Speta Legea 10/2001. Decizia 350/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 350/A/2008
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Livia Băldean președintele secției
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare- pentru pronunțare- apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI B ȘI MUNICIPIUL B-PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 322 din 12 iunie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr- privind și pe intimata, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 12 decembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 18 decembrie 2008.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.322/F din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a dmis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul B, prin primar și Primarul mun. B și în consecință: s-a anulat în parte dispoziția nr. 1666 din 3 septembrie 2007 emisă de Primarul municipiului B și s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită la restituire a reclamantei pentru întreg imobilul casă și teren în suprafață de 256 mp, care a fost situat în mun. B-. 18, înscris în cf nr. 158 nr. top 272/1; Primarul mun. Baf ost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură suprafața de 210 mp teren liber, identificat în schița întocmită de expertul cu nr. top 272/1/1 și să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de teren de 46 mp și pentru construcțiile demolate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Prin dispoziția nr. 1666 din 03.09.2007, emisă de pârâtul Primarul municipiului B, s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită la restituire a notificatoarei -iu pentru cota de 1/6 părți din imobilul casă și teren în suprafață de 256 mp, care a fost situat în mun. B- înscris în cf 158 nr. top 272/1; s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în titluri de despăgubire acordate în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, modificată, pentru imobilul descris mai sus, în lipsa unor bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare; s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului ca nefiind posibilă, imobilul construcție fiind demolat, iar terenul fiind ocupat în întregime de blocul nr. 16 scara A din str. - cel M, alee de acces și spațiu aferent blocului, acestea din urmă reprezentând amenajări de utilitate publică în sensul prevederilor art. 11 alin.3 din Legea 10/2001, republicată.
În motivarea dispoziției s-a reținut că prin notificare reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri bănești sau restituirea în natură a imobilului casă și grădină în suprafață de 470 mp, care a fost situat în B- înscris în cf 2535 nr. top 273/1, în calitate de moștenitoare a defuncților și, născută, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar.
Dispoziția a stabilit că imobilele casă și teren expropriate de la antecesorii petentei în temeiul Decretului nr. 442/14.12.1982 se identifică în cf 158 B, cu nr. top 272/1, constând în casă și teren de 256 mp, proprietatea numiților, -, și, în cote egale de 1/6 părți fiecare.
S-a apreciat că reclamanta solicitând restituirea imobilului expropriat, poate beneficia de prevederile Legii 10/2001 pentru cota de proprietate deținute de antecesoarea sa din acest imobil, chiar dacă s-a aflat în eroare de identificare cu date de CF a imobilului.
Pentru imobilul expropriat au fost acordate despăgubiri numiților și în cuantum de 39.115 lei.
Construcția fiind demolată, iar terenul este ocupat, restituirea în natură s-a apreciat ca nefiind posibilă, reținându-se în același timp și prezumția preluării abuzive și pentru suprafața de 6 mp teren ocupat de amenajările menționate în certificatul privind starea de fapt a imobilului, dar necuprins în decretul de expropriere.
Tribunalul a reținut că dispoziția emisă de primar este nelegală și netemeinică. Astfel, sub aspectul întinderii îndreptățirii reclamantei, s-a reținut că imobilul a fost expropriat în întregime de la antecesorii acesteia, care au primit și despăgubirile aferente, așa cum se reține chiar în cuprinsul dispoziției atacate. Prezumția simplă instituită de art. 24 din Legea 10/2001, în sensul că în absența unor probe contrare se consideră că persona individualizată în actul normativ a deținut imobilul sub nume de proprietar, nu este contrazisă decât în parte de probatorul administrat în cauză. Astfel, deși în cartea funciară, proprietari ai imobilelor expropriate, identificate cu nr. top 272/1, casă și teren aferent de 256 mp, figurează, -, (antecesoarea reclamantei) și, în cote egale de câte 1/6 părți (39), probatorul testimonial administrat în cauză, coroborat cu mențiunile cuprinse în decretul de expropriere, a evidențiat faptul că între coproprietari (frați) a intervenit un partaj voluntar, în urma căruia aceste imobile au revenit mamei reclamantei ( ) căsătorită, fiind moștenite după decesul său, de soțul, în prezent decedat, și fiica, căsătorită -iu, reclamantă în cauză, acesta fiind și motivul pentru care coindivizarii nu au formulat cereri de restituire a imobilelor, recunoscând încă o dată valabilitatea partajului voluntar.
Prin urmare, îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii pentru întregul imobil s-a apreciat ca fiind dovedită în cauză, în baza partajului amiabil intervenit între coproprietari, teza susținută în acțiune cu privire la aplicabilitatea în speță a prevederilor art.4 alin.4 din Legea 10/2001 neputând fi primită atâta timp cât acest text se aplică doar în cazul moștenitorilor persoanei îndreptățite, nu și în raporturile dintre mai multe persoane îndreptățite, coproprietare ale imobilului expropriat.
