Expropriere. Speță. Decizia 630/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1459/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.630
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
***** *****
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentant de procuror.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de apelanta-reclamantă SC SRL și de către apelantul-pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr.670 din 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-. are ca obiect - expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă la prima strigare a pricinii avocat, în calitate de reprezentant al apelantei-reclamante, în baza delegației de substituire nr.41/26.11.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind apelantul-pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul apelantei-reclamantă a solicitat cauza la amânare fără discuții în cazul în care apelantul-pârât ar fi depus întâmpinare la dosar.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordinea listei de apeluri.
La reluarea cauzei, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelantului-pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, în baza împuternicirii avocațiale nr.136.103/26.10.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar și avocatul, în calitate de reprezentant al apelantei-reclamante SC SRL, în baza delegației de substituire nr.41/26.11.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care a depus-o la dosar.
Avocatul apelantului-pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, avocatul apelantei-reclamante SC SRL și reprezentantul Ministerului Public declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul apelantei-reclamante SC SRL, susținând oral motivele de apel depuse în scris la dosar, solicită admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor la suma de 491.486 RON, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul-pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂÎNIA SA, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocatul apelantului-pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂÎNIA SA, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, având în vedere că valoarea reală a despăgubirilor este dată de către expertul.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta-reclamantă SC SRL, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelurilor declarate de apelanta-reclamantă SC SRL și de către apelantul-pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, ca nefondate, întrucât expertul a stabilit corect cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes național a imobilului teren în suprafață de 387,59.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IX-a, la data de 31.03.2008, sub nr-,reclamanta a chemat în judecată pe pârâtii MINISTERUL TRANSPORTURILOR, COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII nr.198/2004 și CONSILIUL LOCAL SECTOR 1, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze hotărârea de stabilire a despăgubiri lor nr.25/2008 și să fie majorată suma acordată cu titlu de despăgubiri la 400, respectiv 155.036 Euro pentru suprafata de 387,59 mp.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului intravilan situat la adresa sus menționată care face dintr-o suprafață totală de 1664,5. drept de proprietate ce a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 884/2006 la BNP și.
Prin hotărârea nr. 25/2008,pârâtul a constatat că reclamanta nu a formulat cerere de acordare de despăgubiri și a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat în cuantumul de 54.167 Euro.
Prin prezenta acțiune, reclamanta înțelege să conteste cuantumul despăgubirii acordate de pârât, întrucât suma acordată cu titlu de despăgubiri este mult prea mică față de valoarea reală a imobilului, în realitate prețul minim de vânzare este de 350 Euro/mp iar reclamanta solicită acordarea sumei de 400 euro/mp,în total 155.036 euro.
În consecință, se impune efectuarea unei expertize de către o comisie de experți, care să calculeze despăgubirea ținându-se seama de prețul cu care un imobil situat în aceeași zonă se vinde la data efectuării expertizei la care se adaugă prejudiciul suferit de expropriat.
Prin încheierea din 05.05.2008, Tribunalul București - Secția a IX-a a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului în vederea repartizări la o secție civilă a Tribunalului București, dosarul fiind înregistrat sub prezentul număr - pe rolul Secției a IV-a Civile.
Prin încheierea de ședință din 25.09.2008, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale de folosință a pârâtei Comisia pentru Aplicarea Legii nr.198/2004 și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Transporturilor și Consiliul Local Sector 1, cu motivarea menționată în cuprinsul acestei încheieri.
La dosarul cauzei, reclamanta a depus toate actele care au stat la baza emiterii hotărârii nr. 25/2008,emisă de către pârât.
Prin încheierea din 25.09.2008 tribunalul a încuviințat pentru reclamantă proba cu acte și proba cu expertiză specialitatea topografie, cadastru și geodezie, având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor privind imobilul teren ce formează obiectul cauzei și preluat de la reclamantă, prin raportare la criteriile prevăzute de art.26 din Legea nr. 33/1994,la momentul emiterii deciziei, respectiv februarie 2008, cât și la data întocmirii raportului de expertiză.
