Expropriere. Speță. Decizia 351/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 351/A/2008
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Livia Băldean președintele secției
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare- pentru pronunțare- apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 419 din 3 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimatul și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect expropriere.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 12 decembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 18 decembrie 2008.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
1.Deliberând, reține că la data de 31.05.2007, reclamantul a sesizat Tribunalul Cluj cu o contestație formulată împotriva Hotărârii nr. 8/03.03.2006, aparținând Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin care I s-au stabilit despăgubiri aferente exproprierii unui teren în suprafață de 1433 mp. situat în tarlaua 18 parcela 10 din intravilanul comunei județul C și a solicitat instanței ca în contradictoriu cu Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA să stabilească o justă despăgubire pentru terenul supus exproprierii.
În motivele cererii, reclamantul arată că prin hotărârea contestată a fost stabilită o valoarea de 8,22 Euro/mp. teren expropriat, valoarea totală a despăgubirii fiind de 11.750,80 Euro, mult sub prețul de tranzacționare a unui imobil similar. Terenul expropriat se află situat în intravilanul comunei, de-a lungul șoselei internaționale C-O, are acces la rețelele de gaz, apă și curent, este în imediata vecinătate a SC și poate fi vândut în zonă cu prețuri între 30 și 60 de Euro/mp.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 12 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, art. 9, art. 10 și următoarele din Legea nr. 198/2004 și art. 25 din Legea nr. 33/1994.
2.Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea depusă la data de 18.07.2007 ( 7 dosar), solicitând, în principal, respingerea contestației ca tardivă, iar în subsidiar respingerea contestației ca neîntemeiată.
Pârâta a susținut că petiționarul este decăzut din dreptul de a solicita majorarea despăgubirii acordate prin hotărârea atacată, întrucât a depus prezenta contestație în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004; în favoarea petiționarului nu se poate reținere o cauză de întrerupere a prescripției extinctive.
Pe fond, contestația este neîntemeiată întrucât cuantumul despăgubirilor a fost stabilit printr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator membru, despăgubirile au fost verificate și aprobate de Guvern și, mai mult decât atât, diferența de teren rămasă în proprietatea reclamantului a dobândit un spor de valoarea prin lucrările realizate.
II.Judecata în primă instanță
II.1.Prin încheierea din 09.11.2007, Tribunalul Cluja respins excepția tardivității contestației, invocată de pârât în apărare, stabilind faptul că Hotărârea nr. 8/03.03.2006 a fost comunicată expropriatului la data de 10.11.2006, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 13 dosar.
Se reține că expropriatul a sesizat Tribunalul Cluj cu o contestație, înregistrată la data de 24.11.2006, cu nr-, prin care a solicitat, în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 C - stabilirea unei juste despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Prin sentința civilă nr. 416/30.05.2007, Tribunalul Cluja respins acțiunea reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, instanța apreciind că în procedura judiciară având ca obiect stabilirea despăgubirilor pentru imobilele expropriate, potrivit art. 12 alin. 2 din HG nr. 941/2004, calitatea de pârât o are Statul Român reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, iar nu această Companie, în nume propriu.
La data de 31 mai 2007, reclamantul a formulat o nouă contestație, împotriva aceleiași hotărâri nr. 8 din 03.03.2006, chemând în judecată Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Analizând dispozițiile art. 6-9 din Legea nr. 198/2004, precum și dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a concluzionat în sensul că persoana nemulțumită de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a HG nr. 742/2005 (publicată în.Of. nr. 650/22.07.2005), termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate referindu-se exclusiv la situația în care prin hotărârea Comisiei s-a respins total sau parțial cererea de despăgubire, or, reclamantul nu se află în această situație, atâta timp cât i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la despăgubire.
Acceptând, ipotetic, că prezenta contestație trebuia formulată de reclamant în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, tribunalul apreciază că ea tot nu este tardivă întrucât sunt incidente dispozițiile art. 103 alin. 1 teza finală proc. civ. existența pe rolul instanțelor a celei dintâi contestații formulată de reclamant în termenul legal constituind o împrejurare care l-a împiedicat să formuleze prezenta contestație, înregistrată de îndată ce prima contestație a fost soluționată.
