Expropriere. Speță. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR --
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
JUDECĂTOR 3: Ileana Ruxandra
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - contestatoare împotriva sentinței civile nr. 252/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - contestatoare, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/12.06.2009, intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, reprezentat de consilier juridic, care depune în ședință publică delegație, lipsind intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție calificarea căii de atac.
Reprezentantul recurentei - contestatoare susține că în prezenta cauză, calea de atac este apelul și nu recursul, având în vedere li valoarea terenului, care este cu mult peste 5 miliarde lei.
Reprezentantul intimatului MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL lasă la aprecierea instanței calificarea prezentei căi de atac.
CURTEA,
Deliberând, constată că în prezenta cauză calea de atac este apelul, iar nu recursul cum a fost indicat de instanța de fond, urmând să se rectifice în acest sens și corespunzător căii de atac, completul să fie constituit din doi judecători, respectiv: Președinte - judecător - - și judecător - - -.
DISPUNE:
Califică prezenta cale de atac, ca fiind apel.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
ROMÂNIA
DOSAR --
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ -. 152A
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - contestatoare împotriva sentinței civile nr. 252/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL B, prin Primar General, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta - contestatoare, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/12.06.2009, intimatul MUNICIPIUL B, prin Primar General, reprezentat de consilier juridic, care depune în ședință publică delegație, lipsind intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelantei - contestatoare solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriu, pe aspectul privind existența exproprierii. Depune înscrisuri, respectiv adresa nr. -/05.05.2009 emisă de Direcția Generală Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 B și situația fiscală de la data de 12.12.2007, cu care dorește să dovedească faptul că recurenta este somată să plătească impozit.
Reprezentantul intimatului MUNICIPIUL B se opune încuviințării probei cu înscrisuri și cu interogatoriu formulate de apelanta - contestatoare.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru apelanta - contestatoare proba cu acte și constată administrată această probă prin depunerea înscrisurilor la acest termen de judecată.
Având în vedere obiectul probațiunii precizată de apărătorul apelantei și constatând că aspectele ce se doresc a fi elucidate nu constituie fapte personale, relațiile privind aspectele menționate putând fi obținute prin intermediul altor probe, Curtea respinge proba cu interogatoriu formulată de apelanta - contestatoare, prin apărător.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - contestatoare solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 252/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția III-a Civilă. Continuând, arată că instanța de fond a respins apelul său, întrucât nu a urmat procedura impusă de Legea nr. 10/2001; totodată, arată că s-a pronunțat decizia civilă nr. 31A/17.01.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a III-a Civilă, care a rămas irevocabilă. Mai arată că exproprierea nu s-a făcut niciodată și folosește neîntrerupt acel teren, iar actualmente toți vecinii săi și-au construit case. De asemenea, susține că nu se putea adresa instanței pe Legea nr. 10/2001, întrucât nu a fost tulburată în posesie. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului MUNICIPIUL B solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 252/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția III-a Civilă, ca nefondat. Continuând, arată că apelanta - contestatoare nu a depus notificare în baza Legii nr. 10/2001.
CURTEA,
Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie 2006 pe rolul Tribunalului București reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții Municipiul B, prin Primarul General, și Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat să se dispună retrocedarea terenului în suprafață de 3189. situat în B,-, sector 1, teren ce a fost expropriat în anul 1986.
În motivarea acțiunii s-a arătat că acest teren a aparținut autoarei reclamantei, care l-a dobândit conform actului de partaj voluntar autentificat la data de 21 iunie 1940, în baza căruia i-a revenit suprafața de 3758. din totalul de 5011.; că autoarea reclamantului a înstrăinat anumite porțiuni din terenul pe care îl deținea, respectiv la 29 august 1956, prin act autentic de vânzare - cumpărare, suprafața de 232,50. iar la 17 ianuarie 1954, prin act sub semnătură privată, suprafața de 305.5. pentru realizarea unui drum; că din anul 1986 nu s-a mai primit la organul fiscal impozitul pe teren, cu motivarea că bunul a fost preluat de stat în vederea construirii liniei de metrou " ", fără a se acorda despăgubirile corespunzătoare în urma actului de expropriere. În drept au fost invocate de către reclamantă prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentința civilă nr. 765 din 5 iunie 2006 Tribunalului București - Secția a III-a, s-a admis excepția inadmisibilității invocată de Municipiul B, prin Primarul General, și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de contestatoarea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constat că Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, care constituie o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, stabilește prin art. 1 alin. 1 că imobilele preluate abuziv în regimul anterior se restituie în natură persoanelor îndreptățite, în timp ce la alineatul 2 se prevede că dacă nu este posibilă retrocedarea în natură se vor acorda despăgubiri bănești prin echivalent.