Pe parcursul administrării acestei probe a fost depus la dosarul cauzei, raportul de expertiză nr. 1986/2009,efectuat de către experții și, precum și opinia separată la raportul de expertiză a expertului.
La termenul din 23.04.2009 tribunalul a respins atât obiecțiunile formulate la raportul de expertiză cât și suplimentarea probatoruiului prin efectuarea unei expertize contabile, cu motivarea menționată în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.
Prin sentința civilă nr.670/30.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea formulată de reclamantă, a stabilit cuantumul despăgubirii pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes național a imobilului - teren în suprafață de 387,59. proprietatea reclamantei, situat în B, șos.- nr.9, cu numărul cadastral 5271/1, la suma de 313.146 lei; a obligat pârâtul la plata sumei de 1200 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 25/2008,emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004,s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul situat în B, șos.-, nr.9, în suprafață de 387,59. aflat în proprietatea reclamantei la suma de 198.944,56 lei, echivalentul sumei de 54.167 Euro, imobilul proprietatea societății reclamante fiind expropriat pentru realizarea lucrării de utilitate publică de interes național "fluidizarea traficului pe 1 între kilometrul 8+100-7+000 și centura rutieră în zona de nord a Municipiului B - obiect 5A".
Prin cererea de chemare în judecată de față, se contestă de către reclamantă cuantumul despăgubirilor propus de către Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, valoarea despăgubiriior propusă în conformitate cu art.6 din Legea nr. 198/2004,fiind așa cum am arătat anterior, de 198.944,56 lei, echivalentul sumei de 54.167 Euro.
Potrivit dispozițiilor art.9 din Legea nr. 198/2004,expropriatorul nemulțumit de cuantumul despăgubirii, prevăzut la art.8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a hotărârii guvernului prevăzute la art. 4 alin.1 sau în termen de 15 zile de data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte cererea de despăgubire. Acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii (dispoziție rămasă în vigoare și după modificările legislative ale Legii nr. 198/2004,prin Legea nr.184/2008 și prin nr. OUG228/2008).
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 1986/2009,efectuat de către experții și (comisia alcătuită din expertul desemnat de către instanță și din expertul desemnat de reciamantă), ținându-se cont de dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994,s-a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 491.486 lei la data efectuării expertizei, respectiv de 418.366 lei la data de 25.02.2008, data emiterii hotărârii nr. 25/2008 (fila 54).
Totodată, expertul parte al pârâtului a formulat un punct de vedere diferit, În sensul că valoarea de circulație a terenului la data emiterii deciziei este de 333.275 lei iar la data efectuării raportului de expertiză este de 313.146 lei.
Tribunalul a apreciat că nu poate lua în considerare niciuna dintre valorile imobilului stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză, întrucât acestea nu reprezintă valoarea reala a imobilului, în sensul de pret la care se vând in mod obișnuit imobile de același fel situate in aceeași unitate administrativ-teritorială.
La aprecierea acestei situații, tribunalul a avut în vedere că potrivit art.26 din Legea nr.33/1994 la care Legea nr.198/2004 face referire, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.
Or, în raport de aceste dispoziții legale, sumele menționate prin raportul de expertiză tehnică judiciară nr.1986/2009, efectuat de către experții și (comisia alcătuită din expertul desemnat de către instanță și din expertul desemnat de reclamantă), de 491.486 lei la data efectuării expertizei, respectiv de 418.366 lei la data de 25.02.2008, data emiterii hotărârii nr.25/2008 nu pot fi luate în considerare, întrucât în opinia tribunalului nu pot reflecta prețul la care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în respectiva unitate administrativ teritorială, fiind prețuri exagerate, cu mult peste valoarea pe care reclamanta ar putea să obțină pe piața liberă.
