Expropriere. Speță. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.148/
Ședința publică din 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții reclamanți
G, ambii domiciliați în C, b-dul. -. - nr. 115, -.3,. 6, județ C și, cu domiciliul în C, b-dul. - nr. 283, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1255/C din 10.11.2008 pronunțate de tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, ambii cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții reclamanți G, și, prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 27431/26.01.2009, intimații pârâții Municipiul Constanta prin Primar și Consiliul Local C, prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 1758/18.03.2009, lipsind intimatul pârât Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul intimaților pârâții - avocat, având cuvântul, depune al dosar punctul de vedere al Direcției Patrimoniu - Serviciu cadastru din cadrul Primăriei Municipiului C cu privire la suplimentul raportului de expertiză și comunică un exemplar apărătorului apelanților. Totodată, precizează că intimații pârâții pe care îi reprezintă nu înțeleg să formuleze obiecțiuni față de concluziile suplimentului la raportul de expertiză.
Având cuvântul, apărătorul apelanților reclamanți - avocat, arată că înțelege să facă o precizare, în sensul că, în opinia sa, în partea din spate a terenului litigios există o altă porțiune de teren liberă, alta decât cea menționată în suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Având cuvântul, pe rând, apărătorii părților,precizează că nu mai
au alte cererii de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța, în raport de susținerile apărătorilor părților în sensul că
nu mai sunt alte cererii prealabile sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de apel.
Apărătorul apelanților reclamanți, având cuvântul arată că raportat la primul motiv de apel solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe întrucât instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului raportului juridic litigios. Din perspectiva dispozițiilor legale invocate de reclamanți. Învederează că, reclamanții au înțeles să investească instanța cu o acțiune în revendicare imobiliară, fundamentată în drept pe disp. art. 480 Cod proc.civilă. Raportat la considerentele hotărârii apelate, urmează a se observa că singurul aspect avut în vedere de instanța de fond este problema admisibilității acțiunii în revendicare imobiliară fundamentată pe dreptul comun, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. În plus, urmează a se observa că instanța de fond nu a analizat raportul juridic litigios dedus judecății prin prisma regulilor specifice acțiunii în revendicare imobiliară, astfel că nu a procedat la compararea titlurilor de proprietate opuse de părțile litigante asupra aceluiași imobil. În privința capătului de cerere privitor la obligarea pârâților la plata de despăgubiri, urmează a se observa că instanța de fond s-a raportat eronat la disp. Legii nr. 33/1994, act normativ ale cărui dispoziții nu au fost niciodată invocate de reclamanți în susținerea acțiunii.
În subsidiar, în măsura în care primul motiv de apel nu va fi primit, consideră că, raportat la probatoriul administrat în cauză, se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii. Astfel, din înscrisurile de la dosarul cauzei, rezultă că autorul reclamanților a dobândit în proprietate imobilul compus din teren și construcție aflate pe acesta, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5639/14.08.1965. Prin decretul de expropriere întregul imobil a format obiect al exproprierii, în vederea construirii unui ansamblu de locuințe în municipiul În măsura în care, se va reține că existența construcțiilor împiedică obligarea la restituirea în natură a întregului teren, consideră că se impune obligarea pârâților cel puțin la restituirea părții din teren liberă de construcții. În privința despăgubirilor solicitate, urmează a se observa că reclamanții și-au fundamentat capătul de cerere pe disp. art. 481.pr.civ. Concluziile rapoartelor de expertiză întocmite au evidențiat faptul că valoarea actualizată a despăgubirilor pentru construcții este de 17.724,178 lei, în vreme ce valoarea de circulație a acestora este de 404.960,959 lei, iar valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru teren este de 1.341,07 lei, în vreme ce valoarea de circulație a imobilului este de 3.957,142 lei.
În concluzie, față de aspectele anterior menționate, în raport de cea de-a doua critică adusă hotărârii instanței de fond, se solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii.
Având cuvântul,apărătorul intimaților pârâții Municipiul Constanta prin Primar și Consiliul Local C,susține că în ceea ce privește primul motiv de apel își însușește punctul de vedere al părți adverse, în sensul că solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, deoarece instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel solicită respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr.
