Expropriere. Speță. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 170/
Ședința publică din 02 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile civile declarate de reclamanta L P, str.- -, -.10-11,.A,.10, județul A și de pârâta COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA, cu sediul în B, B- - -, nr.38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.320 din data de 21 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, venite spre rejudecare.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 25 noiembrie 2009, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astazi când s-a dat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 31 ianuarie 2005, reclamanta " " Pac hemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - și Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 A, pentru a fi obligați la plata unei drepte și prealabile despăgubiri, precum și a daunelor pentru prejudiciul creat prin expropriere.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că nu este de acord cu nivelul propunerii de despăgubire, întrucât expropriatul nu a ținut cont de realitățile concrete din teren și de faptul că a achiziționat acest teren în scopul de a dezvolta activitatea pentru care o desfășura.
Reclamanta a menționat că are ca obiect de activitate recuperarea, colectarea și valorificarea deșeurilor metalice, iar prin apariția a două acte normative au fost impuse reglementări speciale privind spațiile în care se pot desfășura asemenea activități.
Situația investiției s-a blocat în momentul în care terenul proprietate a fost propus pentru expropriere, moment în care reclamanta a fost nevoită să sisteze activitatea timp de doi ani, fapt ce a produs grave prejudicii.
Prin sentința civilă nr.320 din 21 2006, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta " " P și a modificat în parte Hotărârea nr.11/2004 emisă de, în sensul că a stabilit despăgubirile ce urmează a fi primite de reclamantă pentru suprafața expropriată la suma de -,802 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.11/21.12.2004 s-a aprobat acordarea de despăgubiri în cuantum de 528.718.451 lei pentru imobilul expropriat în suprafață de 2503,26 mp. proprietatea " "
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație expropriatul, contestând suma stabilită ca despăgubire, în sensul că nu acoperă în întregime prejudiciul produs ca urmare a exproprierii.
Potrivit art.26 din Legea nr.33/1944, exproprierea se poate face numai pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și integrală reparare a prejudiciului.
Astfel, o dreaptă și integrală reparare a prejudiciului se poate realiza numai prin stabilirea prețului de circulație a terenului funcție de prețul zonei, de categoria de folosință a terenului, criterii ce au fost avute în vedere de către expertul cauzei cu prilejul efectuării raportului de expertiză, ca de altfel și funcțiile economie ale activității desfășurate pe teren (fila 159 - punctul C).
Reținând contravaloarea despăgubirilor stabilite de către expertul, în baza art.26 din Legea nr.33/1994 și art.79 din Legea nr.198/2004, tribunalul a admis în parte acțiunea în sensul că a dispus modificarea în parte a Hotărârii nr.11/2004 emisă de, stabilind valoarea despăgubirilor ce urmează a fi primite de reclamantă pentru suprafața expropriată la suma de -,802 lei.
Acțiunea a fost admisă în parte, întrucât cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă este mai mare decât cel acordat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanta " " P și pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România care au criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
Reclamanta " " Pac riticat sentința civilă atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- instanța de fond a acordat un cuantum al despăgubirilor ce i se cuvin mult prea mic în raport de valoarea de piață a terenului, astfel că i-a fost încălcat dreptul la o justă și prealabilă despăgubire;
În acest sens a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză în apel care să stabilească corect cuantumul despăgubirilor.
- prima instanță nu a acordat cheltuieli de judecată reclamantei, deși acestea au fost solicitate și dovedite;
S-a solicitat admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a criticat sentința atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- cauza s-a judecat la fond, fără participarea la toate termenele de judecată a procurorului, ceea ce conduce la casarea sentinței civile;
- instanța de fond nu a observat că litigiul s-a soluționat fără ca pârâta să fie citată de ceilalți experți ai cauzei, după înlocuirea expertului, ceea ce conduce la casarea hotărârii;
- prima instanță a stabilit un cuantum prea mare de despăgubiri pentru reclamantă, întrucât raportul de expertiză efectuat la fond a calculat un preț nereal, iar tribunalul avea posibilitatea să compare concluziile expertizei cu oferta expropriatorului și cu cererile de despăgubire formulate de persoanele nemulțumite.
S-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și pe fond respingerea contestației.
Prin decizia civilă nr.99/A din 11 aprilie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 848.398,87 lei.
A fost obligată apelanta-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 2.150 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele:
Conform raportului de expertiză tehnică întocmit în apel d e expert și de înscrisurile de la dosar reprezentând valoarea de piață a terenului din litigiu, s-a constatat că suma stabilită de prima instanță și reprezentând despăgubiri este mult prea mică.
Astfel, cuantumul despăgubirilor datorate reclamantei este în total de 848.398,87 lei, conform raportului de expertiză și se compune din 753.006 lei valoarea reală de circulație a terenului de 2503,26. expropriat și 95.392,87 lei contravaloarea terenului de 317,12. devenit inutilizabil datorită exproprierii.