La aprecierea acestei situații, tribunalul a avut în vedere că terenul ce face obiectul exproprierii are o suprafață de doar 387,59 mp dintr-o suprafață totală din 1664,5 mp aflată în proprietatea reclamantei, conform contractului de vânzarecumpărare autentificat sub nr.884/2006 la BNP și, astfel încât prin expropriere reclamantei i se aduce o atingere minimă dreptului de proprietate.
De precizat că disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevăd că instanța va ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,ori prin sintagma "imobilele de același fel" nu se poate înțelege decât imobile cu aceiași suprafață ca cea expropriată și nicidecum întregul imobil care s-ar afla în proprietatea celui expropriat.
Așadar, la aprecierea valorii suprafeței de 387,59 mp, trebuie luat în considerare prețul pe care reclamanta l-ar putea obține dacă ar vinde o suprafață de 387,59 mp din terenul său și nu prețul pe care I-ar obține dacă și-ar vinde întreaga suprafață de teren.
Mai mult decât atât, valorile menționate în raport nu țin cont nici de dispozițiile legale din art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd o scădere a prețului în situația în care lucrările executate aduc un spor de valoare proprietătii celui expropriat.
În raport de aceste considerente, tribunalul a apreciat că valoarea cea mai apropriată de realitate și va fi luată în considerare este cea menționată de expertul în opinia sa separată respectiv de 313.146 lei, la data efectuării expertizei întrucât această valoare ține cont atât de suprafața efectivă a terenului expropriat cât și de valoarea concretă la care se vând efectiv imobile cu o suprafață redusă în zonă.
S-a precizat că tribunalul are posibilitatea să rețină o altă valoare decât cea din raportul de expertiză efectuat în cauză, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei, instanța îI va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.
De altfel, chiar în absența acestor dispoziții, tribunalul a precizat că nu este legat de concluziile raportului de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca de altfel și celelalte mijloace de probă.
Însă, este necesar ca solutia instanței în situatia în care se înlătură concluziile raportului de expertiză să fie motivată, motivare pe care tribunalul a făcut-o prin considerentele anterioare.
Un alt argument pentru nereținerea valorilor din raportul de expertiză 1986/2009 este acela că cei doi experți au reținut aceeași valoare a unui metru pătrat de teren atât la data emiterii hotărârii (februarie 2008), cât și la data efectuării expertizei (ianuarie 2009), ori, acest raționament nu poate fi acceptat în contextul în care este de notorietate că datorită situației de criză economică prețurile imobilelor au scăzut dramatic și este imposibil ca un teren să aibă un preț mai mare în prezent decât cel pe care l-a avut în luna februarie 2008.
Având în vedere dispozițiile legale arătate, precum și considerentele menționate în cele ce preced, tribunalul a admis cererea, a stabilit cuantumul despăgubirii pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes național a imobilului-teren în suprafață de 387,59. proprietatea reclamantei situat în B,-, cu numărul cadastral 5271/1,la suma de 313.146 lei și a obligat pârâtul la plata sumei de 1200 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de expertiză).
Tribunalul a avut în vedere valoarea de 313.146 lei și nu cea de 333.275 lei, întrucât aceasta reflectă valoarea imobilului la data întocmirii raportului de expertiză în funcție de care se calculează despăgubirea conform art. 26 al.2 din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere dispozițiile art.9 din Legea nr.198/2004,iar prevederile al.3 din art.9 așa cum au fost modificate prin Legea nr.184/2008 conform cărora la calcularea cuantumului despăgubirii, instanța se va raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, au fost abrogate ulterior prin nr.OUG 228/2008,astfel încât în prezent instanța trebuie să se raporteze la valoarea imobilului de la data efectuării expertizei.
S-a precizat totodată că instanța nu poate anula și hotărârea nr. 25/2008 așa cum a solicitat reclamanta prin acțiunea inițială întrucât, pe de o parte modificarea cuantumului despăgubirii nu atrage anularea hotărârii de stabilire a despăgubiriior inițiale, iar pe de altă parte prin această hotărâre se dispune și exproprierea imobilului, ori măsura exproprierii nu poate face obiectul contestației și deci nu poate fi anulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâtul STATUL ROMÂN prin COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA
Apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor la suma de 491.486 Ron.