11094/2005, reclamanții, G și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul C, prin Primar și Consiliul Local Constanta ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 250 mp. situată în Constanta, bd. - nr. 283, obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea construcțiilor ce au fost demolate, respectiv: un corp de casă pentru reclamantul și un alt corp de casă pentru reclamanții și.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5639 din 14 august 1965 la fostul notariat Județean C numitul a dobândit proprietatea imobilului situat în Constanta bd.- nr. 283, județul C, compus din teren în suprafața de 1140 mp. și construcțiile aflate pe acesta.
S-a mai arătat că fiul reclamantului, numitul G împreună cu soția acestuia au edificat pe terenul proprietatea reclamantului, având consimțământul acestuia, o locuință proprie, pe o suprafață de aproximativ 100 mp dobândind un drept de superficie asupra acesteia.
S-a mai învederat instanței faptul că în anul 1975 întregul imobil a fost expropriat si preluat în proprietatea statului, potrivit Decretului nr. 64/ 1975, în vederea construirii unui ansamblu de locuințe, însă suprafața de aproximativ 250 mp. este liberă de construcții și poate fi restituită în natură reclamanților.
Cu ocazia exproprierii, au mai precizat reclamanții această măsură a vizat mai multe imobile învecinate ce au fost identificate potrivit planului de situație reprezentat de anexa nr. 3 decretului, din cuprinsul acestuia rezultând că au fost expropriate ambele familii atât, cât și G, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 480.civ. potrivit căruia proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, iar potrivit art. 481.civ. " nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă si prealabilă despăgubire". Deși era de notorietate că anterior anului 1989 se acorda o "indemnizație" pentru imobilul expropriat, au mai arătat reclamanții, ce reprezenta o sumă modică, mult inferioară valorii reale a imobilului ce intra astfel în proprietatea statului, astfel încât dreptul de proprietate era golit de conținutul său, iar despăgubirile nu erau stabilite de comun acord cu proprietarul, ci în mod unilateral de către stat.
La termenul de judecată din 14.03.2006 reclamanții au solicitat încuviințarea extinderii cadrului procesual prin introducerea în cauză în calitate de pârât a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, prin care au arătat că exproprierea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 480- 482.proc.civ. și cu încălcarea legii fundamentale, în vigoare la acea dată. precum si a Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948 care prevăd că orice persoană are dreptul la proprietate și nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de bunul său.
La data de 7.11.2007 a intervenit decesul reclamantului, așa cum rezultă din certificatul depus la fila 41 din dosarul de fond, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia respectiv G și.
În drept: s-au invocat dispozițiile art. 480.civ.
Prin sentința civilă nr. 414/18.02.2007 pronunțată de către Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- a fost admisă excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Constanta în soluționarea cauzei si declinată competenta în favoarea Tribunalului Constanța.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului
C, sub nr-.
Reclamanții și-au precizat din nou acțiunea ca fiind o acțiune în
revendicare imobiliară - întemeiată pe art. 480 Cod proc. civilă - a bunurilor preluate de către stat în baza Decretului nr. 64/1975, bunuri a căror valoare este mai mare de 500.000 lei, situație în care competența materială revine Tribunalului Constanța, ca instanță de fond.
Prin expertiza imobiliară a terenului în suprafață de 1140 mp
revendicat de reclamanți, - expertiză efectuată la solicitarea reclamanților, - s-a statuat că valoarea întregului teren de 1140 mp, fostă proprietate a familiei este de 3.957.142 lei, iar valoarea construcțiilor expropriate și ulterior demolate este de 404.960,569 lei noi (filele 61-63 și 113-117 dosar tribunalul Constanța ).
Prin întâmpinare pârâtul Statul Român a invocat excepția lipsei
calității procesual pasive a acestuia și excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare imobiliară formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 1255/10.11.2008
respins ca nefondată excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor. Acțiunea în revendicare imobiliară a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență
că imobilul în litigiu - teren și construcție a fost preluat în proprietatea statului în temeiul unui act normativ care se încadrează în categoria celor pentru care se acordă măsuri reparatorii, numai dacă s-a urmat procedura administrativă reglementată de dispozițiile Legii nr. 10/2001. Acțiunea reclamanților a fost promovată ulterior intrării în vigoare a legii de reparație, iar cum accesul la justiție nu este unul absolut, el fiind supus unor limitări și îngrădiri date de norma juridică internă, așa încât, în speță, reclamanții aveau la dispoziție norma specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, de care aceștia însă nu au înțeles să se prevaleze, sens în care instanța a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel
reclamanții G, șicare au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1.Prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea
fondului raportului juridic litigios, aspect de natură a conduce la admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Astfel, deși înainte de declinare, excepția inadmisibilității acțiunii în
revendicare a fost respinsă de Judecătoria Constanța prin încheierea din data de 29.06.2006, tribunalul Constanțaa respins acțiunea în revendicare ca nefondată, reținând în esență că, ulterior apariției Legii nr. 10/2001, reclamanților le revenea obligația notificării, în termenul stabilit de lege, a unității deținătoare, în vederea acordării măsurilor reparatorii și că această procedură instituită de norma specială nu a fost urmată.