Această lege instituie o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, prin art. 22, în sensul că persoana îndreptățită va notifica prin executorul judecătoresc persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a bunului mobil, notificare la care vor fi anexate actele doveditoare specificate la art. 23 din aceeași lege.
Or, conform acestui act normativ, sancțiunea care intervine în cazul neformulării notificării, constă în pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, deci operează decăderea.
În situația în care se invocă drept temei juridic prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, fiind vorba de un teren ce a fost expropriat în regimul anterior, este necesar ca reclamanta să urmeze procedura prealabilă stabilită de Legea nr. 10/2001, în sensul de a formula notificare prin executorul judecătoresc prin care să solicite retrocedarea imobilului.
Prin decizia civilă nr. 31A/din 17 ianuarie 2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI secția a III a, a admis apelul declarat de apelanta - contestatoare, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând, în esență, următoarele:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat retrocedarea terenului în suprafață de 3189. situat în B,-, sector 1, expropriat în anul 1986, pe motiv că nu s-a realizat scopul exproprierii, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1974, nefiind indicate ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 10/2001 sau ale art. 480.civ.
Ca atare, nu se impune verificarea dacă reclamanta a urmat sau nu procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, întrucât nu s-a susținut că imobilul a intrat abuziv în proprietatea statului și astfel, nu se verifică ipoteza prevăzută la art. 1 (1) din Legea nr. 10/2001, situație în care prima instanță trebuia să procedeze la analizarea fondului cauzei, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9.pr.civ. ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - respectiv art. 1 (1) din legea 10/2001, deoarece prin intrarea sa în vigoare a scos din sfera de reglementare a Legii nr. 33/1994, imobilele expropriate. Potrivit art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001, în această categorie este inclus și imobilul în litigiu.
În ședința publică din data de 11.10.2007, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R, prin Ministerul Finanțelor Publice, de a declara recurs, excepție ce a fost admisă.
Prin Decizia civila nr. 6814/18.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul declarat de Statul R, prin Ministerul Finanțelor Publice.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr- la data de 05.02.2008.
Prin sentinta civila nr. 252/24.02.2009 pronuntata de TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ a fost respinsa actiunea ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
"Reclamanta, conform certificatului de moștenitor nr. 151/31.08.2005 eliberat de BNP este moștenitoarea defunctei, decedată la data de 01.10.1999.
Autoarea sa, împreună cu sora acesteia, prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 21113/21.06.1940, au împărțit imobilul situat în B,-, Cartier Herăstrău, moștenit, așa cum rezultă din înscris, acesteia revenindu-i suprafața de teren de 3758 mp.
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 49/1956 de notariatul de Stat al Raionului, acesta a vândut din terenul ce i-a revenit în urma partajului, suprafață de 263,50 mp. B, Herăstrău-, Raion.
Potrivit adresei emise de Direcția Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 B, la nivelul anului 1958, această cu rol fiscal deschis pentru imobilul teren în suprafață de 2583 mp și construcție, situat în-.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost identificată suprafața de teren situată în B,-, sector 1. În concluziile acestui raport de expertiză s-a arătat că acesta este în suprafață de 3120 mp. pe teren aflându-se în prezent 2 case, aparținând numitei, fiica soților și, ce au cumpărat de la suprafața de teren de 234 mp. și unei persoane neidentificate, și o parte din construcția unui garaj, edificat de.
Potrivit situației juridice a terenului, așa cum rezultă din adresa Municipiului B - Direcția de Investiții și Planificare, imobilul situat la nr. 7 pe str. -, sector 1, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 404/11.12.1986, în tabelul anexă la decret, la poziția nr. 83, fiind înscriși și, cu teren expropriat în suprafață de 2220 mp și 148,03 mp construcție.
Reclamanta, prin prezenta cerere de chemare în judecată a solicitat să se dispună retrocedarea terenului expropriat ca urmare a nerealizării scopului pentru care a fost expropriat, conform art. 35 din Legea 33/1994.
Or, potrivit Deciziei nr. 35/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit ca dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 nu se aplică acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 06.03.1945-22.12.1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamantă la data de 24.02.2006, după apariția Legii 10/2001. De asemenea, imobilul face parte din categoria celor expropriate în perioada 06.03.1945-22.12.1989.