Apelanta consideră nelegală și netemeinică soluția pronunțată de instanta de fond pentru urmatoarele considerente:
Conform raportului de expertiză întocmit și depus Ia dosarul cauzei, atât expertul desemnat de instanță cât și expertul - parte al subscrisei reclamante au stabilit un cuantum al despagubirilor Ia suma de 491.486 RON Ia data efectuarii raportului de expertiză, 14.01.2009, și de 418.366 RON Ia data emiterii hotărârii de expropriere, 25.02.2008.
Expertul-parte al a formulat opinie separata Ia raportul de expertiză, stabilind un cuantum al despagubirilor la suma de 313.146 RON Ia data efectuarii raportului de expertiză, 13.02.2009, și de 333.275 RON la data emiterii hotărârii de expropriere, 25.02.2008.
Instanta de fond a apreciat că suma ce se impune a fi acordată cu titlu de despăgubiri în urma exproprierii este în cuantum de 313.146 RON, respectiv cea mai mică valoare indicată de expertul - parte al expropriatorului.
Pentru a se pronunța astfel, instanta a apreciat că suma de 491.486 RON stabilită de expertul desemnat de instanță și de expertul-parte al reclamantei, la data efectuarii expertizei,"nu poate fi luată în considerare, întrucat, în opinia tribunalului, nu pot reflecta prețul la care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în respectiva unitate administrativ teritorială, fiind prețuri exagerate, cu mult peste valoarea pe care reclamanta ar putea să o obțină pe piaț liberă."
Tribunalul face această apreciere total eronată și întemeiată, fără ca aceasta să poată fi probată. Aceasta reprezintă o apreciere nelegală, instanța de fond dând dovadă de parțialitate prin soluția pronunțată.
În primul rând, în conformitate cu dispozitiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 "pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii." Acesta este modul în care se poate stabili cuantumul despăgubirilor, apelându-se la părerea unor specialiști, experții care au întocmit raportul de expertiză, instanța neputând aprecia în privința unei chestiuni tehnice, precum cuantificarea despăgubirilor ce ar trebui acordate în urma exproprierii.
Pentru a se pronunta astfel, instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor la nivelul celei mai mici valori indicate de expertul desemnat de expropriator. În această situatie s-a eludat practic scopul acțiunii promovate de reclamantă, stabilirea corectă a cuantumului despagubirilor, instanța lăsând expropriatorul să facă o evaluare a despăgubirilor pe care acesta le-a propus.
Or, prin această situație a fost încălcat tocmai scopul pentru care expropriatul, în cazul în care se considera nemulțumit de cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator, are posibilitatea să conteste acest cuantum în fața instanței. Tocmai din aceste considerente, stabilirea despagubirilor se face de către o comisie formată din trei experți, unul desemnat de expropriator, unul desemnat de către expropriat și unul desemnat de către instanță, în ideea respectarii poziției fiecărei părți (prin experții desemnați de expropriator și expropriat) și a asigurării imparțialității în stabilirea despăgubirilor (prin expertul desemnat de instanță).
Instanța a apreciat că valorile stabilite de expertul desemnat de instanță și cel desemnat de către expropriat nu pot reflecta prețul la care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în respectiva unitate administrativ-teritorială fiind mult peste valoarea pe care reclamanta ar putea să o obțină pe piața liberă.În considerentele sentinței pronunțate nu există nici un argument care să intemeieze această apreciere făcută de catre instanța de fond. Instanța nici nu putea să facă această apreciere, întrucat nu poate să se substituie părerii unor specialisti, experții desemnați să efectueze expertiza.
Tot greșită este și aprecierea instanței de fond, potrivit căreia prin sintagmaimobile de același felnu se poate înțelege decât imobile cu aceeași suprafață ca cea expropriată.