S-a mai reținut că deși acțiunea reclamantei a fost admisă în parte și aceasta a solicitat cheltuieli de judecată, prima instanță nu le-a acordat, încălcând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, astfel încât instanța de apel a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 2.150 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a fost apreciat ca nefondat.
Instanța de apel a reținut că procurorul a participat la judecarea pe fond a cauzei, că necitarea de către experți a pârâtei este un aspect care nu a fost invocat la prima instanță ceea ce dovedește că aceasta a cunoscut data efectuării expertizei și că valoarea despăgubirilor se stabilește de către un expert și nu de sumele cerute de alte persoane pentru acordarea despăgubirilor sau de expropriator.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România care a criticat hotărârea pentru motive de nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. Singura probă relevantă conform prevederilor Legii nr.33/1994 în materie de expropriere este raportul tehnic de expertiză efectuat de către comisia de experți. Cei trei experți, potrivit dispozițiilor art.25 din Legea nr.33/1994, trebuie să lucreze în comisie și să întocmească un singur raport tehnic de evaluare, iar nu să achieseze la acest raport tehnic de expertiză, așa cum a procedat și a acceptat instanța privind pe expertul numit de reclamantă.
2. Prețul unitar stabilit este vădit disproporționat față de piața liberă, iar instanța nu a arătat care este baza legală avută în vedere pentru a acorda despăgubiri pentru terenul neeexpropriat care a rămas în proprietatea reclamantei. În plus, pentru terenul neexpropriat, legiuitorul a prevăzut acordarea de daune pentru prejudiciu și nu contravaloarea terenului, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.
Mai mult, despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
3. În ceea ce privește obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, recurenta a arătat că nu se află în culpă procesuală și că aceste cheltuieli se acordă de către instanță numai după ce se face dovada cu acte a respectivelor cheltuieli ocazionate cu procesul promovat, cu aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală prin decizia nr.7736 din 5 2008 admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță a apel, reținând următoarele:
Potrivit art.25 din Legea nr.33/1994, "pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii."
În cauză, prin încheierea de la termenul de judecată din 27.04.2007, instanța de apel a dispus efectuarea unui raport de expertiză de către o comisie de experți formată dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și unul desemnat de persoana supusă exproprierii, cu respectarea art.25 din Legea nr.33/1994.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză aflat la fila 277 dosar apel, la desfășurarea expertizei a participat și expertul desemnat de apelanta-reclamantă " " P, expert care, alături de expertul numit de instanță și de cel desemnat de apelanta-pârâtă, a semnat raportul de expertiză efectuat.
Împrejurarea că la începutul raportului de expertiză este menționat numai numele expertului numit de instanță este irelevantă sub aspectul respectării dispozițiilor art.25 din Legea nr.33/1994. Câtă vreme raportul de expertiză este semnat de cei trei experți ce au format comisia constituită de instanță, rezultă că aceștia și-au însușit conținutul raportului de expertiză, au achiesat la acesta, concluzia cuprinsă în lucrarea întocmită fiind una comună celor trei experți.
punctul de vedere comun al experților, raportul de expertiză a fost efectuat cu respectarea prevederilor art.25 din Legea nr.33/1994, astfel încât primul motiv de recurs ce viza nelegalitatea deciziei recurate pentru încălcarea acestor dispoziții legale, s-a apreciat ca fiind nefondat.
C de-al doilea motiv de recurs care vizează cuantumul despăgubirilor acordate s-a constatat a fi întemeiat.
Prin raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului (297-299 dosar apel) s-a stabilit că în urma exproprierii, terenul deținut de apelanta-reclamantă poate fi divizat în trei suprafețe: S1 - 6596,75. rămasă neexpropriată, S2 - 2503,26. expropriată și S3 - 317,12. rămasă neexpropriată, dar inutilizabilă din cauza dimensiunilor foarte reduse.
Expertul a evaluat atât suprafața expropriată de 2503,26. cât și suprafața neexpropriată, devenită inutilizabilă, de 317,12. Pentru ambele terenuri a aplicat însă aceeași metodă de evaluare și, în consecință, aceeași relație de calcul, rezultată din aplicarea acelorași coeficienți.
Expertul a opinat în sensul că prejudiciul adus reclamantei cuprinde contravaloarea terenului în suprafață de 317,12. stabilită prin aplicarea acelorași reguli ca și contravaloarea terenului expropriat în suprafață de 2503,26.
Înalta Curtea apreciat că, însușindu-și concluziile raportului de expertiză sub aspectul evaluării prejudiciului produs reclamantei ca urmare a diminuării terenului care i-a rămas în proprietate la o suprafață care îl face inutilizabil, prin aplicarea acelorași criterii de stabilire a despăgubirilor ca și în cazul terenului expropriat, instanța de apel a făcut greșită aplicare a prevederilor art.26 din Legea nr.33/1994.