Ca atare, față de interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la neaplicabilitatea disp. art. 35 din Legea 33/1994 acțiunilor având ca obiect imobile expropriate, tribunalul reține că acțiunea de față este neîntemeiată, motiv pentru care urmează să o respingă în consecință."
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta criticand-o pentru urmatoarele motive:
1. Actiunea a fost respinsa ca inadmisibila intr-un prim ciclu procesual, insa instanta de apel din acel ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 31A din 17 ian. 2007 pronunțată în Dosarul nr- de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a III-a Civilă a admis apelul retinand ca temeiul cererii este art. 35 din Legea nr. 33/1994 asa incat nu se impunea verificarea daca reclamanta a urmat sau nu procedura administrativa prealabila prevazuta de Legea nr. 10/2001, iar potrivit deciziei în interesul legii nr. 6/1999 a "dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii."
Apelanta a mai aratat ca decizia 31A/2007 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 6814 din 18 oct. 2007 pronunțată de j în dosarul nr- si, drept urmare, discuția admisibilității judecării acțiunii privind anularea unei exproprieri imobiliare bazată numai pe Legea nr. 33/1994 și fără îndeplinirea procedurii instituită de Legea nr. 10/2001 era reglementată în mod irevocabil în această cauză fără a mai putea fi pusă în discuție la rejudecare în fața instanței de fond. Decizia nr. 35 din 04.06.2007 a J - Secțiile Unite nu își găsea aplicabilitate în această cauză deoarece nu putea avea efect retroactiv si nu putea modifica o soluție devenită irevocabilă
2. Dacă s-ar accepta soluția ca reclamanta nu ar mai avea dreptul să ceară justiției anularea măsurii exproprierii cu privire la proprietatea autoarei ei, din B, str. -, -. 7, sector 1, deoarece nu a formulat notificarea cerută de Legea nr. 10/2001, practic s-ar refuza acesteia accesul la justitie deoarece măsura exproprierii nu a fost comunicată niciodată proprietarilor din B,-, sector 1, nu s-a realizat niciodată nici faptic și nici scriptic prin procese verbale o predare/preluare a imobilului compus din teren și construcții către nici o persoană juridică sau autoritate de stat, proprietarii au avut întotdeauna posesia terenurilor în discuție pe care le-au folosit și le folosesc și în prezent, terenul se află împrejmuit și niciodată nu a fost tulburată de cineva posesia acestuia de către sau succesoarea acesteia, in evidențele fiscale terenul a figurat întotdeauna pe numele lui și chiar-în timpul procesului rec1amanta a fost somată de Administrația Financiară să plătească impozitul pe terenul în litigiu ce aparținuse lui, nu s-a cunoscut măsura exproprierii, nu s-a tulburat posesia terenului și evident nu s-a plătit nici un fel de dezdăunare pentru acest teren, măsura exproprierii și actul normativ prin care a fost dispusă (Decretul Cons. De Stat nr. 404 din 11.12.1986) nu a fost comunicată instanțelor de judecată (deși s-au făcut mai multe adrese în acest sens) decât la termenul din 6 ian. 2009 în Dosarul nr- al Tribunalului București.
Apelanta a aratat ca, in conditiile in care nu s-a făcut nici un act în sensul exproprierii respectiv notificare, somație, proces verbal de predare-preluare a imobilului, plata despăgubirilor, evacuarea fostului proprietar; nu s-a tulburat în nici un mod posesia terenului care se află și actualmente deținut de reclamantă; așa zisa expropriere a fost dispusă printr-un act normativ nepublicat, proprietarul nu ar fi putut să atace măsura exproprierii și de ce ar fi fost necesar să notifice statul în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea unui teren pe care îl are în posesie și care nu i-a fost luat niciodată.
Analizand lucrarile dosarului in raport cu motivele de apel formulate, curtea retine urmatoarele:
In ce priveste primul motiv de apel, curtea constata ca acesta nu este fondat. Astfel, potrivit art. 329.proc.civ. solutiile pronuntate in interesul legii se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, iar dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.