În interpretarea instanței de fond, rezultă o posibilitate infimă ca într-o unitate administrativ teritorială să existe mai multe imobile cu aceeași suprafață, care să aibă același amplasament și să dispună de aceleași caracteristici.
lnterpretând dispozitiile legii, prin imobile de același fel, se întelege imobile ce au un amplasament similar, au aceeași categorie de folosință sau destinație și beneficiază de aceleași facilități sau utilități.
Mai mult, prin soluția pronunțată, instanța a apreciat în mod greșit asupra cauzei, neexistând nici un argument în acest sens în considerentele soluției pronunțate. Suma de 491.486 RON ce ar trebui acordată ca despagubiri pentru expropriere reprezintă opinia majoritară a comisiei de experți, această sumă fiind indicată și de către expertul desemnat de instanță.
Un alt motiv de netemeinicie al sentinței apelate îl reprezintă faptul că instanța a respins solicitarea reclamantei de a se stabili și cuantumul despăgubirilor rezultat din prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere, deși a fost solicitat acest lucru.
În plus, în sentința apelată, nu se precizează dacă suma astfel stabilită drept cuantum al despagubirilor include și suma acordată prin hotarârea de expropriere drept prejudiciu cauzat proprietarului prin expropriere, sau reprezinta doar despagubirile acordate pentru valoarea reală a imobilului expropriat.
Apelantul pârât STATUL ROMÂN prin COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA nu și-a motivat apelul declarat în cauză.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat alte probe în completarea celor deja administrate în cauză
Examinând sentința apelată și probele dosarului în raport de apelurile declarate în cauză și de prevederile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Apelul declarat de apelanta-reclamantă este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.
Din interpretarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind constituirea comisiei de experți pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite expropriatului rezultă că niciunul dintre experții ce compun comisia nu au calitatea de expert-parte în sensul avut în vedere de reglementările speciale în materie de expertiză prev. de nr.OG 2/2000 sau cele generale privind adminstrarea acestei probe din Codul d e procedură civilă, respectiv art. 201 alin.5 în ref. la alin. 2 al aceluiași articol, chiar dacă doi dintre experți sunt desemnați de părțile litigante.
Intrucât pentru efectuarea lucrării de specialitate se constituie o comisie de experți este necesar ca fiecare dintre aceștia să-și expună punctul de vedere în cauză, prin raportul de expertiză comun, dacă este întrunit consensul, sau separat, în caz contrar.
In această ultimă situație, nu are relevanță că există o opinie majoritară a comisiei de experți, instanța, în lipsa unei dispoziții legale exprese cu privire la acest aspect, nefiind obligată să țină seama de această opinie, neîncălcând deci prin opțiunea exprimată imparțialitatea invocată de apelantă. Este însă esențial că instanța să aibă în vedere opinia unui specialist, respectiv opinia exprimată de unul dintre experții judiciari desemnați în acest scop.
Mai mult, prevederile art. art. 27 din Legea nr. 33/1994, menționate și în considerentele sentinței atacate, permit instanței să compare rezultatul expertizei, cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, tocmai pentru ca soluția pronunțată să fie în concordanță cu finalitatea acestei proceduri judiciare, aceea de a asigura o justă dezdăunare a proprietarului pentru bunul expropriat.
Fără îndoială că în toate cazurile soluția adoptată cu privire la despăgubirile cuvenite expropriatului trebuie motivată, fiind necesar ca instanța să prezinte argumentat de ce a împărtășit opinia unui anumit expert.
Curtea reține că în prezenta cauză Tribunalul a apreciat că valoarea cea mai apropriată de realitate este cea menționată de expertul, respectiv o valoare de 313.146 lei la data efectuării expertizei, având în vedere criterii obiective, indicate chiar de textul legal, criticile apelantei privind lipsa de obiectivitate a judecătorului neputând fi deci primite.
