Expropriere. Speță. Decizia 573/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 573
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gavriș Dumitru Marcel
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Dordea Ana
GREFIER -
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, reclamanta - SRL și Statul Român prin Compania națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, împotriva sentinței civile nr. 106/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă.
Obiectul cauzei: expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul Ministerul Public prin procuror - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, apelanta-reclamantă prin avocat, apelantul-pârât prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-pârât depune la dosarul cauzei întâmpinare și copii pentru comunicare și un set de înscrisuri.
Se comunică întâmpinarea către apelant și apelantul-reclamant care declară că nu doresc termen pentru a lua cunoștință de aceasta.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererilor de apel.
Apelantul Ministerul Public solicită admiterea apelului său astfel cum a fost formulat și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca lipsită de interes. Arată că reclamanta a declarat inițial, potrivit legii 184/2008, că este de acord cu cuantumul despăgubirilor, declarație prin care a arătat că renunță la judecata în celelalte cauze având ca obiect stabilirea despăgubirilor precum și la alte drepturi ce rezultă din aceste hotărâri. Sumele acordate cu titlul de despăgubiri au fost deblocate și ridicare de reclamantă. Ulterior aceasta a dat o nouă declarație prin care a arătat că nu renunță la drepturile ce decurg din dosarele nr- și - și că nu este de acord cu cuantumul despăgubirii.
Față de apelul reclamantei, solicită respingerea ca nefondat, reținându-se că s-a încasat prețul. Solicită admiterea apelului pârâtului Statul Român.
Apelanta-reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de Ministerul Public, arată că interesul sau este legitim, actual și personal, aspect reținut în mod corect de instanța de fond. Arată că a solicitat completarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri până la valoare de piață, sens în care solicită admiterea apelului propriu, modificarea în parte a sentinței în sensul de se acorda despăgubiri pentru imobilul expropriat conform sumei stabilite în raportul de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că obligația de plată a despăgubirilor și cererea depusă în instanță au fost anterioare Legii nr. 184/2008, astfel încât prevederile acesteia nu i se pot aplica potrivit art. 1. Civ.
Față de considerentele expuse, apelanta-reclamantă solicită respingerea apelului pârâtului ca nefundat.
Apelantul-pârât, prin apărător, solicită admiterea apelului formulat de Ministerul Public și respingerea acțiunii ca lipsită de interes. Arată că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția lipsei de interes a reclamantei. Față de apelul reclamantei, solicită respingerea acestuia ca nefondat întrucât s-a încasat prețul iar acțiunea privind completarea sumei plătite nu se poate reține în raport de declarațiile date în conformitate cu art. 9 din legea nr. 198/2004.
CURTEA,
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a IV-a Civilă sub nr-, reclamanta SRL a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA de sub Autoritatea Ministerului Transporturilor solicitând stabilirea valorii despăgubirii acordate reclamantei ca efect al exproprierii terenului în suprafață de 644,9. situat în localitatea, tarlaua, județul I, nr. cadastral 1210,stabilită prin HG 681/2007, cu aplicarea art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că obținut titlul de proprietate asupra imobilului în suprafață de 5000. situat în localitatea, tarlaua, județul I, nr. cadastral 1210 în baza Actului Adițional la Proiectul de al - Sistems SRL, autentificat sub nr.1709/27.06.2007 de BNP, rectificat de același BNP prin încheierile: 5903/02.07.2007 și 5919/03.07.2007. Reclamanta susține că despăgubirile ce i-au fost acordate pentru exproprierea terenului nu reprezintă valoarea de piață a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 106/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția IV -a Civilă, s-a respins excepția inadmisibilității acțiuni; s- admis acțiunea formulată de reclamanta SRL în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA de sub Autoritatea Ministerului Transporturilor; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 33.535 euro despăgubiri acordate ca efect al exproprierii terenului în suprafață de 644, 9. situat în, A 605, județul I, nr. cadastral 1210, stabilită prin HG nr. 681/2007 și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul reținut că la data de 09.01.2009 pârâta a depus la dosar declarația autentificată sub nr.117/05.01.2009 prin care reclamanta a declarat că acceptă cuantumul despăgubirilor, astfel cum acestea au fost stabilite prin hotărârile de stabilire despăgubirilor emise în baza Legii nr.198/2004 și HG nr.681/2007 și HG 428/2007, precum și că renunță la judecată. Prin declarația autentificată sub nr. 117/05.01.2009 reclamanta prin reprezentant arătat că înțelege să renunțe la judecată într-o serie de dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată, printre care și cel de față.
