Expropriere. Speță. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2012/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanții - reclamanți, -, -, împotriva sentinței civile nr. 623/29.04.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Obiectul pricinii - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții - reclamanți, -, -, prin avocat, -, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul București - " și Asociații" (fila 5), lipsind intimatul - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelanților - reclamanți învederează că nu are cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Apelanții - reclamanți, -, -, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, casarea, în totalitate, a sentinței civile nr.623 din data de 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere următoarele argumente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, invocată din oficiu, solicită respingerea acesteia, întrucât în opinia sa, Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în astfel de litigii.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii principale și, pe cale de consecință, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata prețului de piață al apartamentului nr.1, situat în B,-, sector 2, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 12.11.2009.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Dosar nr- (1061/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.555
Ședința publică de la 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - - -
JUDECĂTOR -
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - intimat STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr.1875/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - contestator .
Obiectul cauzei - expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul - intimat STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.68050/2004, emisă de Baroul București - " și Asociații" (pe care o depune), intimatul - contestator, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 08.09.2009, a fost formulată întâmpinare, în două exemplare.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării avocatului apelantului - intimat.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat, ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Apelantul - intimat STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere următoarele argumente:
Arată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art.26 din Legea nr.33/1994.
Consideră că prin raportul de expertiză întocmit în cauză, daunele aduse proprietarului în urma exproprierii, în urma mutării împrejmuirii terenului, nu au fost dovedite prin nici un de mijloc de probă.
Totodată, consideră că și dispozițiile Codului civil au fost încălcate, întrucât doar un prejudiciu actual, determinat și concret poate da dreptul la despăgubiri.
În opinia sa, instanța de fond trebuia să compenseze prejudiciul cauzat cu sporul de valoare înregistrat de terenul expropriat și, pe cale de consecință, să respingă cererea reclamantului, ca neîntemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul - contestator, prin avocat, având cuvântul solicită respingerea apelului, ca nefondat.
Raportul de expertiză ce a fost întocmit de o comisie formată din trei experți, nu a fost contestat de apelantă, nu a solicitat efectuarea unei noi lucrări.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, acesta a fost calculat de comisia de experți, în funcție de materialele din care este făcută împrejmuirea, de cantitatea necesară de material, precum și față de alte elemente necesare efectuării unor astfel de lucrări. Experții au avut în vedere, la momentul calculării valorii despăgubirilor, prevederile Legii nr.33/1994. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, întrucât instanța de fond, în mod corect, a explicitat și motivat toate aspectele invocate în cauză.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1875 din 16 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a admis în parte contestația precizată, formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România; a anulat în parte hotărârea nr. 26 din 30 octombrie 2007, emisă de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA în sensul că stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 17.996,02 lei, din care 4.680,62 lei reprezintă valoarea bunului expropriat (consemnată de intimată la 26 noiembrie 2007 pe numele contestatorului) și 13.315,40 lei reprezintă despăgubire pentru împrejmuire; a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă la data de 01 februarie 2008 sub nr- contestatorul a chemat în judecată pe intimatul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, formulând contestație împotriva hotărârii nr. 26 din 30 octombrie 2007 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local Tunari, solicitând obligarea intimatului la plata sumei de 14.500 euro, reprezentând contravaloarea reală a suprafeței de 10 mp. teren proprietatea sa ce a fost expropriat, precum și contravaloarea gardului împrejmuitor și a porții de acces aferente, pentru imobilul aflat în comuna Tunari, județul I, cu număr cadastral 366.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin hotărârea contestată și prin procesul - verbal nr. 26 din 30 octombrie 2007, s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 10 mp. menționat mai sus și s-a stabilit că pentru terenul amintit, se vor acorda despăgubiri în cuantum total de 1.400 euro, respectiv 140 euro/mp.
A susținut contestatorul că hotărârea atacată este netemeinică deoarece în ultimii ani prețul terenurilor și al clădirilor din zona de Nord a B-ului a crescut într-un ritm impresionant și este de notorietate că în acea zonă, prețul este de 1.000 de euro /mp. și nu 140 euro/mp. astfel încât se cuvine stabilirea despăgubirii la suma de 10.000 euro.