Raportat la considerentele hotărârii apelate, se observă că singurul
aspect avut în vedere de instanța de fond este problema admisibilității acțiunii în revendicare imobiliară fundamentată pe dreptul comun, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, instanța apreciind în mod greșit că o asemenea acțiune nu ar mai putea fi promovată după apariția normei speciale, fără a se analiza raportul judiciar dedus judecății prin prisma regulilor specifice acțiunii în revendicare imobiliară.
2.În mod greșit s-a reținut că cererea a fost fundamentată pe
dispozițiile Legii nr. 33/1994, temeiul juridic al acțiunii constituindu-l dispozițiile art. 480-481 Cod civil, care condiționează măsura exproprierii de plata unei "drepte" despăgubirii, respectiv a valorii reale de piață a imobilului la data exproprierii, ori în speță acest drept al reclamanților nu a fost respectat.
În apel, conform art. 295 alin. (2) Cod proc. civilă s-a completat
proba cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile
reclamanților se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții, G și au
dedus judecății o acțiune în revendicare imobiliară a imobilului situat în C, b-dul. - nr. 283, compus din 1140 mp și 2 corpuri de clădire, - imobil expropriat în baza Decretului nr. 64/1975 solicitând recunoașterea dreptului lor de proprietari asupra acestei bun și restituirea terenului liber, neocupat de construcții în suprafață de 250 mp. Pentru diferența de teren în suprafață de 890 mp afectată de detalii de sistematizare și cele două clădiri demolate după expropriere reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri la valoarea reală de circulație a bunurilor la momentul exproprierii.
După declinarea cauzei la tribunalul Constanța, reclamanții și-au
precizat din nou temeiul juridic al cererii, arătând că acțiunea cu care au investit instanțele de judecată este o acțiune în revendicare de competența Tribunalului Constanța, după valoarea bunului revendicat.
Din expertizele efectuate în fața Tribunalului Constanța rezultă că valoarea terenului revendicat și a construcțiilor demolate este superioară sumei de 500.000 lei, tribunalul Constanța fiind instanță competentă conform art. 2 lit. (b) Cod proc. civilă să soluționeze acțiunea în revendicare promovată de reclamanții (filele 62 și 117 dosar tribunalul Constanța ).
Conform dispozițiilor art. 129 aliniat final Cod proc. civilă judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății, instanța neputând depăși limitele investirii sale, dar nici nu poate lăsa nesoluționate cererile cu care a fost legal investită.
Conform art. 6 din CEDO, un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt "studiate", adică examinate cum trebuie de tribunalul sesizat (cauza Ruiz Totija contra Spaniei, Hot. din 9.12.1994) și dacă sunt puse în dezbaterea contradictorie a părților.
În speță de reține că există o contradicție evidentă între dispozitivul hotărârii apelate și considerentele acesteia.
Astfel se constată că deși acțiunea în revendicare a fost respinsă ca nefondată, din analiza considerentelor hotărârii se observă că singurul aspect analizat de instanța de fond - tribunalul Constanța, l-a constituit problema admisibilității acțiunii în revendicare întemeiată pe disp. art. 480 cod civil după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. În plus se reține că după ce a fost investit prin hotărârea de declinare tribunalul Constanța nu a mai pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare promovată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, soluționând cauza cu încălcarea principiului contradictorialității ce guvernează procesul civil.
Conform jurisprudenței CEDO un proces echitabil presupune ca fiecare parte implicată în conflictul judiciar să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condițiile care să nu o dezavantajeze vis-a-vis de partea adversă, sarcina judecătorului este aceea de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți (cauza Sanchez Reisse, Elveția, Hotărârea din 21. octombrie 1986, Cauza Ruiz-, Spania, Hotărârea din 23 iunie 1993).