Tribunalul, în ședința publică din 20.01.2009, când părțile au pus concluzii pe excepția inadmisibilității și pe fondul acțiunii a verificat intenția reclamantului de a renunța la judecată, constatând că ultimul act prin care aceasta și- exprimat dorința, referitor la actul de dispoziție al renunțării este cel din 27.01.2009 când a înțeles să revină asupra renunțării.
În ceea ce privește lipsa de interes invocată prin raportare la actul autentic nr. 11 prin care se arată că reclamanta este de acord cu cuantumul despăgubirilor în sumă de 28 euro pe mp, tribunalul reținut același aspect, al revocării actului de dispoziție.
Astfel, potrivit art. 24 din Legea nr.33/1994, invocat de pârâtă în susținerea excepției lipsei de interes, când părțile se învoiesc asupra exproprierii și asupra despăgubirilor, instanța va luat act de învoiala părților. În cauză nu s-a constatat existența unei astfel de învoieli.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin HG nr.681/28.06.2007 s-a aprobat procedura exproprierii suprafeței de 644,9. Imobilul a fost înscris în CF nr.1994 cu nr. cadastral 1210.
Prin Hotărârea de stabilire despăgubirilor nr. 57/29.10. 2007, s-a dispus exproprierea și s-a aprobat consemnarea despăgubirilor aferente de 644,90.p. în sumă totală de 60.506,07 lei echivalent a 18.057,20 euro.
Nemulțumită de cuantumul despăgubirilor, reclamanta a formulat acțiune, solicitând stabilirea cuantumului real al despăgubirilor.
Tribunalul a dispus efectuarea unui raport de expertiză în condițiile art. 25,26 din Legea nr.33/1994, în comisie de trei experți.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că valoarea de piață a terenului la data întocmirii raportului de expertiză - 31.10. 2008 era de 61.266 auro, iar la data hotărârii de stabilire despăgubirilor era de 33.535 euro.
Tribunalul a constatat că potrivit art.9 alin. 3 din Legea nr.198/ 2004 astfel cum aceasta a fost modificată, prin Legea nr.184/2008, la calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din prezenta lege, în speță la data consemnării acestora.
Tribunalul admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 33.535 euro, despăgubiri acordate ca efect al exproprierii terenului în suprafață de 644,9. situat în, A 605, județul I, nr. cadastral 1210, stabilită prin HG nr.681/2007.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, reclamanta - SRL și Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În motivele de apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, arătând că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, solicitând stabilirea valorii despăgubirii acordate reclamantei, ca efect al exproprierii privind terenul în litigiu situat în localitatea, județul I, stabilită prin HG nr.681/2007.
Apelantul consideră că instanța trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 9 din Legea nr.198/2004, astfel cum erau în vigoare la data introducerii acțiunii.
Apelantul arată că Tribunalul trebuia să aprecieze că renunțarea la judecată chiar dacă a fost dată în formă autentică nu poate fi avută în vedere, întrucât reclamanta nu înțeles să o invoce în fața instanței. Instanța de fond ar fi trebuit să stabilească ce efecte a produs declarația autentificată sub nr. 11/5.01.2009, cu privire la renunțarea la judecată și la drepturi.
