Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 169/
Ședința publică din 02 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, în B, strada - de, nr.139-143,.136, sector 6, împotriva sentinței civile nr.580 din data de 2.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimata, în baza împuternicirii avocațiale nr.642 din data de 29.09.2009, emisă de Baroul Vâlcea -cabinet individual, lipsind apelanta-reclamantă și intimații Primăria și Orașul -prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru intimata, solicită respingerea apelului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește cererea întemeiată pe Legea nr.247/2005, arată că aceasta reprezintă o cerere nouă, formulată în apel. Apreciază că faptul că Tribunalul Vâlcea nu a pus în discuție excepția necompetenței materiale nu poate atrage casarea hotărârii.
După strigarea cauzei și reținerea acesteia, în vederea deliberării, s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură, o cerere de amânare, din partea apelantei-reclamante, precizând totodată că urmează să renunțe la judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la 14.04.2008 la Tribunalul Argeș, reclamanta cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în B,-/143,.136, sector 6, chemat în judecată pârâții: SC SA, cu sediul în, str.- nr. 25, județul V și Primăria orașului, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să-i restituie imobilele - construcții și teren - preluate abuziv de stat și aflate pe raza orașului, str.-, nr. 91, județul
De asemenea, a solicitat și anularea actului de vânzare-cumpărare prin care bunurile imobiliare proprietatea sa au ajuns în stăpânirea SC SA.
În susținerea acțiunii, reclamanta arată că este moștenitoarea autoarei, în calitate de nepoată, iar imobilele (o și terenul aferent) au fost preluate de stat, în baza Decretului nr. 92/1950 privind naționalizarea.
Ulterior, au intrat în circuitul civil, iar în prezent se află în administrarea SC SA, fiind identificate sub denumirea de " Turistic".
În drept a invocat dispozițiile Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005.
Prin intermediul mandatarului, reclamantei i s-au acordat multiple termene, conform dispozițiilor art. 114 Cod pr.civilă pentru a preciza obiectul cauzei, temeiul de drept și înscrisuri, respectiv: acte de proprietate ale imobilelor revendicate emanate de la autoarea sa, acte de filiație pentru a dovedi vocația succesorală la moștenirea autoarei, notificarea transmisă pârâților în cadrul procedurii prealabile instituită de Legea nr. 10/2001.
Pentru că nu a îndeplinit obligațiile procedurale impuse de instanță, cauza a fost suspendată de mai multe ori și repusă pe rol, la cererea avocatului mandatar.
Doar în ședința publică din data de 19 mai 2009 avocatul mandatat de reclamantă s-a prezentat în instanță și a precizat oral obiectul cauzei deduse judecății, precizare ratificată ulterior (la termenul următor) și printr-o cerere scrisă.
În contextul acestor impedimente generate de pasivitatea mandatarului reclamantei, instanța a stabilit limitele cu care a fost investită în soluționarea cauzei doar la termenul de judecată din 2 iunie 2009.
Reclamanta a susținut că imobilele în cauză au fost naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950 și se regăsesc în anexa la decret, poziția 76 pe județul
Construcțiile au fost demolate și a solicitat restituirea lor prin echivalent bănesc în cotă de 1/2, iar pentru teren consideră că se impune restituirea conform procedurilor legilor fondului funciar, inclusiv Legea nr. 247/2005.
Pârâții nu au depus întâmpinare datorită lacunității și ambiguității acțiunii introduse de reclamantă.
În ședința publică din 2 iunie 2009, reclamanta prin mandatarul său special (procură autentificată sub nr. 4352 din 11.IX.2007) a declarat că renunță la judecată față de pârâta SC SA.
Prin sentința civilă nr.580/02.06.2009, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea formulată de reclamanta și a luat act că aceasta a renunțat la revendicarea imobiliară și anularea actului față de SC SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor de la dosar următoarele:
În raport de precizările formulate de reclamantă la 19.05.2009 și respectiv 02.06.2009, aceasta a solicitat restituirea prin echivalent bănesc, în cotă de 1/2 din imobilul care a fost naționalizat potrivit Decretului nr.92/1950 cu încălcarea prevederilor art.2 din acesta, fostă proprietate a mătușii sale, compus din teren și construcții edificate pe acesta, alcătuind trei corpuri de clădiri.
Notificarea de restituire a fost adresată Primăriei orașului la data de 22.XI.2005 (fila 83 dosar).
Potrivit art. 21(1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare.
Termenul de 6 luni a fost prorogat prin OUG nr. 109/2001 și nr. 145/2001 - până la data de 14 februarie 2002, exclusiv.
Acest termen are caracter special și este de decădere.
Reclamanta nu a transmis notificarea în termen și nici nu a urmat procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001, varianta reactualizată, cu privire la restituirea imobilului construcție prin echivalent bănesc, situație ce impune respingerea acțiunii sub acest aspect ca fiind inadmisibilă.
Tot inadmisibilă este acțiunea și în ceea ce privește restituirea în natură a terenului aferent construcției direct la instanțe, invocând dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Atât restituirea construcției prin echivalent bănesc, cât și restituirea în natură a terenului, se realizează în cadrul unor proceduri speciale distincte și cu respectarea unor termene de prescripție sau decădere.
În raport de aceste considerente, prima instanță a reținut că acțiunea sub aspectul ambelor capete de cerere, formulată direct la instanța de judecată este inadmisibilă și urmează a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta, susținând că este nelegală și netemeinică pentru că la data de 02.09.2009, aceasta a precizat cererea de chemare în judecată în sensul restituirii prin echivalent bănesc și a invocat excepția lipsei de competență a instanței de a judeca cererea cu privire la faptul că imobilul fiind în extravilan, notificările efectuate în baza Legii nr.247/2005 sunt în termen și vizează dispoziții ale Legii fondului funciar și nu se supun termenelor stabilite de Legea nr.10/2001, modificată și completată.
Se susține că, tribunalul nu avea competența de a se pronunța pe aspecte privind legile fondului funciar, acest lucru revenind Judecătoriei Rm. V și din conținutul sentinței nu reiese dacă instanța s-a pronunțat ori nu asupra excepției invocate.
S-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Rm.
Examinând sentința apelată sub aspectul motivului de apel invocat, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins.
Prima instanță în raport de acțiunea formulată de reclamantă, restituire prin echivalent pentru construcție și teren, cu precizările făcute la 02.06.2009, față de intimata Primăria, în mod corect, a reținut că notificarea înaintată de reclamantă primăriei s-a făcut peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art.21 din Legea nr.10/2001 și că nu s-a respectat procedura specială instituită de această lege cu privire la restituire imobilului construcție prin echivalent bănesc.
De asemenea, prima instanță în mod corect a reținut că, atât pentru construcție, cât și pentru teren se impunea urmarea procedurii speciale cu respectarea unor termene de prescripție sau decădere și nu formularea unei acțiuni direct la instanța de judecată.
În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției invocată de aceasta privind competența materială a soluționării cauzei se constată ca nedovedită, întrucât nici din precizarea scrisă a acțiunii, nici din practicaua sentinței, nu rezultă faptul că a fost invocată o astfel de excepție (filele 97 și 100).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, în B, strada - de, nr.139-143,.136, sector 6, împotriva sentinței civile nr.580 din data de 2.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind SC SA, cu sediul în, str. - nr.119, județul V, PRIMĂRIA, cu sediul în,--77, județul V și ORAȘUL - prin PRIMAR, localitatea, județul V, de restituire prin echivalent pentru construcție și teren, cu precizările făcute la data de 2 iunie 2009 față de Primăria.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
/6 ex/14.12.2009
Jud.fond
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă
