Expropriere. Speță. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 167/A/2009
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
Procuror -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva sentinței civile nr. 570/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat G pentru intimata reclamantă, lipsă fiind părțile și mandatarul apelantei pârâte.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este scutit de la plata taxei judiciare și nu s-a depus întâmpinare.
Mandatarul prezent, avocat G, învederează instanței că apărătorul apelantei pârâte, avocat, nu se va prezenta în instanță deoarece și-a exprimat punctul de vedere prin motivele de apel formulate.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul intimatei reclamante solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii pronunțate de fond ca legală și temeinică. Arată că acțiunea reclamantului a fost introdusă în 17.06.2008 iar modificările aduse în discuție de avocatul părții vizează Legea 184/2008 ce a modificat Legea 198/2004, dar legea nu retroactivează. Învederează suplimentul efectuat la expertiză, din care reiese că prețul terenului este de 35 euro/mp, iar instanța a stabilit despăgubirile la 34 euro/mp. Față de momentul transferului dreptului de proprietate, învederează că pârâta nu a achitat nici măcar suma acordată prin hotărâre de Comisia de aplicare a Legii 198/2004.
-//-
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a apelului declarat de pârâta, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond. În mod corect instanța a făcut aplicarea dispozițiilor Legii 33/1994, fiind incident art. 26 din lege, iar față de valoarea despăgubirilor, arată că acestea se raportează la data efectuării raportului de expertiză.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea formulată la 17.06.2008 sub nr- contestatoarea chemat în judecată Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România solicitând să se constate nulitatea parțială a hotărârii nr.64/2008 a comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004 numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor la valoarea de piață și a suprafeței expropriate, respectiv stabilirea acestora la 10.000 de Euro pentru cei 111mp. S-a solicitat de asemenea obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat contestatoarei prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, aproximat de aceasta la 10000 de euro sau la exproprierea totală a parcelei 3924/3 cu acordarea unei despăgubiri la valoarea de piață.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că terenul în litigiu este proprietatea contestatoarei cu titlu de reconstituire conform Legii nr.18/1991 și de donație. Întrucât traseul noii autostrăzi trece peste acest teren s-a dat o hotărâre de expropriere de care ea este nemulțumită întrucât prețul de 8 euro/mp nu e stabilit la valoarea pieței libere unde prețul variază între 50 și 70 de euro pentru un metru pătrat de teren.
Se mai arată că, din totalul suprafeței de teren de 3900 mp s-a expropriat o suprafață de 111 mp. ceea ce scade valoarea suprafeței rămase. În plus, suprafața rămasă este dezmembrată în două parcele dintre care una va rămâne cu suprafața de 200 mp. deci o îngustă fără valoare sau utilitate.
În drept cererea este motivată pe dispozițiile art.6-9 din Legea nr.198/2004, art.21-29 din Legea nr.33/1994.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu există nici un motiv de nulitate absolută a hotărârii atacate, iar despăgubirea va fi stabilită de instanță pe baza probelor administrate.
În cauză s-a efectuat o expertiză științifică de către trei experți numiți de instanță la propunerea părților, conform art.25 din Legea nr.33/1994.
Prin sentința civilă nr. 570/2009 Tribunalul Sibiua admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și în consecință:
-//-
S-a anulat în parte hotărârea nr.64/11.02.2008 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.198/2004 din cadrul Consiliului Local al Municipiului Sibiu numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și a suprafeței de teren expropriate. S-a dispus exproprierea terenului situat în Sibiu, proprietatea contestatoarei, identificat cu numărul de parcelă 3924/3/2 în suprafață de 111 mp. și 3924/3/3 în suprafață de 230 mp. teren arabil extravilan. Au fost stabilite despăgubiri pentru aceste terenuri la valoarea a 34 Euro/mp, deci o despăgubire totală de 11.594 Euro, fiind obligat intimatul să plătească această despăgubire contestatoarei, din despăgubire urmând a fi dedusă suma de 3.515 lei stabilită inițial de Comisie și achitată deja contestatoarei. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Legea nr.198/2004 stabilește cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale ( art.1). În art.2 aceiași lege declară de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale Art.9 din această lege prevede că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite se poate adresa instanței judecătorești, acțiunea urmând a se soluționa conform art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Ca urmare prima instanță a constatat că prezenta acțiune este întemeiată numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea expropriatorului, nu și în ceea ce privește nulitatea absolută a hotărârii, pentru că nu s-au identificat motive care să atragă această sancțiune.
Referitor la exproprierea efectivă, atât timp cât imobilul reclamantei este afectat de construirea unei autostrăzi sau drum național și utilitățile necesare acestora nu se poate reține că s-au încălcat dispozițiile legale atunci când s-a hotărât exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Art.44 alin.3 din Constituția României și art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, în caz contrar ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
În speță, experții desemnați de părți și de instanță au arătat că terenul are o valoare tehnică și de circulație de 145 lei, respectiv de 35 Euro/mp (48) apropiată și de valoarea notarială, motivat de împrejurarea, reținută și de instanță, că aceste terenuri sunt terenuri agricole intravilane, cu utilitățile în apropiere, valorile de tranzacționare crescând artificial în urma demarării lucrărilor la centura ocolitoare a.