II.2. Prin sentința civilă nr. 419/03.09.2008 s-a admis contestația formulată de petiționarul, în contradictoriu cu intimatul Statul Român reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și, în consecință: a fost anulată, parțial, Hotărârea nr. 8/3.03.2006 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită la nivelul Consiliului Local al comunei, respectiv art. 2 prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor; s-a stabilit că valoarea despăgubirilor cuvenite petiționarului pentru exproprierea terenului de 1433 mp. situat în localitatea, categoria de folosință arabil, 18, parcela 10, identificat cu nr. cadastral 492 este de 156.500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut faptul că prin Hotărârea nr. 8 emisă la data de 3.03.2006 de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local, s-a stabilit în art. 1 că petiționarul este persoana îndreptățită la despăgubire pentru terenul de 1433 mp având categoria de folosință arabil, parte din parcela 10, 18, situat în intravilanul comunei, identificat prin nr. cadastral 492, iar în art. 2 s-a stabilit că valoarea despăgubirii pentru terenul supus exproprierii este de 40852,13 lei, reprezentând echivalentul a 11750,60 Euro raportat la cursul Euro-leu al BNR din data de 02.03.2006 de 3.47,66 lei pentru un Euro.
Petiționarul a contestat valoarea despăgubirii stabilite, pretinzând că valoarea de tranzacționare în zona a unui teren similar celui expropriat este între 30-60 Euro/mp.
În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, aplicabile în cauză, potrivit dispozițiilor art. 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobate prin HG nr. 941/2004, tribunalul a procedat la administrarea expertizei de evaluare de către o comisie de trei experți, potrivit procedurii și criteriilor stabilite în art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Potrivit expertizei de evaluare întocmite de comisia constituită din experții evaluatori, și, valoarea despăgubirii pentru terenul de 1433 mp. supus exproprierii este de 156 500 lei, ceea ce reprezintă echivalentul la 43.000 Euro la cursul Euro al BNR din 5.05.2008 de 3,64 lei/Euro.
Văzând valoarea stabilită de comisia de evaluare, rezultă cu evidență că valoarea despăgubirii stabilită prin art. 2 al Hotărârii nr. 8/3.03.2006 este mult subevaluată și de aceea încalcă norma constituțională cuprinsă în art. 41 alin. 3 potrivit căruia exproprierea poate fi făcută numai cu o dreaptă despăgubire.
Din aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 481. civ. art. 41 din Constituția României, art. 9 alin. 10 din Legea nr. 198/2004 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a admis contestația.
III.Apelul
Împotriva acestei sentințe, precum și a încheierii de ședință din data de 09.11.2007 a Tribunalului Cluja declarat apel pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, în calitate de reprezentantă a Statului Român, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și respingerea cererii ca neîntemeiată și nedovedită, întrucât:
1. Prin dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 a fost reglementat un termen imperativ de 15 zile de la data comunicării hotărârii comisiei în care contestatorul putea solicita instanței stabilirea unei despăgubiri mai mari.
În speță, hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului la data de 11.11.2007, iar acțiunea prezentă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 31.05.2007, în afara termenului de 15 zile evocat mai sus, operând decăderea ca sancțiune procedurală.
În condițiile în care instanța de judecată va califica termenul de 15 zile ca fiind un termen de prescripție extinctivă, trebuie constatată stingerea dreptului la acțiune, fără a se putea reține în privința reclamantului vreo cauză de întrerupere a prescripției, în sensul dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, atâta timp cât cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
De altfel, prin modificările aduse de legiuitor art. 9 al Legii nr. 198/2004 (legea de modificare a fost promulgată în 20.10.2008), termenul în care poate fi contestată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii a fost calificat ca fiind unul de decădere.
2. În mod greșit prima instanță a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 8/2006, în condițiile în care reclamantul nu a formulat o astfel de cerere solicitând strict majorarea despăgubirilor.
Legea prevede în mod expres cauzele pentru care un act este nul absolut sau anulabil, cauze care nu se verifică în speță, și conferă părții dreptul de a sesiza instanța numai cu privire la cuantumul despăgubirii propuse sau a dreptului la despăgubire pentru un imobil expropriat.
