Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 349/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 349/A/2008

Ședința publică din 18 decembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Denisa Livia Băldean președintele secției

JUDECĂTOR 2: Alina Rodina

GREFIER: - -

S-a luat în examinare- pentru pronunțare- apelul declarat de reclamanții, A, precum și apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 1115 din 18 aprilie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 12 decembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 18 decembrie 2008.

CURTEA

Deliberând, curtea reține că prin sentința civilă nr. 1446/11.11.2005 a Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea reclamantului, s-a dispus modificarea dispoziției nr. 62/28.04.2005 a Primarul Comunei și s-a constatat dreptul reclamantului la restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 93, nr. top 121.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea antecesorilor reclamantului, și, fiind preluat de stat fără temei legal, astfel că se încadrează în ipoteza art. 2 alin. 1 lit. i și art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul comunei.

Calea de atac a fost recalificată de către instanță ca fiind recurs, raportat la dispozițiile art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005, cererea referindu-se la restituirea în natură a unui imobil din cele prevăzute de art. 16 Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 717/R/15.03.2006 a Curții de APEL CLUJa fost admis recursul Primarului comunei, a fost casată sentința civilă nr. 1446/2005 a Tribunalului Sălaj și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de casare a reținut că nu s-au administrat probe pentru a se stabili dacă imobilul de natură construcție este cel existent în prezent ori acesta a fost demolat sau i-au fost adăugate noi corpuri, în raport cu forma inițială, precum și pentru a se stabili dacă imobilul de natură teren,c are face obiectul litigiului, se include sau nu în suprafața de 4,4 ha. teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat cu nr-, fiind soluționată cauza în primă instanță prin sentința civilă nr. 1115/16.05.2008 a Tribunalului Sălaj, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 62/28.04.2005 a Primarului comunei.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a stabilit faptul că imobilul identificat cu nr. top 121 în CF nr. 93, compus din grădină, casă, curte în suprafață de 720 mp. a fost proprietatea tabulară a soților și soția, în părți egale dobândită prin cumpărare.

Casa notată în CF nr. 93 nr. top 121 a fost demolată în anul 1959, de către proprietarii și.

Prin încheierea nr. 204/1967 din CF nr. 93 s-a operat mențiunea radierii casei din această carte funciară.

Din adresa nr. 268/1967 rezultă că imobilul a fost demolat de către proprietari, nu se poate vorbi de o preluare abuzivă de către stat, de organizații cooperatiste sau de alte persoane juridice așa cum este în accepțiunea Legii nr. 10/2001.

reclamantului au avut în proprietate întregul imobil înscris în CF nr. 93 nr. top 121 cuprinzând casă, curte și grădină, însă casa ca urmare a demolării de către proprietari, așa cum rezultă din adeverință depusă la dosar a fost radiată în CF, condiție în care nu există o dovadă a preluării abuzive.

Raportul de expertiză efectuat în cauză a evidențiat în prima fază că această construcție inițială nu a fost demolată în totalitate, cerând apoi instanței să se dispună către Primarul Comunei să dea declarație autentificată prin care să răspundă între altele, dacă din construcția inițială au mai rămas elemente de construcție nedemolate și care sunt acelea.

Instanța a dispus completarea raportului de expertiză în cauză, concluziile completării fiind că clădirea veche a fost construită după anul 1950 și că clădirea inițială a fost demolată în totalitate. Valoarea clădirii vechi nu s-a putut stabili în lipsa datelor tehnice care să permită întocmirea evaluării.

Că este vorba în expertiză de clădirea veche aparținând antecesorilor reclamanților rezultă din contractul de vânzare cumpărare încheiat în 4 noiembrie 1946, prin care antecesorii reclamanților au cumpărat imobilul din CF nr. 93 nr. top 121 cu toate supraedificatele și pe care apoi în 1959 ei l-au demolat.

Chiar dacă din expertiză rezultă că un corp de clădire a actualei primării a fost construit după anul 1950, nu rezultă de către cine și chiar dacă acesta a fost construit de către antecesorii reclamantei, tot aceștia au fost cei care au demolat-o în 1950, nefăcându-se dovada preluării ei abuzive.

Contractarea organului de poliție într-un referat de punere a neînceperii urmăririi penale, cum că imobilul din litigiu ar fi ars într-un incendiu în 1972, nu poate fi adus ca probă peste un înscris autentic eliberat de fostul Consiliul Popular.

În ceea ce privește terenul aferent construcției acesta este și în prezent proprietatea tabulară a antecesorilor reclamantei opozabil tuturor, iar din procesul verbal de punere în posesie nr. 1147/18.11.2001 rezultă că moștenitorii lui au fost puși în posesie cu suprafața de 720 mp între vecinii Primăria, drumul comunal, Grădina Primăriei, acesta fiind chiar amplasamentul terenului din litigiu, așa cum rezultă și din lista bunurilor aparținând domeniului public al comunei.

De astfel, acest teren a mai făcut obiectul litigiului din dosar nr- a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, unde prin sentința civilă nr. 483/23.04.2008 s-a dispus obligarea Comisiei Județene S să valideze în favoarea reclamanților printre altele și suprafața de 720 mp. teren intravilan aferent top 121 din CF nr. 93.

În aceste condiții, acțiunea reclamanților apare ca nefondată, iar Dispoziția nr. 62/2005 Primarului comunei ca temeinică și legală, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Primarul comunei, reclamantul și terții A, respectiv, toți prin mandatar.

1. Pârâtul a solicitat admiterea apelului și în consecință casarea parțială a sentinței atacate, în sensul obligării reclamanților la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 650 lei, actualizată cu rata inflației, până la data plății efective prin virament bancar, cheltuieli însumând contravaloarea redactării unor acte procedurale și participarea la ședințele de judecată.

Un alt motiv de netemeinice a sentinței, în opinia apelantului îl constituie neconcordanța dintre preambul și dispozitiv, în sensul că în partea introductivă a hotărârii sunt menționați trei reclamanți, iar prin dispozitivul aceleiași hotărâri se respinge ca nefondată exclusiv acțiunea reclamantului.

2. Prin declarația de apel a reclamantului și intervenienților se solicită modificarea hotărârii atacate și într-o nouă judecată a fondului restituirea în natură a imobilului care a aparținut autorilor comuni, cu plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale pretinse. Este reiterată de către apelanți situația de fapt în cauză, precum și probele cu ajutorul cărora înțeleg să își susțină pretențiile. Totodată, apelanții susțin necesitatea clarificării împrejurărilor de fapt referitoare la terenul în litigiu, concluziilor expertului fiind sub acest aspect neconcludente și afirmă existența unei erori materiale în ceea ce privește data pronunțării sentinței civile nr. 1115/2008 a Tribunalului Sălaj.

Apreciind asupra apelurilor declarate în cauză, curtea le va admite, în considerarea celor ce urmează:

Observă curtea că acțiunea reclamantului a fost formulată împotriva Satului Român prin Consiliul local al comunei, județul

La data de 6 septembrie 2005, reclamantul a înregistrat în dosarul primei instanțe, fila 43, un înscris denumit "Precizare la acțiune", arătând că înțelege să renunțe la judecata față de Statul Român și că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât în acest proces pe Primarul comunei.

Prin încheierea ședinței publice din 30.11.2005, Tribunalul Sălaja luat act de renunțarea reclamantului la judecată împotriva Consiliului local al comunei ( 44 dosar).

