Expropriere. Speță. Decizia 52/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1158/2009)
Completul 1
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 52
Ședința publică de la 25.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - I -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelantul MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de către apelantul - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA SUB AUTORITATEA MINISTERULUI TRANSPORTURILOR, împotriva sentinței civile nr. 129 din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC SRL.
are ca obiect - expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata - reclamantă SC SRL prin avocat cu împuternicire avocațială nr. -/2008 emisă de Baroul București (fila 45 dos.nr- al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă), lipsind apenlantul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către apelantul - pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA sub Autoritatea Ministerului Transporturilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta cauza a fost repusă pe rol, având în vedere cererea de abținere formulată de dna judecător, ce a fost admisă.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțate de tribunal, deoarece trebuia să stabilească care sunt efectele declarației 11/5.01.2009 prin care intimata - reclamantă, era de acord cu suma ce urma a fi plătită ca despăgubiri, motiv pentru care apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să respingă acțiunea prin admiterea excepția lipsei de interes. Precizează că înțelege să își menține susținerile făcut la termenul anterior
Intimata - reclamantă prin apărător solicită respingerea apelului, precizând că înțelege să își mențină concluziile formulate la termenul anterior.
Cu privire la cheltuielile de judecată, învederează că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA,
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 3.07.2007 reclamanta SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -, solicitând stabilirea valorii despăgubirii acordate reclamantei ca efect al exproprierii privind terenul în suprafață de 1908,3 mp, situat în orașul, tarlaua A 605, județul I, nr. cadastral 1780, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este titulara titlului de proprietate asupra imobilului în suprafață de 5.000 mp situat în orașul, tarlaua A 605, județul I, nr. cadastral 1780, în baza actului adițional la Proiectul de al Sistem SRL, autentificat sub nr.-.06.2007 de Biroul Notarului Public, rectificat de același Biroul Notarului Public prin încheierile nr.5903/2.07.2007 și 5919/3.07.2007.
Prin nr.HG681/28.06.2007 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a reclamantei de o suprafață de 1908,3 mp din terenul menționat, fiindu-i făcută o ofertă de despăgubire pentru suma de 53.432,4 euro.
Suma propusă pentru despăgubire se situează la J din valoarea reală a terenului la data ofertei, evaluarea fiind greșită.
Potrivit unei evaluări a Asociației Naționale a din România, la data de 31.12.2006 valoarea reală a terenului expropriat era de 50 euro pe mp. La data de 23.08.2007 reclamanta a depus la Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 o cerere de acordare de despăgubiri, arătând că nu este de acord cu evaluarea propusă de pârâtă.
Prin Hotărârea nr.46/29.10.2007 s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare despăgubirii aferente terenului în suprafață de 1908,3 mp, în cuantum de 17.9041,29 lei RON echivalentul a 53.432,4 euro.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.129/29.01.2009 a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect, ca neîntemeiate, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul să plătească reclamantei valoarea despăgubirilor în lei a 114.500 euro la cursul BNR lei/euro, valabil la data plății efective pentru imobilul ce face obiectul exproprierii de 1908,3 mp din situat în orașul, tarlaua A 605, județul I, cu nr.cadastral 1780, obligat pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată.
În considerente s-au reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes și lipsei obiectului acțiunii invocate de pârâtă, motivat de faptul că având în vedere că reclamanta a primit sumele de bani consemnate pe care a declarat că le acceptă, tribunalul a constatat că excepțiile sunt neîntemeiate întrucât reclamanta a contestat valoarea despagubirilor pentru imobilul expropriat, iar aceasta are posibilitatea legală să conteste la instanța de judecată valoarea despăgubirilor propuse de către expropriator, potrivit art.9 din Legea nr.198/2004, iar expropriatorul are obligația legală să consemneze valoarea despăgubirilor la dispoziția expropriatului, iar împrejurarea că se încasează aceste despăgubiri nu înseamnă că expropriații nu pot să mai conteste despăgubirile stabilite în favoarea acestora, motivat de faptul că cererea lor ar fi lipsită de interes sau de obiect. Interesul este justificat tocmai de faptul că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor se stabilește cuantumul acestora pe care expropriatul le are de încasat și care se consemnează la dispoziția acestuia, iar prin acțiunea promovată se urmărește să se încaseze despăgubiri la valoarea reală a imobilului, astfel că interesul este născut, actual, personal, direct și legitim. Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea 198/2004 transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ - teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plații despăgubirilor sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile legii.
Se mai arată că Legea nr.198/2004 prin dispozițiile sale nu prevede ca în situația în care expropriații încasează despăgubirile consemnate la dispoziția acestora, nu pot să mai conteste cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărâre.
De altfel, la data cererii de despăgubire reclamanta a arătat că nu este de acord cu oferta statului, iar declarația autentificată sub nr.3346/15.12.2008 de BNP și privește acceptarea plații sumelor consemnate, iar declarația din 05.01.2009 a fost revocată prin declarația autentică sub nr.27/07.01.2009, iar refuzul pârâtei de a elibera sumele consemnate condiționat de renunțarea la judecată potrivit adresei nr.1352/18.12.2008, în opinia tribunalului este unul abuziv.
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.681/28.06.2007, emisă pentru aplicarea Legii nr.198/2004, s-au stabilit despăgubiri le privitoare la imobilul în cauză proprietatea societății reclamante, acesta fiind expropriat pentru cauză de utilitate publică, acestea fiind în sumă de 53.432,4 euro.
Potrivit dispozițiilor art.9 din Legea nr.198/2004, expropriatorul nemulțumit de cuantumul despăgubirii, prevăzut la art.8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a hotărârii guvernului prevăzute la art.4 alin.1 sau în termen de 15 zile de data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte cererea de despăgubire. Acțiunea se soluționează, potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr. 33/1997.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit în cauză de către comisia alcătuită din expertul desemnat de către instanță și din experții desemnați de către părți, ținându-se cont de dispozițiile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, s-a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 99.230 euro la data exproprierii, 29.10.2007 și la suma de 114.500 euro la data întocmirii expertizei.
Tribunalul a constatat că valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, reprezintă valoarea reală a imobilului, acesta fiind prețul la care se vând în mod obișnuit imobile de același fel situate în aceeași unitate administrativ - teritorială.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia criticat sentința apreciind că s-a aplicat greșit legea, respectiv art.9 din Legea nr.198/2004, astfel cum era în vigoare la data de 27.11.2007, data introducerii acțiunii, precum și a dispozițiilor art.8 cu referire la art.21-27 din Legea nr.33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Din aceste dispoziții legale, instanța trebuia să aprecieze că rezultă, necesitatea existenței unui raport juridic premergător soluționării contestației, respectiv stabilirea despăgubirii de către expropriator și comunicarea ofertei de despăgubire, și ulterior, comunicarea acordului persoanei expropriate în vederea încasării despăgubirii, pe de o parte, sau pe de altă parte, comunicarea faptului că persoana expropriată nu este de acord cu despăgubirea stabilită, situație în care se procedează la consemnarea sumei stabilite ca despăgubire, care nu va mai putea fi ridicată decât în baza documentelor prevăzute limitativ de lege.
În cauză, prin hotărârea nr.46/2007 s-a stabilit o sumă reprezentând despăgubiri pentru expropriere, această sumă a fost consemnată pentru că reclamanta SRL a declarat că nu este de acord cu oferta și condițiile exproprierii.
Sumele consemnate au fost transferate societății expropriate la 8.01.2009 și încasate de reclamantă.
Ulterior acestei date, reclamanta a dat o declarație autentificată sub nr.27/7.01.2009 prin care a arătat că nu renunță la judecată în dosarele din tabelul întocmit în cuprinsul declarației, că nu renunță la drepturile ce rezultă din cele două dosare arătate, și că nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, declarația autentificată sub nr.11/5.01.2009 fiind nulă și pe cale de consecință, a înțeles să revoce renunțarea la judecată și la drepturi.
Instanța de fond ar fi trebuit să stabilească ce efecte a produs declarația autentificată sub nr.11/5.01.2009, prin care reclamanta ca efect al obligației instituite prin art.8 alin.1 din Legea nr.184/2008 a declarat că este de acord cu cuantumul despăgubirilor stabilite conform hotărârii nr.46/2007 și cu mențiunea renunțării la judecată și la drepturi.
În continuare, se apreciază că efectul acestei declarații ar fi fost acela că, în baza ei se putea elibera despăgubirea consemnată, fiind o declarație autentică de acceptare a cuantumului despăgubirilor, iar în lipsa acestei declarații suma nu putea fi eliberată.
Așa fiind, tribunalul trebuia să aprecieze că interesul reclamantei în soluționarea contestației nu mai îndeplinește cerința de a fi legitim și actual. Legea nu recunoaște reclamantei posibilitatea de continuare a judecății în vederea stabilirii despăgubirilor, după darea unei declarații autentice prin care a acceptat cuantumul despăgubirii astfel cum a fost stabilit prin hotărârea contestată.
Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - a criticat sentința pentru nelegalitate susținând că nu s-a ținut cont că reclamanta a acceptat și încasat sumele acordate cu titlu de despăgubiri, respectiv suma de 179.041,29 lei echivalentul a 53.433,40 euro conform declarațiilor autentice nr.3346/15.12.2008 și nr.1175.01.2009 și a adresei unității bancare din 8.01.2009.
O altă critică privește nesocotirea dispozițiilor art.25 și 26 alin.2 din Legea nr.33/1994,stabilind dreptul la despăgubiri al reclamantei - intimate, omologând raportul de expertiză.
Din expertiza însușită de instanță nu rezultă că experții au ținut seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel în unitatea administrativ - teritorială, lipsind înscrisurile care să ateste prețul de vânzare al terenurilor.
În acest sens, apelantul a prezentat un contract de vânzare - cumpărare din mai 2008 care atestă prețul de circulație pentru un teren de același fel, anunțurile publicitare neatestând valoarea unui teren din zonă.
Reclamanta - intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea celor două apeluri ca nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate Curtea va respinge ambele apeluri ca nefondate având în vedere următoarele considerente:
Critica referitoare la lipsa interesului acțiunii reclamantului ulterior încasării efective a despăgubirilor pentru expropriere a fost formulată de ambii apelanți, însă ea va fi privită ca nefondată de C având în vedere următoarele:
Potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.198/2004 " nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art.5 alin.(4) - (8) și ale art.6 alin.(2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului".
Art.5 alin.8 din aceiași lege menționează că "În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii".
Potrivit acestor reglementări și în acord cu dispozițiile constituționale ale art.44 alin.3 și art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, care ocrotesc și garantează dreptul de proprietate privată, s-a instituit regula potrivit căreia în cazul exproprierilor despăgubirea ce se cuvine proprietarilor să fie prealabilă și justă.
În această ipoteză, dreptul de proprietate se transferă din patrimoniul expropriatului în cel al expropriatorului, imediat ce se consemnează, pe numele proprietarului, suma datorată cu titlu de despăgubiri, expropriatul având însă dreptul de a contesta cuantumul acesteia.
Plata efectivă a sumelor datorate de stat, pe parcursul soluționării acțiunii în justiție, în temeiul declarației prevăzute de art.5 alin.8, teza finală din Legea nr.198/2004, nu decade pe expropriat din dreptul de a accede la un tribunal și a continua procesul.
Această soluție se impune având în vedere coroborarea textelor legale din Legea nr.33/1994 cu cele ale Legii nr.198/2004 și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, art.9 alin.3 din Legea nr.198/2004 prevede că "acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.21 - 27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii" iar art.18 arată că dispozițiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr.33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului d procedură civilă, în măsura în care nu cuprind dispoziții contrare.
De asemenea, art.24 alin.1 din Legea nr.33/1994 prevede că "în cazul în care părțile se învoiesc în fața instanței asupra exproprierii și asupra despăgubirii, aceasta va lua act de învoială și va pronunța o hotărâre definitivă".
Prin urmare, declarația autentificată de acceptare a sumei cu titlu de despăgubire, nu poate fi apreciată de instanță nici ca o învoială a părților asupra pretențiilor datorate de stat și nici ca o renunțare implicită la judecată ori la pretențiile deduse judecății.
Singurul efect al declarației autentificate este acela de eliberare a sumelor consemnate de către stat pentru expropriere, interesul reclamantei - intimate subzistând și ulterior acestei date.
Apelantul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - a mai formulat o critică vizând fondul cauzei, respectiv asupra cuantumului despăgubirilor datorate.
Nici această critică nu va fi primită, fiind privită ca nefondată.
Raportul de expertiză dispus de instanță a fost depus la dosarul cauzei la data de 8.12.2008, iar la termenul din 11.12.2008 instanța a acordat un termen pentru a se lua cunoștință de conținutul acestuia.
Ulterior, la 22.01. 2009 nici una din părți nu a avut obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză, niciuna din criticile formulate în apel vizând greșitul calcul al pretențiilor nefiind expusă instanței.
Orice neregularitate ce vizează o cauză de nulitate relativă, trebuie invocată la termenul imediat următor și înainte de a pune concluzii, în condițiile art.108 alin.3 Cod procedură civilă.
Din această perspectivă, criticile privind greșita omologare a raportului de expertiză sunt nefondate, apelantul neinvocând niciodată în fața instanței de fond astfel de susțineri, ori greșita modalitate de calcul al despăgubirilor.
Astfel fiind în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate ambele apeluri formulate de apelantul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--3, sector 3 și de către apelantul - pârât STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA sub AUTORITATEA MINISTERULUI TRANSPORTURILOR, cu sediul în B,-, sector 1 și cu sediul ales la avocat, în B,-, - 81,.1,.11, sector 5, împotriva sentinței civile nr.129 din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC SRL, cu sediul în B,- A, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
I -
Red.
.
6 ex./17.02.2010; TB-4 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Andreea Doris Tomescu