3. Instanța a ignorat observațiile aduse raportului de expertiză tehnică de evaluare, omologând concluziile vădit eronate și nefundamentate ale experților tehnici.
acestui motiv de apel, se solicită încuviințarea probei cu expertiza tehnică având ca obiect stabilirea cuantum,ul despăgubirii pentru terenul expropriat, prin raportare la dispozițiile part. 26 din Legea nr. 33/1994 și al momentul exproprierii, în raport și cu noul text al art. 9 alin. 3 din legea nr. 198/2004.
comparației directe de piață nu are suport probator, concluziile experților tehnici acceptate de către prima instanță fiind nedovedite.
Mai mult decât atât, inaplicabilă în speță este și metoda comparației prin bonitare.
Apelanta analizează în detaliu raportul de expertiză evocat mai sus solicitând instanței să constate faptul că reconcilierea rezultatelor constă în adoptarea unei valori maximale, nicidecum a unei medii între valorile înregistrate, astfel încât o valoare de 30 Euro/mp. nu poate fi acceptată.
III.2.Intimatul și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea depusă la data de 24.11.2008 ( 35 dosar), solicitând respingerea apelului în totalitate ca fiind nefondat, întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termenul legal, iar valoarea despăgubirilor a fost stabilită de experți potrivit art. 26 din Legea nr. 33/2004.
IV.Judecata în apel
În principal,Curtea consideră că este utilă evocare principiului neretroactivității legii civile, consacrat constituțional prin art. 15 alin. 2, precum și prin art. 1 din Codul civil.
În considerarea acestui principiu, legalitatea Hotărârii nr. 8/03.03.2006, dată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, care face obiectul prezentei contestații are a se aprecia în raport cu textele normative în vigoare la data emiterii ei, orice modificare legislativă ulterioară acestui moment fiind lipsită de interes, în prezentul proces, întrucât, de regulă, legea civilă dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
Din această perspectivă, curtea apreciază că în mod corect prima instanța a respins excepția tardivității contestației, reținând că demersul judiciar al reclamantului a fost promovat în termenul legal.
Astfel,potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile, lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului prevăzută la art. 4 alin. 1 sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care I s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire.
Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, pe baza documentației tehnico-economice prevăzute la art. 3, Guvernul aprobă, prin hotărâre, amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care acesta se virează într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului și sursa de finanțare.
Din analiza celor două texte normative evocate rezultă cu evidență că hotărârile Guvernului prin care se aprobă amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează în contul expropriatorului și sursa de finanțare poate fi atacată în termen de 3 ani de la data intrării ei în vigoare, în timp ce hotărârea Comisiei care verifică dreptul de proprietate în temeiul căruia a fost formulată cererea pentru plata despăgubirilor și se pronunță asupra cuantumului despăgubirii poate fi atacată în termenul de 15 zile de la data la care aceasta a fost comunicată petentului în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 198/2004.
Acest termen este unul procedural, iar nu unul substanțial, care impune obligația exercitării dreptului la calea specială de atac în cadrul său, sancțiunea operantă fiind decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac; trebuie avută în vedere, așadar, decăderea ca instituție a dreptului procesual civil.
În speță, reclamantul a atacat în justiție hotărârea Comisiei de stabilire a ddespăgubirilor, și nu hotărârea Guvernului prevăzută la art. 4 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, prin urmare admisibilitatea acestui demers judiciar este printre altele condiționată de respectarea termenului imperativ de 15 zile, calculat de la data la care i-a fost comunicată hotărârea Comisiei.
Incontestabil, hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului la data de 10.11.2006 ( 13 dosar nr-) și actuala contestație a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 31.05.2007, așadar în afara termenului de 15 zile reglementat prin lege.
Curtea apreciază însă că în mod corect prima instanță a constatat că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 103 alin. 1. proc. civ. partea dovedind că a fost împiedicată să exercite calea de atac în termen, existând pe rolul aceleiași instanțe o contestație similară, înregistrată în termenul de 15 zile prevăzut de lege, sub nr-, prin care a fost chemată în judecată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în nume propriu, iar nu în calitate de reprezentant al Statului Român, chemat de asemeni în judecată prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin sentința civilă nr. 416/30.05.2007, Tribunalul Cluja respins acțiunea reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă,
excesivă a instanței de judecată în interpretarea unor norme de procedură relativ noi,exprimată prin sentința civilă nr. 416/2007, a exacerbat funcția sancționatoare a decăderii,în condițiile în care,din punct de vedere procesual,partea a fost activă și de bună credință,formulând prima contestație în termenul legal de 15 zile.