Prin aplicarea metodei comparației prin bonitate prețul a fost stabilit la 145 lei/mp, iar prin metoda comparației directe la 142 lei/mp.
Art.26 din Legea nr.33/1994 arată că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor
-//-
persoane îndreptățite. La calcularea cuantumul despăgubirilor experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
În art. 27 legea mai arată că, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.
În alineatul al doilea se arată că despăgubirea acordată de instanță, nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Ca urmare, între aceste limite trebuie să se înscrie despăgubirea stabilită de instanță - expropriatul a oferit 31,66 lei/mp, iar expropriatul a solicitat în faza negocierilor și a judecății suma de 90 Euro/mp ( 1 suma de 10000 de euro pentru 111 mp ).
În urma analizării tuturor probelor administrate tribunalul a reținut că o valoare de 35 de Euro/mp este satisfăcătoare.
Este adevărat că valoarea terenurilor în zona supusă exproprierii a crescut, însă aceste sume nu reflectă valoarea intrinsecă a terenurilor (foste terenuri agricole, unele neexploatate), ci reprezintă o creștere conjuncturală, astfel că nu se poate acorda valoarea solicitată de reclamantă.
În ceea ce privește cererea reclamantei de a se expropria toată suprafața, s-a apreciat de prima instanță că este neîntemeiată. În urma exproprierii suprafața parcelei este mai redusă, dar nu se poate reține o scădere a valorii care să justifice acordarea de despăgubiri pentru că rămâne totuși o suprafață de 3559 mp suficientă și pentru activități agricole, dar și pentru eventuale construcții.
Ceea este întemeiat însă este faptul că a doua parcelă în care s-a dezmembrat terenul reclamantei, cea cu nr. 3924/3/3 de 230 mp, se impune a fi expropriată pentru că altfel ar rămâne o suprafață prea mică pentru orice utilizare (vezi schița de la fila 57 plan de situație după expropriere).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate.
Apelanta susține că sentința atacată este criticabilă sub un singur aspect și anume - instanța de fond nu a ținut cont de faptul că art. 9 din Legea 198/2004 a fost modificat de Legea 184/2008 în sensul că expertiza care a stat la baza hotărârii a evaluat imobilele la data de 1.06.2009, ori, conform art. 9 alin 3 - atât instanța cât și experții trebuiau să se raporteze la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv la data de 11.02.2008.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În apel nu s-a solicitat încuviințarea și administrarea de probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate și având în vedere disp. art. 296 Cod pr. civ. Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
-//-
Starea de fapt corect a fost stabilită de către instanța de fond și care, de altfel, nu a fost contestată de către părți, în urma analizei și sintezei unui vast probatoriu constând din înscrisuri și raport de expertiză tehnică judiciară.
În raport de cele reținute în fapt de către instanța de fond, Curtea constată că rezolvarea pe care această instanță a dat-o cererii contestatoarei poartă atributul temeiniciei și legalității sub toate aspectele.
La situația de fapt stabilită, corect s-au aplicat normele legale incidente în cauză, respectiv disp. art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 raportat la art. 9 din Legea 198/2004.
Potrivit disp. art. 9 din Legea nr. 198/2004 așa cum era în vigoare la momentul introducerii acțiunii, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit art. 21-27 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.
Întrucât în prezenta cauză, reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator prin hotărârea 64/11.02.2008, în mod corect instanța de fond a aplicat prevederile citate din Legea 33/1994 stabilind cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului potrivit acestor texte legale, pentru suprafața expropriată.
Astfel, critica adusă hotărârii atacate cu privire la nerespectarea de către prima instanță a disp. art. 9 alin 3 din Legea 184/2008, pentru modificarea Legii 198/2004, este vădit nefondată.
În primul rând, acest text legal care arată că, la calcularea cuantumului despăgubirilor experții și instanța de judecatăse vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate,a fostintrodus abia la data de 31 octombrie 2008când a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 74 Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, fiind astfel modificat alin 3 al art. 9 din Legea 198/2004. Prin urmare, față de data introducerii acțiunii,17 iunie 2008, aceste modificări nu sunt aplicabile în cauză conform principiului neretroactivității legii civile.
Pe de altă parte, acest text al aliniatului 3 al articolului 9 din Legea 198/2004 așa cum fost modificat prin Legea 184/21.10.2008, a fost modificat din nou prin OUG 221/30.12.2008 publicată în Of. nr. 3/5.01.2009.
Astfel și în prezent acest text legal nu face referire la stabilirea despăgubirilor raportat la momentul transferului dreptului de proprietate, ci are următorul cuprins: "acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit disp. art. 21-27 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor".
-//-
(continuarea deciziei civile 167/A/2009 dată în dosar -)
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul disp. art. 296 Cod pr. civ. va respinge ca nefondat prezentul apel, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 570/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
Red.
Tehn. 6 ex/27.11.2009
-
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela Florentina Cojan
