Expropriere. Speță. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 205/A/2008
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 903/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru apelanții reclamanți avocat în substituirea avocatului G, lipsă fiind aceștia și apelanta pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România în reprezentarea Statului Român.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelurile sunt scutite de plata taxelor judiciare, că s-a depus întâmpinare din partea apelantei pârâte formulată la apelul reclamanților, iar apelanta pârâtă solicită judecarea în lipsă.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu apărătorul apelanților reclamanți, care nu solicită termen pentru studiu. Depune practică judiciară și delegația de substituire.
Atât apărătorul apelanților reclamanți cât și reprezentantul Parchetului arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
În susținerea apelului promovat, apărătorul reclamanților solicită admiterea acestuia așa cum fost formulat și completat ulterior, schimbarea în parte a sentinței atacate și în consecință admiterea în totalitate a acțiunii reclamanților. Fără cheltuieli de judecată.
Susține că în mod nelegal instanța de fond acordat reclamanților doar despăgubiri parțiale, respectiv doar contravaloarea terenului expropriat, deși reclamanții au solicitat potrivit art. 26 din Legea 33/1994, întreg prejudiciul cauzat în urma exproprierii, respectiv atât valoarea terenului expropriat cât și a terenului rămas în urma exproprierii a cărui valoare s-a diminuat. Învederează Ordonanța 43/1997 potrivit căreia pe o distanță de 50 ml de la linia de centură nu se pot efectua construcții. Instanța de fond a înlăturat în parte concluziile raportului de expertiză întocmit de cei trei experți și a redus cuantumul despăgubirilor, deși aceasta este singura probă administrată în cauză iar la concluziile ei expropriatorul nu a formulat obiecțiuni. Învederează PUZ-ul depus la dosar din care reiese că în acea zonă terenurile sunt folosite pentru construcții, considerând că nu poate avea importanță faptul că terenul rămas reclamanților în urma exproprierii este teren agricol - arabil, schimbarea ramului de cultură fiind o formalitate.
Mai arată că instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 351.334 lei (97.204 euro), astfel că la data punerii în executare reclamanții nu vor putea solicita decât această sumă, nu contravaloarea a 97.204 euro, deși cursul euro a suferit modificări majore de la data exproprierii și până în prezent, astfel că se impune modificarea sentinței și sub acest aspect.
La solicitarea instanței, precizează că reclamanții nu au primit și nu au încasat suma de 16.311,05 lei.
Față de apelul pârâtei solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul Parchetului, față de apelul reclamanților, pune concluzii de admitere a acestuia, modificarea în parte a sentinței doar cu privire la completarea motivelor de apel cu referire la cuantumul despăgubirilor pe care instanța să-l stabilească în euro, nu lei.
Față de primul motiv de apel, diminuarea de valoare a terenului rămas reclamanților în urma exproprierii, arată că prejudiciul ar fi un fapt viitor, incert, întrucât acest teren este intravilan pentru agricultură.
Față de apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, pune concluzii de respingere, nefiind fondat.
În replică, apărătorul apelanților reclamanți susține că prejudiciul adus reclamanților prin diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii nu este incert, învederează Ordonanța 43/1997, PUZ-ul depus cu parcelările făcute.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Față de apelurile civile de față reține:
Prin sentința civilă nr.903/25 septembrie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr- a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorii și, în contradictoriu cu Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, a fost anulată în parte Hotărârea nr.2/11 octombrie 2006 emisă de pârâtă în ce privește cuantumul despăgubirilor, pe care le stabilește la suma de 351 334 lei (97 204 Euro). A fost respins capătul de cerere privind pretențiile la diminuarea valorii terenului rămas după expropriere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire. Varianta ocolitoare a municipiului S se încadrează în prevederile art.5 și 6 din Legea nr.198/2004. Despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul proprietarului, iar despăgubirea acordată de instanță nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat, în termenii art.26 și 27 din Legea 33/1994.
Asupra terenului în litigiu, în suprafață totală de 7800 mp, proprietari tabulari sunt reclamanții, care au fost supuși exproprierii pentru cauză de utilitate publică. În acest scop, prin Hotărârea nr.2 din 11.10.2006, emisă de pârâtă, a fost dispusă exproprierea suprafeței de 1.670 mp de teren arabil, având numărul cadastral 3906/1/11/2, proprietatea reclamanților. Despăgubirea stabilită este de 32.622,11 lei, echivalentul de 11.690 USD. Reclamanții nu au acceptat acest cuantum al despăgubirii (fila 4 dosar) și au invocat afectarea restului de teren de construcție din cei 7.800 mp, prin construirea autostrăzii.
În cauză a fost efectuată expertiză tehnică de specialitate, constituită conform dispozițiile art.25 din Legea nr.33/1994, ale cărei concluzii au stabilit, necombătut de părți, că valoarea efectivă a terenului expropriat este de 1670 mp x 210,38 lei = 351.334 lei = 97.204 Euro (fila 130).