Se mai arată că pronunțând această hotărâre tribunalul trebuia să aprecieze că interesul reclamantei în soluționarea contestației formulate, interes care trebuie să subziste pe tot parcursul procesului nu mai îndeplinește condițiile obligatorii, respectiv pe aceea de a fi legitim și de a fi actual.
Interesul nu era nici actual, întrucât un interes care a trecut, care a fost depășit, nu poate fi luat în considerare. Dacă în momentul formulării cererii, interesul era actual întrucât reclamanta nu era de acord cu suma stabilită drept despăgubire, ulterior nu se mai poate reține actualitatea interesului, cât vreme reclamanta a încasat chiar suma din hotărârea contestată, acceptând printr-o declarație autentificată această sumă și pe cale de consecință, încasând despăgubirea, astfel că toate motivele pentru care a criticat hotărârea contestată, în mod implicit au fost deturnate de la finalitatea lor și anume constatarea nelegalității despăgubirii stabilite.
Apelanta solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 106/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția IV -a Civilă, casarea acesteia și pe fond pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Apelanta - reclamantă - SRL solicită modificarea în parte sentinței apelate în sensul de i se acorda despăgubirile pentru expropriere, conform raportului de expertiză la data întocmirii raportului de expertiză.
În ceea ce privește data calculării despăgubirii apelanta a arătat că prin sentința civilă nr.106/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția IV -a Civilă, instanța de fond a reținut în mod greșit ca dată de calculare a despăgubirilor, data transferului dreptului de proprietate.
În ceea ce privește suma de plată, apelanta a considerat că suma ce trebuia plătită cu titlu de despăgubire pentru expropriere este, conform raportului de expertiză al comisiei de experți, de 224.295 lei, contravaloarea a 61.266 euro. Din această sumă s-a încasat deja suma consemnată, reprezentând o parte din despăgubire, în sumă de 60.506,07 lei. Astfel, rezultă un rest de plată de 163.788,93 lei, sumă la plata căreia s- considerat că trebuie obligat pârâtul.
Statul Român prin SA - DRDP a arătat în motivele de apel că în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de declarațiile autentificate sub nr. 3346 din 15 decembrie 2008 și nr.11 din 05 ianuarie 2009, prin care reprezentantul legal al intimatei reclamante accepta plata sumelor consemnate la CEC reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru expropriere și arăta că este de acord cu cuantumul despăgubirilor stabilite la valoarea de 28 euro /mp, precizând totodată că renunță la judecată precum și la drepturile ce rezultă din hotărârile judecătorești.
Apelantul pârât susține că instanța trebuia să constate că față de acordul exprimat de către intimata reclamantă precum și față de încasarea sumelor cu titlu de despăgubire, în raport de obiectul acțiunii introductive, acțiunea - SRL împotriva Statului Român prin CNADNR trebuia respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
În cel de-al doilea motiv de apel, pârâtul critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că instanța de fond în mod netemeinic a admis acțiunea formulată de - SRL și a obligat Statul Român la plata sumei de 33.535 Euro reprezentând despăgubiri pentru terenul în suprafață de 644,90 p cu nr. cadastral 1210 și expropriat conform HG nr.681/2007, ignorând faptul că reclamanta a încasat despăgubirea pentru terenul expropriat.
Apelantul pârât susține că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 stabilind dreptul la despăgubiri al reclamantei intimate, în raport de expertiza întocmită la această instanță. Din expertiza însușită de instanță nu rezultă că experții au ținut seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel în unitatea administrativ teritorială, lipsind înscrisurile care să ateste prețul de vânzare al terenurilor.