Instanța a ținut seama așadar de părerea unui specialist care a participat la întocmirea expertizei, criticile formulate de apelantă cu privire la acest aspect, fiind, în raport și de cele arătate anterior, vădit nefondate.
Imprejurarea că această valoare reprezintă cea mai mică valoare indicată de experții desemnați în cauză nu are nicio relevanță, cât timp soluția adoptată se sprijină pe argumente expuse, de altfel, pe larg de prima instanță în cuprinsul considerentelor sentinței, contrar celor susținute de apelantă referitor la lipsa unei motivări pe care să se fundamenteze alegerea instanței. In plus, în mod corect a fost avută în vedere valoarea imobilului de la momentul efectuării raportului de expertiză, respectând dispozițiile Legii nr. 198/2004, după modificările aduse prin nr.OUG 228/2008.
Curtea constată totodată că nu se putea ignora în cadrul acestei analize faptul că terenul ce face obiectul exproprierii are o suprafață de doar 387,59 mp dintr-o suprafață totală din 1664,5 mp aflată în proprietatea reclamantei, respectiv atingerea minimă adusă dreptului de proprietate, iar în acest context prima instanță a dat o interpretare corectă sintagmei legale "imobilele de același fel", cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
De asemenea, nu s-ar fi putut trece peste faptul că în perioada cuprinsă între data emiterii hotărârii contestate de reclamant (februarie 2008) și data efectuării expertizei (ianuarie 2009) prețurile imobilelor au scăzut din cauza situației de criză economică ce a afectat în mod deosebit piața imobiliară (situație de notorietate ce nu trebuie probată), argument suplimentar ce sprijină opțiunea instanței pentru valoarea arătată.
In condițiile în care reclamanta nu a arătat în concret în ce ar consta prejudiciul suplimentar invocat, cauzat de expropriere, Curtea constată că acesteia i se cuvin doar despăgubiri reprezentând valoarea terenului expropriat stabilite în conformitate cu criteriile arătate de art. 26 din actul normativ menționat, astfel cum a reținut și prima instanță, urmând a fi respins și acest motiv de apel, cu atât mai mult cu cât apelanta-reclamantă nu a propus nici probe privind acest aspect în completarea celor deja administrate în dosarul de fond.
Având în vedere suma stabilită prin sentință drept cuantum al despăgubirilor și criteriile legale pe care instanța le-a reținut expres, nu erau necesare precizări suplimentare privind modificarea cuantumului despăgubirii stabilite prin hotărârea contestată.
In ceea ce privește apelul declarat de apelantul-pârât, Curtea, constatând că acesta nu a fost motivat și reținând, în consecință, incidența art. 292 alin.2 proc.civ. constată că Tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare a Legii nr. 198/2004 referitor la posibilitatea celui expropriat de a contesta cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator conform procedurii speciale reglementată de acest act normativ.
S-a reținut în mod întemeiat, pe baza probelor administrate - cu respectarea normelor generale în materia exproprierii din Legea nr. 33/1994 la care Legea nr. 198/2004 face trimitere expresă - că sumele cu acest titlu stabilite prin hotărârea contestată nu corespund prejudiciului real cauzat reclamantei, despăgubirile oferite nereflectând întinderea daunelor pricinuite proprietarului expropriat, conform legii.
Nereținându-se alte aspecte de nelegalitate și netemeinicie a sentinței apelate în raport de susținerile apelantului-pârât în fața primei instanțe, Curtea, în baza art. 296.proc.civ. va respinge și acest apel ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta-reclamantă cu sediul ales la în B,-, -.4.A,.1,.1,.2, sector 3, și de apelantul-pârât STATUL ROMÂN prin COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 670/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- --- - -
GREFIER
- -
Red.NG.
Tehnored.
4 ex/15.12.2009
---------------------------------------
- Secția a IV-a -
Președinte:Mihai Negoescu GândacJudecători:Mihai Negoescu Gândac, Ionelia Drăgan
