Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.149/
Ședința publică din data de 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă - ( al defunctului ), domiciliată în B,-,. 2,. 2,.1,. 50, sector 3 și domiciliul ales în B,-,. 52,. 1,. 1,.6, sector 2, și apelanta intervenientă în nume propriu -, domiciliată în B,-, sector 1 - împotriva sentinței civile nr. 315/C din 25.03.208, pronunțată de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta reclamantă - și apelanta intervenientă în nume propriu -, prin avocat, potrivit împuternicirilor avocațiale nr. - și - din 3.06.2009 - Baroul București, pe care le depune la dosar, precum și intimatul pârât Primarul Orașului prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 72269/03.06.2009, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod proc. civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei învederând că prin încheierea din 10.09.2008 prezenta cauză a fost suspendată la cererea părților, potrivit art. 242 pct. 1.pr.civ. La data de 08.05.2009, - în calitate de al defunctului apelant reclamant a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la care a atașat certificatul de legal nr. 35/26.06.2008 emis de BNP (filele 23,24).
Instanța, față de cererea de repunere pe rol a cauzei, în temeiul disp. art. 245 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civilă, potrivit cărora judecata reîncepe prin cererea de redeschidere, făcută de partea interesată, dispune repunerea pe rol a cauzei și acordă cuvântul părților.
Apărătorul apelanților, având cuvântul, solicită a se aprecia față de proba cu înscrisuri în cadrul căreia urmează ca intimatului pârât să depună situația juridică a imobilului litigios, situație care s-a solicitat și de instanța de fond în mai multe rânduri.
Instanța pune în discuția părților utilitatea probei solicitată de apelanți, respectiv depunerea situației juridice a imobilului litigios, față de motivarea instanței de fond care este doar în referire la pactul comisoriu.
Apărătorul apelanților arată că această probă ține strict de individualizarea suprafeței ce urmează a fi avută în vedere pentru executare în urma obținerii unei eventuale hotărârii judecătorești. În susținere, în cadrul probei cu înscrisuri depune un plan de situație a suprafeței de 513 mp. întocmit de un expert autorizat și comunică un exemplar și apărătorului intimatului.
Deliberând, instanța apreciază că cererea apelanților - și - nu este utilă cauze, având în vedere criticile formulate prin motivele de apel și considerentele hotărâri primei instanțe care vizează exclusiv pactul comisoriu, în raport cu domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Având pe rând cuvântul, apărătorii părților, precizează că nu mai au alte cererii de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța, în raport de susținerile părților, în sensul că nu mai au alte cererii prealabile sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de apel.
Apărătorul apelanților, având cuvântul, învederează că, sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică având în vedere strict motivarea instanței de fond referitoare la calitatea de persoană îndreptățită la restituire. Din actele de la dosar rezultă că imobilul în cauză figurează înscris pe numele autorului apelantelor reclamante, ceea ce atestă că acestea sunt persoane îndreptățite conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Susținerea Primăriei Oraș, în sensul că în actul de proprietate al autorului reclamantelor există la art. XII un pact comisoriu prin care se stabilea că "nerespectarea sau neexecutarea oricărei obligațiuni din partea cumpărătorului, dă drept, i, fără somație, judecată sau punere în întârziere să considere contractul reziliat de drept, este neîntemeiată, întrucât la art. VII se prevedea că în situația în care cumpărătorul nu construiește la roșu până la 01.01.1943, construcția pe care dorea să o construiască, atunci orașul putea să-l oblige la un spor de plată de 5% asupra prețului pe primii 2 ani, iar după trecerea acestui termen, procentul se sporește cu încă 5% din 2 în 2 ani, până la construire. Nerespectarea clauzelor contractuale reprezintă obligarea autorului la un spor de preț și nu rezilierea contractului. Pactul comisoriu duce la desființarea contractului dacă se invocă condițiile pactului. Urmează a se observa că părțile în contractul nr. 2745/06.02.1942 sunt, autorul reclamantelor, în calitate de cumpărător și Spitalelor Civile din B, în calitate de vânzător. Ori, în aceste condiții, intimatul nu a făcut dovada că este continuatorul vânzătoarei, neputând invoca un pact comisoriu. Actul de dobândire al autorului este din 1942, iar anii de grație ajung în timpul războiului și imediat în perioada naționalizării. Teoria riscului contractului nu se poate aplica în speță întrucât bunul nu a pierit fortuit.