,reglementarea referitoare la termenele ce trebuie respectate pentru formularea unei acțiuni în temeiul Legii nr.198/2004 urmărește să asigure buna administrare a justiției și,în special,respectarea securității juridice.În mod normal,persoanele interesate trebuie să se aștepte ca aceste norme să fie aplicate,chiar în absența unui avertisment prealabil din partea instanței,cum s-a întâmplat în cauză.
Cu toate acestea,limitările aplicate nu trebuie să restrângă accesul individului la instanță într-un mod în care dreptul acestuia este afectat în mod substanțial. dreptului de acces sunt conforme cu articolul 6&1 din Convenție numai dacă urmăresc un scop legitim și există raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit(Secția a V-a,Hotărârea din 15 mai 2008 privind cererea nr.24201/03, Faltejsek ).
În termen de o zi de la data pronunțării sentinței civile nr. 416/2007 a Tribunalului Cluj, reclamantul a exercitat prezenta acțiune civilă în justiție, chemând în judecată Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, astfel că operează o repunere în termenul legal de exercitate a căii de atac, rezolvarea pe care prima instanță a dat-o excepției de tardivitate fiind cea corectă.
Cu referire la limitele învestirii instanței, curtea reține dispozițiile art. 129 alin. 6. proc.civ. conform cărora, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
O verificare a cererii introductive de instanță, relevă faptul că reclamantul nu a solicitat în mod explicit anularea Hotărârii nr. 8/03.03.2006, arătând doar că înțelege să conteste această hotărâre în privința cuantumului despăgubirilor acordate, apreciat a nu fi un cuantum real.
unei anulări parțiale a hotărârii atacate, prima instanță a stabilit un alt cuantum al despăgubirilor cuvenite reclamantului.
Curtea apreciază că această dispoziție de anulare parțială a Hotărârii nr. 8/03.03.2006 nu excede limitelor judecății, astfel cum au fost ele stabilite de reclamant, instanța înlăturând orice incertitudine în privința titlului care urmează a se executa și care rămâne hotărârea judecătorească, pentru acel cuantum al despăgubirii cu privire la care s-a statuat, lipsind astfel hotărârea Comisiei de efecte, în aceste limite.
Referitor la C de-al treilea motiv de apel susținut de pârâtă, curtea reține că prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză ( 86-94 dosar tribunal), experții au stabilit o valoare de circulație a terenului expropriat de 43.000 Euro, determinată prin metoda comparației directe de piață, apreciată a fi cea corectă.
Prima instanță a înlăturat motivat și întemeiat obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză, în ședința publică din 03.09.2008, precizând că valoarea despăgubirii indicată de experți nu a fost stabilită potrivit comparației prin bonitare, cum eronat se afirmă, mai mult decât atât s-a făcut în raport cu data întocmirii raportului de expertiză în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 ( 123 dosar tribunal).
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța urmând a ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din același act normativ, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile părților, fără ca despăgubirea acordată să poată fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Elementele de referință la calcularea cuantumului despăgubirilor, menționate în art. 26 din Legea nr. 33/1994 au fost avute în vedere de către experți atunci când au întocmit raportul de evaluare la solicitarea expropriatului, respectiv prețul de vânzare al imobilelor de același fel, la data întocmirii raportului de expertiză, prin urmare în mod corect prima instanță a înlăturat obiecțiunile pârâtei la raportul de expertiză al părții.
Mai mult decât atât, curtea observă că legiuitorul a conferit instanței de judecată dreptul de a hotărî cu privire la cuantumul despăgubirilor, comparând oferta de despăgubire, menționată în hotărârea atacată, cu pretențiile expropriatului, cuantificate prin raportul de expertiză întocmit la solicitarea sa.
În cauză, se constată o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296. proc. civ. curtea va respinge apelul și va păstra în tot hotărârea atacată.
În baza dispozițiilor 298 raportat la art. 274 alin. 1. proc. civ. curtea va obliga apelantul să plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată în apel, justificate prin chitanța de plată a onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 419 din 3 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
Red.BD/dact.MM
5ex/
Jud.fond:
Președinte:Denisa Livia BăldeanJudecători:Denisa Livia Băldean, Alina Rodina