În baza dispozițiilor art. 21-27, art. 30 din Legea nr.33/1994, art. 9 din Legea nr.198/2004 modificată, apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și pe fond respingerea acțiunii formulată de - SRL, ca neîntemeiată. Despăgubirile acordate de Statul Român în cuantum de 60.506,07 RON, echivalent a 18.057,20 Euro pentru suprafața de 644,90 reprezintă în opinia apelantului o justă și echitabilă despăgubire pentru terenul expropriat raportat la declarațiile de acceptare a sumei, precum și la faptul că suma a fost încasată de către intimata-reclamantă, așa cum reiese din adresa CEC Bank nr. 4733/08.01.2009.
Intimata - SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că exproprierea poate fi făcută doar cu o prealabilă și dreaptă despăgubire calculată la valoarea de piață a bunului expropriat.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel Curtea reține următoarele:
Procedura exproprierii terenului în suprafață de 644,9 mp aparținând apelantei reclamante a fost declanșată prin HG nr. 681/28.06.2007.
În aplicarea dispozițiilor art. 7și 9 din legea nr. 198/25.05.2004 s-a emis Hotărârea nr. 57/29.10.2007 prin care s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a sumei de 60 506,07 lei (echivalentul a 18 057,20 euro) cu titlu de despăgubiri către apelanta reclamantă.
Prin declarația autentificată la notariat sub nr. 3346/15.12.2008 apelanta reclamantă - SRL a acceptat să-i fie plătite sumele consemnate la CEC reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru exproprierea unui număr de 22 de terenuri printre care și terenul în cauză (poziția 18 din tabelul cuprins în declarația aflată la fila 24 dosar).
Prin declarația autentificată la notariat sub nr. 11 din 05.01.2009 apelanta reclamantă a fost de acord cu cuantumul despăgubirii stabilite la valoarea de 28 euro/mp pentru terenul în cauză. De asemenea reclamanta a declarat că renunță la judecată în dosarul - având ca obiect stabilirea despăgubirilor pentru terenul ce face obiectul prezentului dosar.
Ambele declarații menționate anterior au fost date în cursul judecării procesului de către prima instanță.
Declarația de acceptare a cuantumului despăgubirii pentru exproprierea terenului ce face obiectul cauzei și declarația de renunțare la judecată sunt acte juridice unilaterale.
Actul juridic unilateral poate fi o manifestare unilaterală de voință prin care se confirmă un raport juridic de drept substanțial, acesta fiind cazul declarației de acceptare a cuantumului despăgubirii pentru exproprierea terenului, sau poate fi o manifestare unilaterală de voință prin care se dispune asupra unui raport juridic de drept procesual, acest fiind cazul declarației de renunțare la judecată.
Regimul juridic al manifestării unilaterale de voință diferă după cum este vorba de raporturile juridice de drept substanțial sau de raporturile juridice de drept procesual.
În vreme ce actul juridic unilateral, de drept substanțial, ca izvor de obligații nu are de lege o reglementare proprie (existența acestuia este admisă de doctrină și jurisprudență urmare a existenței unor prevederi legale în cazuri speciale cum ar fi cazul ofertei de purgă), actul juridic unilateral de drept procesual este reglementat expres în normele de procedură. Astfel, actele procesuale de dispoziție ale părților sunt reglementate în dispozițiile art. 246-247 proc.civ. (renunțarea), art. 271-272 proc. civ. (tranzacția) și art. 267, art. 273, art. 278, art. 283 proc.civ. (achiesarea).
Precizările relative la diferența de regim juridic între manifestările de voință cuprinse în declarațiile autentificate la notariat sunt necesare deoarece declarația de renunțare la judecată produce efecte doar dacă este făcută în condițiile art. 246 proc.civ. pe când declarația de acceptare a cuantumului despăgubirilor este producătoare de efecte juridice prin simpla ei exteriorizare (materializare) în cadrul raportului juridic de expropriere reglementat de lege.
Față de cele arătate Curtea nu reține criticile apelanților relative la modul de aplicare a dispozițiilor art. 246 proc.civ. de către instanța de fond deoarece deși reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, o astfel de renunțare nu a avut loc în fața primei instanței. Declarația notarială unilaterală neprezentată în fața instanței de către reclamant (scris sau verbal) nu are efecte juridice.