Instanța de fond a apreciat că valoarea reală, rezonabilă și justă, apreciată la prețul pieței, conform prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 anexa la CEDO și raportat la suprafața expropriată este de 210,38 lei/mp, motiv pentru care a găsit cererea în parte fondată și a admis-o întemeiat pe prevederile art.21-27 din Legea nr.33/1994.
În ce privește prejudiciul pretins a fi suferit prin faptul că suprafața parcelei nu va mai putea fi utilizată ca teren de construcții, așa cum este prevăzut în prezent, iar valoarea lui se reduce considerabil:
Despăgubiri pentru terenul afectat prin construirea autostrăzii (adică restul de teren până la 7800 mp, în afara celui expropriat) nu se datorează, căci terenul respectiv, deși este intravilan, nu are destinația pentru construcții, ci intravilan pentru agricultură. Conform actelor depuse la dosar rezultă că parcela este teren arabil situat în hotarul municipiului S, devenit intravilan, fără schimbarea ramului de cultură. El poate fi folosit în continuare ca și teren arabil, fără prejudicii.
Dealtfel, în aproprierea căilor de comunicații-autostrăzi, nu se construiesc imobile de locuit, ci parcări și benzinării, moteluri, etc. sau există plantații agricole, iar limitele lor sunt marcate prin garduri de protecție, astfel că terenurile arabile pot fi folosite în mod obișnuit, fără a se produce prejudicii proprietarilor.
Au fost aplicate prevederile art.9 și următoarele din Legea nr.198/2004, în ce privește procedura de soluționare și s-a vizat în principal punerea în acord cu prevederea din art.44 din Constituția României, în sensul acordării unei despăgubiri reale și juste.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile din prezentul proces.
În apelul lor, contestatorii au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul de a fi acordate despăgubiri și pentru diferența de valoare a terenului rămas după expropriere. Au susținut în esență că deși acesta are ca ram de cultură teren agricol, este teren construibil care are o valoare mai mare decât terenul agricol. Că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că valoarea acestui imobil a fost diminuată cu 67 929 Euro deoarece terenul este prins în Planul Urbanistic Zonal, pe care instanța de fond l-a ignorat. Că principiul de bază după care se soluționează problema despăgubirilor este cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat iar valoarea prejudiciului trebuie stabilită la momentul pronunțării hotărârii și nu cel a săvârșirii exproprierii.
Au mai susținut că singura probă care stabilește valoarea despăgubirii la suma de 165 133 EURO este raportul de expertiză înlăturat parțial și nejustificat de instanța de fond.
În fine, au mai arătat că pentru stabilirea prejudiciului real trebuia avută valoarea în Euro și nu în lei, având în vedere devalorizarea accentuată a leului.
În apelul său, pârâta a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, motivat de faptul că suma de 16311,05 lei reprezintă despăgubirea reală, sumă pe care instanța de fond nici nu a scăzut-o din suma acordată, deși această plată a fost făcută.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu în baza art.295 cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Cu privire la apelul pârâtei, acesta este neîntemeiat. Valoarea reală a terenului expropriat este de 97204 EURO, și a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză. În lipsa unei alte probe contrare, acesta este prejudiciul cert încercat de reclamanți. Pe de altă parte, această apelantă susține că a achitat reclamanților suma de 16311 lei, dar nu produc nicio probă în acest sens. Potrivit art.1911 cod civil, cel ce face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească.
Cu privire la apelul reclamanților, în mod cert instanța de fond a reținut că suprafața de 7800 mp neafectată de expropriere are ca ram de cultură teren agricol, că a fost și este folosit și în prezent ca teren agricol, deși se află în intravilanul localității. Dealtfel, în aproprierea căilor de comunicații nu este admisibilă construirea imobilelor de locuit, ci doar pentru alte utilități cum sunt parcări, benzinării, moteluri iar limitele lor sunt marcate prin garduri de protecție, astfel că terenurile agricole pot fi folosite numai în acest scop.
Planul urbanistic zonal la care fac referire este emis de Consiliul Local iar schimbarea ramurii de cultură se face numai cu avizul Ministerului Agriculturii. De reținut că toate terenurile învecinate sunt folosite ca terenuri agricole.
În plus, suprafața rămasă neexpropriată, potrivit raportului de expertiză, excede celei înscrise în titlul de proprietate.
Cu ocazia executării hotărârii, suma datorată și înscrisă în sentință este exprimată și în Euro iar stabilirea valorii la data plății se va stabili în această valoare convertită apoi în lei pe baza unei contestații la executare în lipsa unui acord al pârâților.
Față de aceste considerente, apelurile se privesc a fi neîntemeiate, urmând ca în baza art.296 cod procedură civilă să fie respinse.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanții, și pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, împotriva sentinței civile nr.903/25 septembrie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 2008.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Dact.6 ex/12.12.2008
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