A mai arătat contestatorul că în urma exproprierii gardul împrejmuitor construit din BCA cu fundație de beton armat, împreună cu poarta metalică de acces în imobil urmează a fi demolate, astfel că solicită ca despăgubirea să cuprindă și contravaloarea acestora, de circa 4.500 euro.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile HG nr. 1124/2007, art. 9 din Legea nr. 198/2004, Normele Metodologice din 10 iunie 2004 de aplicare a acestei legi și ale art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 și a fost însoțită de înscrisuri depuse în fotocopie.
La termenul de judecată din data de 17 martie 2008, contestatorul a arătat că își precizează cadrul procesual subiectiv, în sensul că solicită soluționarea cererii în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
La termenul de judecată din 08 decembrie 2008, contestatorul și-a restrâns verbal cererea de chemare în judecată, conform art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod de procedură civilă, arătând că solicită suma de 20.779,8 lei despăgubiri dintre care 7.374 lei, contravaloarea terenului și 13.315,4 lei, contravaloarea mutării împrejmuirii.
Analizând materialul probatoriu administrat tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubiri lor nr. 26 din 30 octombrie 2008, emisă de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (fila 8 dosar fond), s-a dispus exproprierea de la contestatorul a suprafeței de 10 mp. teren intravilan, situat în comuna Tunari, județul I, nr. cadastral 366/1, stabilindu-se totodată, suma de 4.680,62 lei, echivalentul a 1.400 euro, cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 198/2004 și a HG nr. 1127/2007.
Hotărârea a fost comunicată expropriatului la data de 10 ianuarie 2008 (conform confirmării de primire depusă la fila 41 în dosarul de fond), prezenta contestație fiind formulată la 01 februarie 2008, cu respectarea termenului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004.
La data de 26 noiembrie 2007, fost consemnată pe seama și la dispoziția contestatorului suma de 4.680,62 lei, cu titlu de despăgubiri, la.C SA - Unitatea, potrivit recipisei de consemnare nr. -, depusă la fila 44 din dosarul de fond.
Împotriva hotărârii menționate a fost formulată prezenta contestație, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004, de către expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite, pe care tribunalul a apreciat-o întemeiată în parte, pentru considerentele care urmează:
În expertiza efectuată în cauză, comisia formată din experții desemnați conform legii a stabilit valoarea de circulație a terenului la data de 26 noiembrie 2007, când a fost consemnată despăgubirea cuvenită expropriatului, la suma de 162,5 euro pe mp. reprezentând valoarea de circulația a terenului de 130 euro/mp. multiplicată cu 1,25, acest indice de multiplicare reprezentând în opinia experților o modalitate de reparare a prejudiciului produs prin expropriere, deoarece proprietarul va fi obligat să vândă terenul.
Cu toate acestea, tribunalul nu și-a însușit această concluzie, deoarece legea impune a se avea în vedere la stabilirea despăgubiri și sporul de valoare pe care urmează să îl dobândească restul imobilului rămas în proprietatea expropriatului, spor pe care aceeași expertiză l-a estimat la 25% din valoarea bunului.
Prin urmare, dacă pentru diferența de 990 mp. ce rămân în proprietatea contestatorului acesta va beneficia de o creștere valorică de 25%, nu se justifică acordarea unei despăgubiri superioare valorii de circulație ce a rezultat din examinarea cererii și ofertei pentru terenuri similare din zona respectivă, urmând a considera instanță că în mod corect a fost stabilită despăgubirea pentru teren la suma de 4680,62 lei, respectiv echivalentul a 140 euro/mp. de teren, sumă ce a fost deja consemnată de intimată la data de 26 noiembrie 2007.
Cu referire la acest aspect, tribunalul a înlăturat solicitarea contestatorului de a se avea în vedere valoarea terenului la data de 10 ianuarie 2008, când a primit comunicarea hotărârii privind stabilirea despăgubirilor, întrucât, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 198/2004, în forma în vigoare la data pronunțării prezentei, dreptul de proprietate se transmite către stat, la data consemnării sumei ce reprezintă despăgubirea.
De altfel, suma s-a aflat la dispoziția contestatorului încă de la data de 26 noiembrie 2007, el putând beneficia de despăgubire.
În privința cererii de despăgubire referitoare la contravaloarea împrejmuirii și a porții de acces, tribunalul a reținut că pe de o parte, contestatorul nu a făcut dovada cu înscrisuri a costurilor de edificare a gardului și porții, după cum nu a făcut dovada că această lucrare a fost autorizată conform legii, prin eliberarea documentelor prevăzute de Legea nr. 50/1991.