De asemenea Curtea nu reține criticile apelanților conform cu care prima instanță ar fi soluționat greșit excepțiile inadmisibilității, a lipsei de interes și a lipsei de obiect deoarece declarațiile notariale care justifică criticile menționate au fost date după momentul introducerii acțiunii la tribunal or îndeplinirea condițiilor de exercitare a acțiunii civile se analizează prin raportare la data sesizării instanței.
Cu toate acestea Curtea reține că sunt întemeiate criticile apelanților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România cu privire la modul de soluționare a fondului acțiunii de către prima instanță.
Acordarea unor despăgubiri suplimentare de către instanță după ce persoana expropriată a acceptat cuantumul despăgubirilor propuse de expropriator și le-a încasat efectiv, este rezultatul greșitei aplicării a dispozițiilor art. 9 și 11 din legea nr. 198/2004 (în forma în vigoare la data sesizării instanței) și a nesocotirii principiului irevocabilității actului juridic civil unilateral ca izvor de obligații. Concluzia greșitei aplicări a dispozițiilor legale de către prima instanță se susține și dacă se au în vedere dispozițiile art. 7-9 din legea nr. 198/2004 în forma actuală.
Ceea ce este caracteristic pentru actul unilateral de voință ca izvor de obligații este faptul că simpla și unica voință de a se angaja din punct de vedere juridic, manifestată de către o persoană, este suficientă pentru a da naștere unei obligații a acesteia, fără a fi necesară o acceptare din partea creditorului. Îndată ce manifestarea de voință generatoare de obligații a fost exteriorizată (în forma cerută de lege, dacă este cazul), ea devine irevocabilă, neputând fi deci retractată de către autor.
Cu atât mai mult declarația apelantei reclamante de acceptare a cuantumului despăgubirilor produce efecte juridice și nu poate fi retractată cu cât respectiva declarație a fost acceptată de către cealaltă parte a raportului juridic de expropriere.
Acceptarea de către expropriator a declarației persoanei expropriate de manifestare a acordului cu privire la cuantumul despăgubirilor are în logica dispozițiilor legii nr. 198/2004 două efecte. Primul efect este acela al plății imediate a despăgubirii iar al doilea efect este acela al finalizării procedurii exproprierii în relația dintre expropriator și persoana expropriată.
Exproprierea este în ultimă instanță o vânzare forțată în cadrul căreia consimțământul persoanei expropriate poate fi suplinit în condițiile legii. De principiu, după acceptarea și încasarea despăgubirii (despăgubirea justă și prealabilă are semnificația prețului vânzării) raporturile juridice dintre părți nu pot fi rediscutate dacă nu se pune problema vicierii consimțământului sau a altor cauze de nulitate.
În consecință prima instanță trebuia să respingă acțiunea ca nefondată întrucât reclamanta nu era îndreptățită la despăgubiri suplimentare. În aceeași ordine de idei Curtea găsește ca vădit nefondat apelul reclamantei care invocând fluctuația prețurilor terenurilor (după încasarea despăgubirii) solicita stabilirea unor despăgubiri calculate la valoarea de piață de la momentul efectuării expertizei în fața primei instanțe.
Pentru motivele arătate Curtea va respinge apelul declarat de reclamantă și va admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În baza art. 296 proc.civ. Curtea va schimba în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține dispozițiile sentinței relative la respingerea excepției inadmisibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul cu B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 106/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă.
Admite apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B,--3, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 106/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă.
Admite apelul declarat de Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul în B, B-dul - - nr.38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 106/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței relative la respingerea excepției inadmisibilității.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 ex./7.12.2009
Președinte:Gavriș Dumitru MarcelJudecători:Gavriș Dumitru Marcel, Ciobanu Dordea Ana