În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pe fond admiterea atât a acțiunii reclamantei, cât și a cererii de intervenție în nume propriu formulată de -.
Având cuvântul, apărătorul intimatului pârât arată că, analiza sentinței apelate s-ar face numai prin prisma calității de persoane îndreptățite la restituire a reclamantelor. Așa cum just a reținut instanța de fond, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2075/6.02.1942 autorul reclamantei și a intervenientei a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, fiind înserat pactul comisoriu. Nu a fost edificată construcția, ca și condiție obligatorie a contractului de vânzare-cumpărare și s-a constatat rezoluțiunea contractului. Nu s-a precizat de către apelanți finalul art.13 în care se arată că "Nerespectarea oricărei obligațiuni din partea cumpărătorului, căci toate se consideră ca având aceeași importanță, dă drept i, fără somație, judecată sau punere în întârziere să considere contractul de vânzare-cumpărare reziliat de drept, fără nici o pretențiune din partea cumpărătorului lotului, care lot reintră liber de orice sarcină în proprietatea i, prețul și oricesumerămânând în folosul i". Terenul în speță este liber și în acest moment. Apelantele reclamantă și intervenientă nu au făcut dovada dreptului de proprietate la momentul pretinsei preluări abuzive de către stat potrivit legii nr. 10/2001.
În replică, în referire la faptul că nu s-a făcut dovada că bunul a fost preluat abuziv de către stat, apărătorul apelantelor învederează că dintr-un înscris aflat la fila 119(dosar fond) rezultă că lotul aparține domeniului privat al Orașului. Mai arată că,există numeroase preluări fără acte.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului, anularea Dispoziției nr. 424/19.10.2006 emisă de pârâtul Primarul Orașului și restituirea în natură a terenului în suprafață de 513 mp, lotul 920 din Nord.
În considerentele cererii de chemare în judecată, reclamanții au învederat următoarele:
Prin Dispoziția nr. 424/19.10.2006, emisă de pârâtul Primarul Orașului, în procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, s-a respins notificarea nr. 134/08.08.2001, înregistrată sub nr. 12255/09.08.2001 de către reclamanți, deoarece petenții nu au făcut dovada proprietății, astfel cum prevede art.3 alin. 1 lit.(a) din Legea 10/2001.
Se apreciază că emitentul dispoziției a încălcat dispozițiile art. 23 alin. 2 din Legea 10/2001 și art. 22.1 și art. 23 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, în sensul că trebuia să comunice ce acte doveditoare lipsesc și să fie convocați în scris pentru a participa la lucrările Comisiei.
Din cuprinsul motivației nu reiese ca înscrisurile depuse ca anexă la notificare ar fi fost supuse unei analize temeinice care să ducă la constatarea unor eventuale lipsuri care să fie solicitate spre completare în modul prevăzut de lege și normele metodologice.
Se evidențiază că o analiză atentă a documentație depuse ar fi condus la constatarea că probele aflate la dosar dovedesc dreptul reclamanților de proprietate.
În ședința publică din 13.03.2007, intervenienta a formulat cerere de intervenție în interes propriu, în calitate de moștenitoare a defunctului, decedat anterior promovării prezentei acțiuni, cerere ce a fost încuviințată în principiu, conform disp. art. 52 Cod proc. civ.
În raport de împrejurarea că reclamantul era decedat la data introducerii acțiunii, instanța a invocat excepția lipsei capacității de folosință, excepție ce a fost admisă prin încheierea din 13.03.2007.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.10/2001.
Sub aspect probatoriu, la dosarul cauzei s-au anexat următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 424/19.10.2006 emisă de pârâtul Primarul Orașului, referat privind fundamentarea Dispoziției nr. 424/19.10.2006, contractului de vânzare cumpărare aut sub nr. 2745/1942, certificat de nr. 100/1998, certificat de succesiv nr. 129/01.11.2006, actele de stare civilă, notificarea înregistrată sub nr. 134/08.08.2001 de BEJ.
Prin sentința civilă nr. 315/25.03.2008 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantului și cererea de intervenție în interes propriu formulată de - ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții nu au calitate de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat.