Pe de altă parte, în calculul efectuat cu ocazia completării raportului de expertiză (filele 99 - 101 dosar fond) s-a constatat că a fost inclusă contravaloarea montării porții în decontul de materiale.
În aceste condiții, tribunalul și-a însușit concluziile primului calcul efectuat de experți (filele 89 - 90 dosar fond), care au stabilit costurile demolării și refacerii împrejmuirii la suma de 13.315,40 lei, urmând a recunoaște dreptul contestatorului la despăgubire pentru această sumă, alături de contravaloarea terenului, în scopul de a asigura acestuia dreptul la o despăgubire justă pentru exproprierea ce s-a dispus.
Pentru aceste considerente, tribunalul, a admis contestația, a anulat în parte actul atacat, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor la suma de 17.996,02 lei, din care 4.680,62 lei reprezintă valoarea bunului expropriat (consemnată de intimată la 26 noiembrie 2007 pe numele contestatorului) și 13.315,40 lei reprezintă despăgubire pentru împrejmuire.
S-a luat act că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, Statul Român prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale.
În esență, a motivat apelul în sensul că, instanța de apel nu a aplicat corect art. 26 din Legea nr. 33/1994, anume nu a stabilit despăgubirea pe baza probelor (valoarea reală a imobilelor și daunele aduse proprietarului).
Critica se referă mai ales la cea de-a doua componentă a despăgubirilor, reținând cele arătate în raportul de expertiză (deși art. 26 din Legea nr. 33/1994 era clar). Totodată era exclus ca proprietarul să fi suferit un prejudiciu, deoarece realocarea și mutarea tuturor utilităților s-a făcut de contractor. De asemenea, chiar dacă intimatul ar fi suferit un prejudiciu trebuie făcută aplicarea art. 26 alin. 4 din Legea nr. 33/1994 și a scăzut din valoarea prejudiciului sporul de valoare pe care-l va înregistra partea de teren neexpropriată, iar în ultimul rând, în urma obiecțiunilor și răspunsului dat de experți trebuie să se constate compensarea prejudiciului cu sporul de teren înregistrată, iar pe fond respinsă cererea ca neîntemeiată (filele 8 - 12 motive apel, dosar curte).
Apelul este nefondat.
După cum este de remarcat apelul este exact în principal pe interpretarea probatoriului administrat, iar în speța de față probatoriul edificator a fost expertiza efectuată.
Or, așa cum rezultă din actele dosarului (apelanta deși a formulat obiecțiuni, a avut și după aceea alte aprecieri) nu a mai solicitat o nouă expertiză (filele 121 - 123 dosar fond).
În fața instanței de apel nu a solicitat proba cu o nouă expertiză care să lămurească aspectele rămase (în opinia apelantei) după efectuarea primei expertize.
A cerere instanței (cu tot rolul activ) a se transforma în expert (chiar dacă expertiza ca probă poate fi cenzurată de instanță) într-o cauză așa complexă, în care pentru lucrare este necesară (conform legii părerea a trei experți) nu poate fi reținut ca fiind o greșeală a instanței.
Prima instanță (după expertiză, obiecțiuni, chiar cenzurarea raportului de expertiză în limitele clare cunoscute) a apreciat corect situația de fapt și de drept.
Revenea, apelantei rolul de a clarifica (chiar în apel, prin solicitare unei noi expertize) a punctelor care nu ar fi fost corect rezolvate de prima expertiză sau de cenzura instanței.
De altfel, argumentele apelantului se referă la aplicarea unor articole din Legea nr. 33/1994, articole care pot fi lămurite tot printr-o expertiză (în cazul unor neclarități ale apelantei).
Ca atare, apreciind că în mod corect prima instanță pe baza expertizei de la dosar a pronunțat o soluție legală și temeinică, motivele de apel, nu pot fi primite, fiind neîntemeiate.
În consecință, conform art. 296 alin. 1 Cod de procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 298 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul - intimat Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1875 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - contestator domiciliat în B, nr. 43,. 4,. 4, sector 4 și cu domiciliul ales la. Av. " " în B,-,. 4, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red.
.
5ex./04.01.2010
-4.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ionelia Drăgan