Acțiunea în revendicare constituie o acțiune reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Astfel spus, acțiunea în revendicare este acțiunea prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată.
Se reține că instanța de fond, deși a respins acțiunea în revendicare ca nefondată nu a înțeles să analizeze raportul juridic litigios dedus judecății prin prisma regulilor specifice acțiunii în revendicare imobiliară, astfel că nu a procedat la compararea titlurilor de proprietate opuse de părțile litigante asupra aceluiași imobil.
Deși reclamanții au invocat că imobilul asupra căruia pretind un drept de proprietate a fost expropriat în baza Decretului Prezidențial nr. 64/13.04.1975 și parțial a fost afectat de lucrările de investiții care au determinat exproprierea, instanța de fond nu a analizat titlurile invocate de parte, efectele exproprierii asupra dreptului de proprietate al reclamanților, și nici valabilitatea titlului invocat de stat, respectiv conformitatea acestuia cu Constituția României, cu disp. art. 481 Cod civil sau cu tratatele internaționale la care România era parte la momentul exproprierii.
Mai mult, instanța de fond în mod greșit s-a raportat la disp. Legii nr. 33/1994, act ale cărui dispoziții nu au fost niciodată invocate de reclamanți. Reclamanții nu au solicitat retrocedarea terenului expropriat, motivat de faptul că scopul exproprierii nu s-a realizat, ci dimpotrivă au solicitat revendicarea întregului imobil - 1140 mp teren și două case de locuit -,din care 250 mp teren în natură, întrucât este liber de construcții, iar pentru diferența de teren și construcțiile demolate reclamanții au solicitat acordarea de despăgubirii la valoarea de circulație a bunului expropriat.
Întrucât reclamanții nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, și nici nu au cerut acordarea de măsuri reparatorii prin raportare la dispozițiile de favoare reglementate de acest act normativ pentru persoanele expres prevăzute de lege, prima instanță era obligată să se raporteze strict la dispozițiile art. 480 Cod civil și să analizeze acțiunea în revendicare promovată de reclamanți strict prin prisma regulilor specifice acestei acțiuni, respectiv compararea titlurilor invocate de fiecare parte implicată în conflictul judiciar.
Constatându-se că prima instanță nu a soluționat pe fond litigiul dedus judecății, ci s-a limitat în considerentele hotărârii numai la analiza excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare promovată după adoptarea Legii nr. 10/2001 (excepție care de altfel nici nu a mai fost repusă în discuția contradictorie a părților în fața instanței competentă material să soluționeze acțiunea în revendicare), existând astfel o vădită contradicție între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia, în temeiul art. 297.pr.civ. se va admite apelul și se va desființa hotărârea apelată, cauza fiind trimisă aceleași instanțe - tribunalul Constanța, pentru a se pronunța, în limitele investirii, asupra acțiunii în revendicare dedusă judecății de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți G, ambii domiciliați în C, b-dul. -. - nr. 115, -.3,. 6, județ C și, cu domiciliul în C, b-dul. - nr. 283, județ - împotriva sentinței civile nr. 1255/C din 10.11.2008 pronunțate de tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, ambii cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec./15.06.2009
Tehnored. /10 ex./16.06.2009
Emis 6 com./18.06.2009
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Emisă la data de _____________
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Secția civilă
Prin prezenta, vă aducem la cunoștință că, urmare dispozițiilor luate
de această instanță prindecizia civilă nr. 148/ din data de03 iunie 2009, în dosarul cu numărul de mai sus, privind pe apelanții reclamanți G, ambii domiciliați în C, b-dul. -. - nr. 115, -.3,. 6, județ C și, cu domiciliul în C, b-dul. - nr. 283, județ, în contradictoriu cu intimații pârâții MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, ambii cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în B,-,sector 5 - apel formulat - împotriva sentinței civile nr. 1255/C din 10.11.2008 pronunțate de tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, s-a admis apelul reclamanților, s-a desființat sentința apelată nr. 1255/C din 10.11.2008 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunalul Constanța.
Vă înaintăm prezentul dosar cusut și numerotat, conținând un nr. de
_____ de file, la care sunt atașate dosarul nr- al Tribunalului Constanța, conținând un nr. de 156 file, și dosarul nr. 11094/2005 al Judecătoriei Constanța, conținând un nr. de 78 file.
Președinte de complet, Grefier,
- - - -
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