Tribunalul Constanțaa reținut că autorul reclamanților a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 513 mp situat în Nord, lotul nr. 920 din parcelarea Spitalelor Civile B, ca urmare a nerespectării obligației de a construi pe acest teren până la de 1.01.1943 o construcție de locuit conform planurilor aprobate, obligație asumată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2745/1942.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost rezoluționat de plin drept, fără nicio formalitate, conform pactului comisoriu de gradul IV înserat în contract.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamantul și intervenienta -care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul calificării și interpretării clauzelor înserate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 2745/6.02.1942 transcris sub nr. 567/01.04.1942 la Grefa Tribunalului Constanța, Secția a III-a, în referire specială la interpretarea art. XIII și respectiv art. VII din contract.
1.Apelanții au susținut că prima instanță a reținut în mod greșit că neexecutarea obligației de a construi o locuință până la data de 1.01.1943 era sancționată cu rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, fără somație și fără îndeplinirea vreunei formalități. În realitate, potrivit disp. art. VII din contract, în situația în care nu construiește la roșu până la 1.01.1943 construcția pe care dorea să o edifice, atunci cumpărătorul va fi suspus în favoarea i la un spor de plată de 5% asupra prețului pe primii 2 ani, iar după trecerea acestui termen, procentul se sporește încă cu 5% din 2 în 2 ani până la construire.
2.S-a mai susținut că un pact comisoriu poate fi invocat și poate avea efect numai între părțile contractante, respectiv cumpărătorul și vânzătorul Spitalelor Civile din
Cum intimatul Orașul, prin Primar, nu a făcut dovada că este continuatorul vânzătoarei, acesta nu putea invoca pactul comisoriu de gradul VI.
3.Prin raportul de expertiză a fost identificat terenul, și întrucât drumul și calea ferată care îl afectau nu mai sunt utilizate, se impune restituirea în natură a terenului notificat.
Prin întâmpinare, Primarul Orașului a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât terenul în litigiu nu se încadrează în prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001, nefiind vorba despre un caracter abuziv al preluării în patrimoniul statului, autorul reclamantului a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului ca urmare a neexecutării culpabile a obligației de a construi în termenul stipulat în contract.
Pe parcursul soluționării apelului, la data de 29.05.2008 a decedat apelantul reclamant, situație în care a avut loc o transmisiune a calității procesuale active către succesoarea acestuia -, conform certificatului de nr. 35/26.06.2008 emis de " "-
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile invocate se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
1.Pornind de la rațiunea adoptării legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. (1), lit. (a) și art. 4 din Legea nr. 10/2001 beneficiază de măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării acestora în mod abuziv și/sau, după caz, ii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Reclamantul și intervenienta în interes propriu și-au dovedit calitatea de succesori ai fostului proprietar în baza certificatelor de nr. 100/16.07.1998 (fila 12 dosar fond), nr. 129/1.11.2006 (fila 45 dosar fond) și a certificatului de nr. 35/26.06.2008 (fila 24 dosar apel).
Referitor la calitatea apelantelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001, Curtea reține că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2745/1942 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat, autorul apelanților, a cumpărat de la Spitalelor Civile din B "lotul însemnat pe planul parcelar cu nr. 920, situat pe proprietatea i de la -, județ C, pendinte de comuna în suprafață de circa 513 metri pătrați", în schimbul unui preț de 15.390 lei, achitat integral la data perfectării vânzării.
În cuprinsul convenției de înstrăinare au fost stabilite în mod expres obligațiile cumpărătorului, printre care și aceea de "a clădi, adică să aibă construcțiunea terminată la roșu și învelită până la 1 ianuarie 1943", precum și sancțiunea nerespectării acestei obligații, respectiv "un spor de plată" în folosul i de 10% pentru primii doi ani, iar după trecerea acestui termen, un procent sporit cu încă 5% din doi în doi ani (art. VII).
Rezultă deci, că potrivit actului translativ de proprietate invocat de reclamanți și necontestat de pârât, neîndeplinirea obligației de a construi în termenul stipulat în cuprinsul său nu atrăgea desființarea necondiționată a vânzării de îndată ce a expirat termenul de executare fără ca obligația să fi fost dusă la îndeplinire, cum în mod nefondat a susținut intimatul pârât, ci numai o sancțiune pecuniară, respectiv obligația de a plăti vânzătorului, cu titlu de despăgubire parte din prețul vânzării.