Tribunalul a apreciat că dispoziția este neîntemeiată și în privința măsurii reparatorii stabilite, regula restituirii în natură fiind greșit înlăturată. Astfel, expertiza tehnică de specialitate depusă în cursul judecății procesului și ale cărei concluzii nu au fost contestate, a evidențiat faptul că o parte din terenul solicitat, în suprafață de 210 mp, este liberă, putând fi restituită în natură. Apoi, chiar și certificatul privind starea de fapt a imobilului a relevat existența unei suprafețe libere de 166 mp, având destinația de "spațiu ", iar susținerile pârâților referitoare la apartenența acestei suprafețe la domeniul public nu au fost dovedite, fiind simple afirmații, inventarul privind domeniul public la municipiului depus la dosar necuprinzând și nr. top 272/1 în litigiu, și nefiind întregit de vreo schiță care să încadreze și acest teren în domeniul public, iar probele testimoniale administrate în cauză confirmă susținerile reclamantei cu privire la lipsa de pe acest teren a oricăror amenajări specifice spațiilor verzi, el fiind folosit ocazional de locatarii blocurilor învecinate. Mai mult, chiar și dacă s-ar admite că terenul în cauză ar face parte din domeniul public, această împrejurare nu poate constitui în sine un motiv de respingere a cererii de restituire în natură, prin prisma prevederilor art. 6.1 alin.2 din Normele metodologice.
Prima instanță a reținut că proba testimonială este admisibilă în cauză, pentru dovedirea anumitor situații în legătură cu imobilul notificat și care pot contribui la fundamentarea soluției, cu atât mai mult cu cât prevederile art. 23.4 din Normele metodologice de aplicare a legii 10/2001, permit depunerea unor declarații notariale date de persoane în viață chiar și în faza administrativă a procedurii de restituire.
Constatând că cererea de restituire în natură a fost respinsă nejustificat în ceea ce privește porțiunea de teren arătată mai sus, iar întinderea îndreptățirii reclamantei s-a limitat la cota de 1/6 părți în mod eronat, tribunalul, în baza art. 26 alin.3 din Legea 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal pârâții solicitând modificarea ei în sensul respingerii în întregime a contestației formulate de reclamantă împotriva dispoziției și menținerea dispoziției ca fiind legală și temeinică.
În motivarea apelului, pârâții au arătat că sentința este nelegală în ceea ce privește stabilirea calității de persoană îndreptățită la restituire a reclamantei asupra întregului imobil casă și teren în suprafață de 256 mp, înscris în CF nr.158 B nr.top.272/1.
Imobilul solicitat la restituire înscris în CF nr.158 Baf ost anterior preluării în proprietatea numiților, -, - antecesoarea reclamantei și cu titlu de moștenire din anul 1924 și 1933, în cotă de 1/6 părți fiecare, potrivit înscrierilor de sub 1, 3-6 și 8, înscrieri efectuate în baza Deciziei de predare a moștenirii nr.1022 și 2015/1922, precum și nr.9192/1933. Instanța a reținut în mod greșit faptul că asupra acestui imobil, în temeiul unui partaj voluntar dovedit doar cu un probatoriu testimonial administrat în cauză, devine proprietară mama reclamantei și ulterior soțul, în prezent decedat și reclamanta -iu. Concluzia instanței, are în vedere și prezumția simplă instituită de art.24 din Legea nr.10/2001, antecesorii reclamantei fiind persoanele menționate în decretul de expropriere, însă antecesoarea reclamantei nu a fost proprietară tabulară decât asupra unei cote de 1/6 părți din imobilul solicitat, astfel că reclamanta nu este îndreptățită decât la restituirea cotei care a aparținut acesteia.
Consideră că nu se poate susține că imobilul revendicat a aparținut bunicilor reclamantei și apoi acesta a fost transmis mamei în baza partajului voluntar din moment ce succesiunea a fost dezbătută pe cale notarială.
În ce privesc dispozițiile art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, susține că acestea nu sunt aplicabile atâta timp cât proba contrară este făcută prin coala evolutivă CF 158 B, de unde rezultă clar întinderea dreptului de proprietate al antecesoarei reclamantei. Înscrierea din decretul de expropriere nr.442/1982 a antecesorului reclamantei și a celei de a doua soții, ar fi putut face dovada proprietății doar în lipsa înscrierii în CF a respectivului imobil. Chiar și în situația în care s-ar da întâietate actului de expropriere față de înscrierea în CF al imobilului, cota la care ar fi îndreptățită reclamanta la restituire este de parte din imobil și nu întregul imobil.