În acest cadru procesual a fost pronunțată, de altfel, sentința civilă nr. 1446/11.11.2005 a Tribunalului Sălaj, admisă fiind acțiunea reclamantului împotriva Primarului comunei.

admiterii recursului declarat de Primarul comunei, casării sentinței civile nr. 1446/2005 a Tribunalului Sălaj și trimiterii cauzei spre o nouă judecată la același tribunal, în cel de-al doilea ciclu procesual, la data de 09.06.2006 se depune la dosarul cauzei un înscris denumit "Precizare la acțiune", prin care terții (născută ) și A, prin mandatar, arată textual: "Ne însușim cererea lui de Anulare a Dispoziției 62/28.04.2005 și solicitarea Restituirii în natură a imobilului din CF nr. 93 top 121, proprietate tabulară a antecesorilor și (născ. ), în temeiul prevederilor Art. 16 (1) din Legea nr. 247/2005" (fila 42 dosar nr. 1234/2006).

Tribunalul nu califică juridic această cerere formulată de terți și, mai mult decât atât, omite a se pronunța asupra ei, prin hotărârile date.

Prin încheierea ședinței publice din 16.06.2008, Tribunalul Sălaja dispus suspendarea judecății, în baza art. 1551. proc. civ. până la îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor stabilite în sarcina sa ( 46 dosar).

La cererea mandatarului, înregistrată în ziua de 25.07.2006, cauza a fost repusă pe rol și ulterior acestui moment a fost citat în calitate de pârât exclusiv Statul Român prin Consiliul local al comunei, fiind omisă citarea Primarului comunei, chemat în judecată în calitate de pârât, potrivit celor menționate mai sus.

Soluționând pricina în primă instanță, după casare cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul Sălaj respinge acțiunea reclamantului, fără a preciza identitatea pârâtului în proces.

Totodată, observă curtea faptul că prin Decizia instanței de recurs nr. 717/R/2006 a Curții de APEL CLUJs -a statuat asupra necesității administrării probei cu expertiza topografică, pentru a se verifica dacă terenul care face obiectul dreptului litigios se include sau nu în suprafața de 4,4 ha. teren cu privire la care a operat o reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, în favoarea moștenitorilor proprietarilor și, respectiv a numiților, și a reclamantului.

Respectând dispozițiile art. 315 alin. 1. proc. civ. potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, prima instanță a dispus administrarea probei cu expertiza topografică, însă nu a valorificat, în considerentele hotărârii date, concluziile raportului de expertiză, insuficiente de altfel, atâta timp cât expertul nu răspunde cu precizie obiectivelor stabilite. Or, în exercitarea rolului activ, instanța avea obligația să solicite expertului un răspuns explicit în raport cu obiectivele expertizei, insistând pentru ca administrarea acestui mijloc de probă să nu rămână una formală, ci să contribuie în mod real la clarificarea unei împrejurări de fapt esențiale cauzei.

Față de cele de mai sus, constatând așadar că în mod greșit prima instanță a omis a se pronunța cu privire la cererea de intervenție formulată în proces, iar judecata s-a făcut în lipsa Primarului comunei, care nu a fost legal citat după repunerea cauzei pe rol în urma suspendării, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. 1. proc. civ. curtea va admite apelurile declarate în cauză, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Cu prilejul rejudecării, exercitându-și rolul activ consacrat legislativ prin art. 129. proc. civ. prima instanță va clarifica aspectele legate de cadrul procesului, se va pronunța cu privire la toate cererile formulate în proces și va insista, prin toate mijloacele legale, pentru administrarea tuturor probelor apreciate a fi necesare și utile cauzei, pentru o corectă stabilire a faptelor și aplicarea corectă a legii. Totodată, instanța va ține seama și de susținerile părților prin cele două declarații de apel, verificând realitatea și temeinicia acestora, cu privire la faptele cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de pârâtul PRIMARUL COMUNEI și reclamanții, A și prin mandatar împotriva sentinței civile nr. 1115 din 18 aprilie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la același Tribunal.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

--- - - - - -

Red.BD/dact.MM

10ex/

Jud.fond:

Președinte:Denisa Livia Băldean
Judecători:Denisa Livia Băldean, Alina Rodina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 349/2008. Curtea de Apel Cluj