare, controlul faptului de a sti daca jurisdictia avea sau nu competenta exclusiva de a solutionare procesul privind un raport de drept international privat, proces ce a fost judecat in strainatate, trebuie sa se intemeieze pe dispozitiile art 151 din lege, care enumera limitativ cauzele de competenta exclusiva a instantelor romane.
Mai mult decat atat, art 20 din codul d e procedura civila italian, a urmatoarele: "pentru litigiile relative unor drepturi de obligatiune este și de competenta judecatorului din locul in care s-a executat sau urmeaza să se execute obligatiunea dedusa in hotarare".
Ori obligatia de plata trebuia executata in Italia.
Cu privire la cea de-a doua critica si anume faptul că reclamantul nu a facut dovada citarii paratului pentru termenul din data de 7.06.2009, considera ca si aceasta este nefondata fata de următoarele aspecte:
La dosarul cauzei, s-au depus in original citatiile si dovada de primire a acestora, dovadă care poartă ștampila societătii debitoare.
Cat priveste procedura de citare, dreptul international privat R aplica, în aceasta situatie, regula locus regit formam actus In consecinta, emiterea citației este supusă legii statului de unde provine, iar primirea ei trebuie efectuată în condițiile domiciliului părții în cauză.
Intimata pârâtă SC SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele motive:
Faptul că instanțele române nu erau competente nu este unu și același lucru cu faptul că nu erau deloc competente și nu înseamnă nici că instanțele italiene erau competente, ori art. 156 din lege prevede competența instanțelor române, 1 stabilită conform art. 148 _ 152, nu este înlăturată prin faptul că același proces sau un proces conex a fost dedus în fața unei instanțe judecătorești străine".
Mai mult deoarece este o societate comercială cu sediul la Bi persoană juridică română, iar izvorul pretinsei creanțe este un" raport juridic născut și executat pe teritoriul României se poate stabili cu certitudine că instanțele române ar fi fost competente să judece litigiul.
Apelantul reclamant a susținut că a depus la dosarul cauzei citațiile și dovada de primire a acestora, dovadă care portă ștampila societății noastre.
În realitate, acesta a depus la dosarul cauzei o citație emisă la data de 22.11.2001,în cuprinsul căreia nu se menționează termenul de judecată și este evident că a fost emisă pentru un termen anterior celui la care s-au pus concluzii pe fond. De asemenea, avizul de recepție prin care apelantul reclamant vrea să dovedească faptul că ne-a parvenit citația este datat 05.09.20010 data anterioara cu mai mult de două luni datei emiterii citației!
Curtea analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate reține următoarea situație de fapt:
Apelantul - reclamant solicită instanței recunoașterea unei hotărâri străine pronunțată de Tribunalul Italia prin care s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 8122,83 euro reprezentând debit neachitat și 3616,68 euro cheltuieli de judecată.
Conform articolului 167 din legea nr.105/1992 - hotărârile - pot fi recunoscute în România dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a)hotărârea este definitivă potrivit legii statului unei a fost pronunțată.
b)instanța care a pronunțat-o era competentă să judece procesul competentă să judece procesul.
c)există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârii străine.
d)dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul trebuie să se constate că i-a fost înmânat în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond cât și actul de sesizare al instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și exercita calea de atac împotriva hotărârii.
Conform articolului 171 din Legea nr.105/1992 cererea trebuie să fie însoțită de următoarele acte:
a)copia hotărârii străine
b)dovada caracterului definitiv al acesteia
c)copia dovezii de înmânare a citației și a actului de sesizare
d)orice alt act de natură să probeze că hotărârea îndeplinește condițiile articolului 167.
Instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile articolului 167 din Legea nr.105/1992 referitoare la competență și la dovada îndeplinirii procedurii de citare.
Apelanta susține că instanțele italiene erau competente să soluționeze litigiul și că a făcut dovada citării pârâtului pentru termenul din 7.06.2009 (corect 7.06.2006) dată la care a rămas în pronunțare instanța Tribunalului.
Curtea, apreciază apelul formulat ca fiind nefondat, soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de articolul 167 din legea nr.105/1992 respectiv, nu s-a făcut dovada că sentința pronunțată în 7.06.2006 în dosarul nr. 7563/2002 al Tribunalului a rămas definitivă, condiție ce se corelează cu dispoziția legală referitoare la posibilitatea acordată părții care a pierdut procesul de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
De asemenea, nu s-a făcut dovada citării societății pârâte (SC SRL pentru termenul din 7.06.2006, respectiv termenul la care au avut locdezbaterile în fond, neavând relevanță față de aceste dispoziții legale, că pârâta a primit o citație emisă la 22.11.2001 (înscris filele 9-10 dosar tribunal, pe care nici nu este indicat termenul).
În ceea ce privește competența în soluționarea litigiului dintre părți, instanțele române aveau și ele competența să soluționeze procesul în condițiile articolului 148 și articolului 149 punctul 2 din Legea nr.105/1992.
Pe de altă parte chiar și textele indicate de apelant (articolul 20 Cod procedură civilă italian) recunoaștecompetența alternativăîn soluționarea unor litigii izvorâte din "drepturi de obligațiune" ca să numai vorbim că locul unde s-a executat obligația este România (câteva șantiere din Romania) astfel cum rezultă din citația emisă de Biroul de Avocatură către pârâta SC SRL, înscris aflat la fila 9 dosar tribunal.
Pentru toate aceste considerente nefiind îndeplinite condițiile articolului 167 din legea nr.105/1992 neexistând dovada de înmânare a citației pentru termenul de dezbateri în fond astfel cum prevăd și dispozițiile articolului 171 din legea nr.105/1992, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul, cu sediul ales în B, la Cabinet Individual de Avocat din--12,.A,.3,. 41, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.5729/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în B, str. -. -., nr. 13,. parter sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
.
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Gabriela Vintanu