În al doilea rând, apreciază că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea în natură a suprafeței de 210 mp teren, pe care a considerat-o ca reprezentând teren liber în sensul legii, acest teren fiind ocupat de spațiu, reprezentând amenajare de utilitate publică și face parte din domeniul public al Municipiului B, fiind înscrisă în inventarul bunurilor ca spațiu.
Mai arată că atâta timp cât suprafața de teren aferentă blocului de locuințe este inventariată ca aparținând domeniului public și această suprafață se identifică, potrivit concluziilor expertului cu nr.top.272, neexistând un alt sațiu aferent blocului de locuințe menționat, dovada apartenenței acestei suprafețe la domeniu public este demonstrată.
De asemenea, susține că suprafața de teren solicitată la restituire nu poate fi considerată ca reprezentând teren liber în sensul legii față de faptul că terenului reprezentând spațiu îi sunt incidente prevederile Legii nr.24/2007 și ale nr.OUG114/2007 (pentru modificarea și completarea nr.OUG195/2005 privind protecția mediului), schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, reducerea acestora ori strămutarea lor fiind interzisă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (18-20) reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin Dispoziția nr.1666 din 3 sept.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului B s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei pentru cota de 1/6 parte din imobilul menționat, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, modificată.
realității faptul că antecesoarea reclamantei def., a fost proprietară tabulară numai asupra cotei de 1/6 parte din imobilul înscris în CF nr.158 B, nr.top.272/1, constând în casă și teren în suprafață de 256 mp, alături de ceilalți coproprietari, și, însă cu declarațiile martorilor audiați în cauză, și s-a probat că între coproprietari de CF a intervenit un partaj voluntar în urma căreia întregul imobil în discuție a revenit mamei reclamantei, care, conform tradiției urma să aibă grijă de părinții lor și care a devenit proprietar exclusiv asupra imobilului. Acest partaj este recunoscut și prin declarațiile celorlalți coproprietari, care au renunțat la orice pretenții cu privire la acest imobil și prin urmare, la data exproprierii prin Decretul nr.442 din 14 dec.1982 imobilul aparținea tatălui reclamantei și reclamantei, urmare decesului mamei, decedată în anul 1968.
Împrejurarea că tatăl reclamantei a fost recăsătorit cu, (care a decedat în anul 2006, fără a formula notificare în baza Legii nr.10/2001) nu are nici o relevanță asupra drepturilor reclamantei câtă vreme reclamanta este singura moștenitoare legală a proprietarei tabulare și singura persoană care a depus notificare în baza legii reparatorii, astfel încât criticile formulate sub aspectul îndreptățirii reclamantei la măsuri reparatorii pentru întregul imobil sunt nefondate.
Cum numai reclamanta a formulat notificare, în temeiul art.4 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001, reclamanta este îndreptățită la restituire pentru întregul imobil.
Nici critica referitoare la restituirea în natură a suprafeței de 210 mp teren nu este întemeiată.
Legea specială instituie principiul restituirii în natură (art.1 alin.1, art.7 din Legea nr.10/2001, republicată, pct.7.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001) și prin urmare, ori de câte ori restituirea în natură este posibilă, entitatea investită cu soluționarea notificării va trebui să dispună această măsură. Numai în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicată, recunoaște dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Sub acest aspect, prima instanță a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, coroborată cu dispozițiile art.1 alin.1 și art.7 alin.1 și 2, dispunând restituirea în natură a suprafeței de teren de 210 mp liberă, conform expertizei întocmită de expertul.
Susținerea pârâților în sensul că această suprafață de teren are destinația de spațiu, reprezentând amenajare de utilitate publică nu a fost dovedită. Certificatul privind starea de fapt a imobilului nr.12433 din 16.04.2007 întocmit de Direcția tehnică, serviciul de urbanism, amenajarea teritoriului și autorizații B, atestă existența unei suprafețe de teren libere de 166 mp (113), terenul fiind folosit de locatarii blocurilor învecinate pentru parcarea autoturismelor, așa cum rezultă din depozițiile martorilor și.
Față de cele expuse, urmează a se reține că hotărârea apelată este legală și temeinică sub aspectul tuturor criticilor aduse, astfel că apelul pârâților va fi respins ca nefondat, conform art.282, 296.proc.civ.
Fiind în culpă procesuală, pârâții vor fi obligați să plătească reclamantei intimate suma de 1500 lei cheltuieli parțiale de judecată reprezentând onorariu avocațial din onorariul în sumă totală de 2500 lei, având în vedere că munca depusă înaintea instanței de apel d e către avocatul intimatei nu justifică acest onorariu, ea concretizându-se în prezența la două termene de judecată și punerea de concluzii orale și scrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.322/F din 12 iunie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatei suma de 1500 lei, cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.AR
Dact./6ex.
05.01.2009
Președinte:Denisa Livia BăldeanJudecători:Denisa Livia Băldean, Alina Rodina
