Expropriere. Speță. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (859/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.310
Ședința publică de la 18.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă - " " SRL, împotriva sentinței civile nr. 65/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA DE SUB AUTORITATEA MINISTERULUI TRANSPORTURILOR.
Obiectul pricinii - expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta - reclamantă - " " SRL prin apărător, intimatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA DE SUB AUTORITATEA MINISTERULUI TRANSPORTURILOR prin apărător.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei - reclamante solicită instanței a lua act de actualul sediu al societății, respectiv B,--A, sector 1 și comunicarea deciziei, ce urmează a se pronunța, la acest sediu, sens în care depune cerere, întemeiată pe dispozițiile art.98 din Codul d e procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei - reclamante - " " SRL solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, întrucât, în opinia sa, interesul în promovarea prezentei acțiuni este neschimbat față de momentul formulării cererii, fiind legitim, personal și direct, obiectul - completarea despăgubirilor și nicidecum suma care s-a reținut.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA DE SUB AUTORITATEA MINISTERULUI TRANSPORTURILOR solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea sentinței de fond, față de următoarele argumente:
Investită de reclamanta cu soluționarea cuantumul despăgubirilor, cuantum ce a fost acceptat și sumele de bani s-au ridicat.
În opinia sa, având în vedere materialul probator administrat se poate constata că reclamanta a fost de acord cu cuantumul despăgubirilor emise în temeiul Legii nr.198/2004, sume de bani acordate pentru terenurile expropriate. Mai mult, s-a confirmat că sumele de bani cu titlu de despăgubiri și consemnate pe numele societății reclamante au fost deblocate și transferate societății iar încasarea acestor sume a fost confirmată.
Astfel că interesul ce trebuie să subziste pe parcursul procesului nu mai îndeplinește condițiile obligatorii de a fi legitim și actual.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu justificat un interes în cauză, având în vedere declarația autentică prin care prin care aceasta a acceptat cuantumul propus prin hotărârea contestată, ca preț al despăgubirii, acceptare necondiționată sub forma plății avansului dintr-o eventuală sumă stabilită pe calea unei hotărâri judecătorești și în virtutea principiului irevocabilității actului juridic, în mod corect, s-a luat act de această acceptare a acestei sume.
CURTEA
Prin cererea introdusă la data de 27.11.2007 și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă reclamanta - " " SRL a chemat în judecată Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească valoarea despăgubirii acordate reclamantei ca efect al exproprierii privind terenul în suprafață de 627,56 mp. situat în localitatea, tarlaua A 605, județul I, număr cadastral 687, stabilită prin nr.HG681/2007, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin sentința civilă nr.65 din 16.01.2009 a admis excepția lipsei de interes și a respins astfel acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, potrivit cu dispozițiile art.9 din Legea nr.198/2004, astfel cum era în vigoare la data introducerii acțiunii, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art.8 din lege, precum și orice persoană interesată care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului, se poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei, prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire.
Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.21 - 27 din Legea nr.33/1994 și, în acest caz, plata despăgubirii se face către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acestora.
Instanța a apreciat că rezultă necesitatea existenței unui raport juridic premergător soluționării contestației, respectiv, stabilirea despăgubirii de către expropriator și comunicarea ofertei de despăgubire și, ulterior, comunicarea acordului persoanei expropriate în vederea încasării despăgubirii, pe de o parte, sau, pe de altă parte, comunicarea faptului că persoana expropriată nu este de acord cu despăgubirea stabilită, situație în care se procedează la consemnarea sumei stabilite ca despăgubire, care nu va mai putea fi ridicată decât în baza documentelor prevăzute limitativ de lege.
Pe parcursul judecării cauzei, reclamanta a dat declarația autentificată sub nr.11/05.01.2009 prin care a declarat că este de acord cu cuantumul despăgubirii stabilită la valoarea de 28 Euro/mp. conform hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise în baza Legii nr.198/2004, nr.HG681/2007 și nr.HG428/2008 pentru exproprierea unui număr de 22 terenuri situate în intravilanul localității, conform tabelului redactat în cuprinsul declarației, tabel care include și terenul în litigiu, arătându-se totodată că reclamanta renunță la judecata în dosarele arătate în tabel, respectiv cu nr- și nr-.