Potrivit acestui articol, "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciului cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Așa cum rezultă din cuprinsul textului legal reprodus, legiuitorul a avut în vedere la edictarea acestei norme, evaluarea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate pentru terenul expropriat.
Or, în cauză, pe lângă despăgubirile cuvenite pentru terenul în suprafață de 2503,26. expropriat, reclamanta solicită și acordarea despăgubirilor cuvenite pentru prejudiciul rezultat din diminuarea terenului care i-a rămas în proprietate la o suprafață ce-l face inutilizabil. Pentru evaluarea acestui din urmă prejudiciu, aplicarea criteriilor cuprinse în art.26 din Legea nr.33/1994 este greșită, deoarece cauza daunelor produse este diferită.
În cazul despăgubirilor cuvenite conform art.26 din Legea nr.33/1994, prejudiciul suferit de persoana expropriată rezultă din pierderea dreptului de proprietate asupra bunului, pe când în cazul despăgubirilor solicitate pentru imposibilitatea utilizării terenului rămas în proprietatea persoanei expropriate, prejudiciul produs are drept cauză limitarea exercitării atributelor dreptului de proprietate din cauza diminuării suprafeței terenului rămas.
Prin urmare, criteriile de evaluare a celor două categorii de prejudicii nu pot fi identice, așa cum a considerat instanța de apel. În consecință, motivul de recurs formulat sub acest aspect s-a reținut a fi întemeiat, ceea ce a determinat, în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă, admiterea recursului declarat și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se efectua un nou raport de expertiză prin care să fie evaluate despăgubirile rezultate din prejudiciul produs prin pierderea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren expropriată, cu respectarea prevederilor art.26 din Legea nr.33/1994. Totodată, vor fi stabilite criteriile de evaluare și vor fi administrate toate probele necesare pentru stabilirea despăgubirilor rezultate din prejudiciul produs ca urmare a diminuării suprafeței rămase în proprietatea reclamantei până la o suprafață ce o face inutilizabilă.
Critica din recurs referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată s-a apreciat ca fiind nefondată, constatându-se că instanța de apel a stabilit în mod corect că în cauză a existat, în raport de soluția pronunțată, o culpă procesuală a apelantei-pârâte. Fiind în culpă procesuală, prin aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă, apelanta-pârâtă a fost în mod legal obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate, dovedite și solicitate de apelanta-reclamantă " "
Cenzurarea deciziei recurate din perspectiva modului în care instanța de apel a determinat cuantumul cheltuielilor de judecată în urma aplicării prevederilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă, ar însemna exercitarea unui control judiciar asupra temeiniciei hotărârii pronunțate și o încălcare a dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă, conform cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Pentru considerentele expuse în analiza criticilor cuprinse în cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Primind dosarul, după casarea cu trimitere pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând apelurile formulate de reclamantă și de pârâtă, se constată că sunt fondate.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize, în raport de îndrumările date prin decizia de casare, expertiză ce a fost întocmită conform dispozițiilor art.25 și 26 din Legea nr.33/1994.
Concluziile expertizei, sunt identice cu concluziile expertizei efectuată în primul ciclu procesual (298, 299), valoarea despăgubirilor la care au ajuns experții fiind de 203.515 Euro pentru suprafața de 2503,26. și 25.407 Euro pentru suprafața rămasă reclamantei, dar inutilizabilă, aceasta fiind de 317,12. Expertul mai calculează despăgubiri pentru o suprafață de 1700. suprafață ce excede obiectului contestației formulată de reclamantă.
Dispozițiile art.27 din Legea nr.33/1994 prevăd însă următoarele: "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
Suma acordată de expropriator conform Hotărârii nr.11 din data de 21 2004, fost de 528.718 lei, iar cea solicitată de reclamantă prin acțiunea formulată este de 100.000 Euro, sumă ce nu a fost modificată niciodată în cursul procesului, conform dispozițiilor art.132 (2) Cod procedură civilă.
De aceea în conformitate cu dispozițiile art.129 (6) Cod procedură civilă, în virtutea principiului disponibilității "În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.".
Așa fiind, în considerarea celor de mai sus, dar și în conformitate cu dispozițiile art.27 din Legea nr.33/1994, dispoziții invocate și de pârâtă în apelul său, apelurile sunt fondate și pe cale de consecință vor fi admise. Se va modifica sentința în sensul că stabilește valoarea despăgubirilor la suma de 100.000 Euro, echivalentul în lei, la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de reclamanta " ", cu sediul în P, str.- -, - 10-11,.A,.10, județ A și de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, B- - -, nr.38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.320 din 21 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimată-pârâtă fiind COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR.198/2004 A, cu sediul în P, județul
Modifică sentința în sensul că stabilește valoarea despăgubirilor la suma de 100.000 Euro, echivalentă în lei la data plății efective.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.7/21.12.2009.
Jud.fond: -.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