2.Este real că în art. XIII al contractului părțile au stipulat și un pact comisoriu de graful IV, care are drept efect desființarea necondiționată a vânzării indiferent de natura fortuită a neexecutării sau culpa cumpărătorului, dar această clauză nu avea incidență în cazul nerespectării termenului de realizare a construcției pentru că sancțiunea încălcării lui a fost stabilită expres de părțile contractante.
De altfel, în privința momentului în care are loc desființarea contractului ce cuprinde un pact comisoriu de grad IV, în literatura de specialitate s-a reținut că aceasta nu se produce numai ca efect al unei împrejurării obiective - neexecutarea obligațiilor unei părți - ci și ca efect al manifestării voinței creditorului de a face efectivă această sancționare.
În speță nu s-a făcut dovada existenței unei manifestări de voință din partea creditorului de a face efectivă această sancțiune, cu precizarea că vânzătorul -creditor era Spitalelor Civile din B, iar nu orașul. Ori acesta din urmă nu a făcut dovada că este succesorul vânzătorului, și nici nu a produs vreun titlu cu privire la deținerea legală a terenului notificat, respectiv cu privire la modalitatea în care imobilul a intrat în patrimoniul său.
Nu poate fi reținută ca fondată susținerea intimatului pârât în sensul că lipsește caracterul abuziv al deposedării, avându-se în vedere și dispozițiile art. (1), lit. (e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007, conform cărora atunci când nu se poate face dovada formală a preluării unui imobil de către stat, dar el se regăsește în patrimoniul statului sau al unității administrativ-teritoriale după data invocată ca fiind cea a preluării, soluționarea cererii se face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituind o prezumție relativă de preluare abuzivă.
În concluzie, se reține că prima instanță a reținut în mod greșit că reclamantul și intervenienta nu au calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, motivat de faptul că imobilul notificat nu se încadrează în categoria bunurilor preluate abuziv.
Întrucât prima instanță a analizat cererile părților numai în raport de calitatea lor de persoane îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 și respectiv incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001; fără a dezlega fondul procesului, respectiv situația juridică a terenului - gradul de ocupare al acestuia cu construcții definitive și căi de acces; dacă în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 în referire la depozitul de materiale, hala de producție și stația de betoane ce aparține C, se impune, în temeiul art. 297 Cod proc. civ. desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Prima instanță urmează să se pronunțe asupra cererii reclamatei și intervenientei de restituire în natură a terenului sau, după caz, de stabilire a drepturilor lor la despăgubiri în situația în care terenul, total sau parțial, nu poate fi restituit în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă - ( al defunctului ), domiciliată în B,-,. 2,. 2,.1,. 50, sector 3 și domiciliul ales în B,-,. 52,. 1,. 1,.6, sector 2, și apelanta intervenientă în nume propriu -, domiciliată în B,-, sector 1 - împotriva sentinței civile nr. 315/C din 25.03.208, pronunțată de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec./12.06.2009
Tehnored./ 7ex./15.06.2009
Emis 3 com./16.06.2009
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Emisă la data de _____________
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Secția civilă
Prin prezenta, vă aducem la cunoștință că, urmare dispozițiilor luate de această instanță prindecizia civilă nr. 149/ din data de03 iunie 2009, în dosarul cu numărul de mai sus, privind pe apelanta reclamantă - ( al defunctului ), domiciliată în B,-,. 2,. 2,.1,. 50, sector 3 și domiciliul ales în B,-,. 52,. 1,. 1,.6, sector 2, și apelanta intervenientă în nume propriu -, domiciliată în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C, apel formulat împotriva sentinței civile nr. 315/C din 25.03.208, pronunțată de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul civil nr-,s-a admis apelul reclamantei și intervenientei, s-a desființat sentința apelată nr. 315/C din 25.03.2008 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Vă înaintăm prezentul dosar cusut și numerotat, conținând un nr. de _____ de file, la care este atașat dosarul nr- al Tribunalului Constanța, conținând un nr. de 139 file.
Președinte de complet, Grefier,
- - - -
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