Ca atare, in mod corect a procedat prima instanta cand a solutionat cauza tinand seama de dezlegarea data de ICCJ prin decizia nr. 35/2007, iar imprejurarea ca in ciclul procesual anterior instanta de apel a statuat ca este gresita solutionarea cauzei in temeiul exceptiei inadmisibilitatii nu prezinta relevanta. Astfel, pe de o parte, la momentul la care instanta de apel din ciclul procesual anterior a considerat ca in mod gresit s-a retinut ca cererea ar fi inadmisibila in raport cu dispozitiile Legii nr. 10/2001 nu fusese pronuntata decizia ICCJ nr. 35/2007. Dupa publicarea deciziei aceasta a devenit obligatorie pentru instante cu privire la problema de drept solutionata, iar aceasta problema este chiar cea ce se regaseste in cauza de fata. La pronuntarea deciziei nr. 31/2007 s-a avut in vedere realitatea juridica existenta la momentul pronuntarii ei, cand erau in vigoare dispozitiile obligatorii ale deciziei 6/1999 a ICCJ, in conjunctura adoptarii Legii nr. 10/2001, iar conflictul intre reglementarea cuprinsa in Legea nr. 10/2001 si dispozitiile cuprinse in decizia 6/1999 a ICCJ a fost solutionat in mod neunitar, motiv pentru care a fost promovat recursul in interesul legii solutionat prin decizia 35/2007 a ICCJ.
Pe de alta parte, apelanta sustine in mod eronat ca s-a incalcat decizia 31A/2007. Astfel decizia mentionata a fost respectata, prin faptul ca cererea a fost rejudecata, asa cum s-a dispus prin respectiva decizie. Motivele pentru care s-a dispus rejudecarea nu au insa forta obligatorie, intrucat in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 315 alin. 1.proc.civ. iar in apel nu se regasesc dispozitii similare.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de apel, curtea retine ca si acesta este nefondat.
Astfel, nu se poate retine ca apelanta nu a cunoscut imprejurarea ca imobilul a fost expropriat. In actiunea prin care a investit instanta aceasta aratat ca "din anul 1986 la Administratia Financiara a Sectorului 1 nu s-a mai primit impozitul pe teren cu motivarea ca acesta, fiind neconstruit, a fost luat de stat. Se spunea ca terenul este necesar pentru construirea metroului, acesta fiind situat la cca 550 mp de statia de metrou " " din, construita ulterior. Totusi nu a venit nimeni din partea administratiei de stat sa preia terenul, sa ne comunice actul de expropriere si sa plateasca despagubirile cuvenite".
Ca atare, din chiar sustinerile reclamantei facute in cererea de chemare in judecata, rezulta ca autoarea acesteia si, ulterior, reclamanta au cunoscut preluarea imobilului de catre stat, preluare de care au luat cunostinta in anul 1986, cand organele financiare nu au mai primit impozitul aferent terenului in litigiu si au comunicat motivul refuzului.
Chiar in ipoteza in care decretul de expropriere nu le-a fost adus la cunostinta, nu se poate sustine ca acestea nu aveau motiv sa dea crezare organelor financiare, care le-au comunicat preluarea imobilului, si zvonului privind construirea unei statii de metroul in vecinatatea terenului in litigiu si care ar fi justificat preluarea, cu atat mai mult cu cat, prin edificarea respectivei statii, zvonul a fost confirmat, devenind astfel informatie certa.
In consecinta, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 autoarea reclamantei si, ulterior, reclamanta aveau toate temeiurile pentru a verifica situatia juridica a imobilului, iar dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 reclamanta avea toate temeiurile pentru a formula o notificare in temeiul respectivei legi, care reglementa in mod expres situatia juridica a imobilelor expropriate (sau preluate de stat in orice mod) pana in anul 1989.
Oricum, chiar daca s-ar accepta sustinerile apelantei in sensul ca nu a cunoscut imprejurarea ca imobilul a fost expropriat, o astfel de sustinere constituie temei pentru formularea unei notificari in temeiul Legii nr. 10/2001 si a unei cereri de repunere in termenul de formulare a notificarii, iar nu ca temei pentru a sustine incidenta in cauza a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, in conditiile in care situatia juridica a imobilului in litigiu atrage incidenta dispozitiilor Legii nr. 10/2001.
In consecinta, curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamanta cu domiciliul ales la avocatul, în B,-, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 252/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-parati MUNICIPIUL B, prin Primar General, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, cu sediul în B str. -.-. nr. 13, sector 2.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astazi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - -
Red. ex/27.10.2009
.red./16.10.2009
Jud Fond Secția a III-a Civilă
,
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Silvia Pană, Ileana Ruxandra