Prin adresa cu nr.4733/08.01.2009, s-a confirmat că sumele stabilite ca despăgubiri și consemnate pe numele reclamantei în calitate de persoană expropriată au fost deblocate și transferate societății reclamante la data de 08.01.2009, încasarea sumei fiind confirmată de către reclamantă care a dat o nouă declarație la data de 07.01.2009 în care a arătat că nu renunță la judecată în dosarele din tabelul întocmit în cuprinsul declarației și că nu renunță la drepturile ce rezultă din cele două dosare arătate și că nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, înțelegând să revoce renunțarea la judecată și la drepturi.
Reclamanta a acceptat cuantumul despăgubirii stabilite prin hotărârea contestată în cauză, declarația autentică ce a produs efecte prin primirea sumei consemnate, și în lipsa căreia suma nu ar fi putut fi încasată de către reclamantă până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în prezenta cauză, fiind lipsită de relevanță declarația de renunțare la judecată și, respectiv revocarea acestei renunțări.
Tribunalul arată că reclamanta are dreptul la o despăgubire justă, însă aceasta nu poate fi stabilită și plătită decât în condițiile procedurii reglementate de legile de expropriere, așa încât realizarea dreptului său subiectiv trebuie să fie recunoscută de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.
S-a mai arătat că interesul reclamantei nu este legitim și actual întrucât acesta trebuie să subziste pe tot parcursul procesului, astfel că, chiar dacă în momentul formulării cererii interesul era actual întrucât reclamanta nu era de acord cu suma stabilită drept despăgubire, ulterior, nu se mai poate reține actualitatea interesului, câtă vreme reclamanta a încasat chiar suma din hotărârea contestată, acceptând printr-o declarație autentificată această sumă și încasând despăgubirea.
Chiar dacă prin declarația dată la 07.01.2009 reclamanta a declarat nulă declarația anterioară și a apreciat că faptul că s-au eliberat banii consemnați pe numele ei de către expropriator, nu reprezintă o renunțare la dreptul de a solicita instanței stabilirea despăgubirii la valoarea reală a imobilului în condițiile legi, tribunalul a apreciat că în cauză declarația ulterioară nu mai produce nici un efect câtă vreme în baza primei declarații suma a fost acceptată, iar din economia Legii nr.198/2004 rezultă o condiție a formulării contestației, respectiv, nemulțumirea expropriatului de cuantumul despăgubirii consemnată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, reclamanta a formulat apel arătând, în esență, că interesul procesual al acesteia este legitim cât timp dreptul de a primi o despăgubire justă este protejat atât prin dispoziții constituționale cât și prin prevederi ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Interesul procesual al reclamantei este actual întrucât, în mod real, obiectul litigiului se referă la diferența dintre suma consemnată și valoarea reală a imobilului supus exproprierii.
Apelanta mai arată că despăgubirea primită nu este dreaptă și nici prealabilă în condițiile arătate în art.44 alin.3 din Constituția României și ale art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Nu s-a formulat întâmpinare în apel.
Apelul este întemeiat.
Potrivit cu dispozițiile Legii nr.33/1994, Legii nr.198/2004, Legii nr.184/2008 cât și cu cele ale art.44 din Constituția României și ale art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, exproprierea poate avea loc numai după o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Faptul că prin declarația autentificată în data de 07.01.2009 a fost revocată valabil declarația anterioară din data de 05.01.2009 precum și existența pe rolul instanțelor de judecată a prezentului litigiu și a expertizei evaluatorii depusă la dosar dovedesc că interesul reclamantei în a solicita o despăgubire justă este actual, aceasta urmărind obținerea efectivă a unei despăgubiri corespunzătoare valorii bunului expropriat, iar nu o plată parțială, așa cum rezultă din succesiunea actelor juridice care au intervenit în litigiu.
Reținând că soluția primită de excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii este greșită, Curtea în condițiile prevăzute de dispozițiile art.297 din Codul d e procedură civilă, va admite apelul, va desființa sentința apelată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta - reclamantă - " " SRL cu sediul social în B, șos.-, nr.242, sector 1 și cu sediul procesual ales în B,- A, sector 1 la împotriva sentinței civile nr.65 din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - SA de sub AUTORITATEA MINISTERULUI TRANSPORTURILOR cu sediul în B,-, sector 1.
Desființează sentința apelată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.5/2.06.2009
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
