Expropriere. Speță. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ NR. 93/A/2009
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror G din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta A B - Sucursala H împotriva sentinței civile nr. 148/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise formulate de intimații reclamanți și, împreună cu chitanța de plată a onorariului avocațial și 2 bonuri fiscale reprezentând carburant auto.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 30 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă 148/10.09.2008 Tribunalul Hunedoaraa respins excepția de prematuritate și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta SC SA.
A constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Guvernamentală de soluționare a întâmpinărilor constituită prin HG nr. 968/2004 cu sediul la Primăria, jud.
A admis în parte acțiunea precizată și formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
A luat act că reclamanții - în calitate de persoane expropriate - au consimțit ca pentru cauza de utilitate publică declarată prin HG nr. 392/2002 privind realizarea lucrării de interes național "Amenajarea
-//-
hidroenergetică a râului, pe sectorul - ", să fie preluate prin expropriere - de către pârâtă - terenurile în suprafață de 34.049,02 mp - arabil, pășune și fânaț - pe raza comunei și a comunei Română, astfel cum au fost identificate și evaluate prin expertiza judiciară executată în cauză de Comisia compusă din experții judiciari, și din cadrul Biroului de Expertize Judiciare H, lucrare ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta SC SA B, pentru Statul Român - în calitate de expropriator - să achite reclamantei - în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, despăgubiri în sumă de 888.672 lei, reprezentând valoarea terenului expropriat și în sumă de 149.781 lei pentru prejudiciul cauza prin lipsa folosului agricol după acesta, pe perioada 2002 - 2008, inclusiv.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1600 lei.
A fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în esență prin Hotărârea nr. 392/2002, Guvernul României a declarat utilitatea publică, de interes național, a lucrării "Amenajarea hidroenergetică a râului, pe sectorul -", desemnând în articolul 2 al respectivului act normativ, ca expropriator, Statul Român prin Societatea Comercială de producere a energiei electrice "" SA - în subordinea
Prin nr.HG 968/2004, s-a constituit Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere, în scopul obiectivului de utilitate publică declarat prin nr.HG 392/2002- cărei componență s-a modificat ulterior, conform HG nr. 1299/2006.
În scopul realizării acestui obiectiv, pârâta în cauză SC SA, ca reprezentant al expropriatorului Statul Român a preluat încă din anul 1990 mai multe suprafețe de teren pe raza localității, județul H, între care și cele ale reclamanților și.
Reclamanții au calitate de persoane expropriate în condițiile art. 22 din Legea nr. 33/1994, ca moștenitori ai proprietarilor tabulari și ca atare justifică un interes evident în cauză. Acest aspect nu este contestat și rezultă inclusiv din faptul notificării lor de însăși pârâta în cauză, care pe baza expertizei de evaluare și a studiilor de topometrie, le-au avansat oferta de despăgubiri.
Aceștia s-au declarat de acord cu transferul proprietăților imobiliare către pârâtă, dar nu au acceptat oferta de expropriere, respectiv despăgubirile la prețul impus de 2,04 euro/mp pentru terenul arabil și de 1,47 euro/mp pentru terenul de categorie fânaț și pășune.
Articolul 44 alin. 4 din Constituția României consacră imperativul potrivit căruia nimeni nu poate fi expropriat sau lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Principiul este preluat de art. 1 al Legii nr. 33/1994 - privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică - care reglementând în mod special procedura exproprierii, impune ca despăgubirea echitabilă și prealabilă în atare cazuri de exproprieri să se facă prin hotărâre judecătorească.
Cum în cauză părțile - expropriatori și expropriați - nu au ajuns la un acord de voință cu privire la cuantumul despăgubirilor, acest tribunal a numit o comisie de evaluare în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Concluziile raportului de expertiză judiciară ordonat în cauză și executat de către experții:, și, având ca scop evaluarea imobilului expropriat au fost însușite de părțile în proces, fără obiecțiuni.
Expertiza a identificat imobilele preluate de expropriator, stabilind că suprafața totală, reală a acestora, este de 30.049,02 mp, pe raza comunei și suprafața de 3174,00 mp pe raza comunei Română ( satul ), din care arabil - 22.646,95 mp, pășune - 6151 mp și fânaț - 493,50 mp, plus suprafața de 4731,75 mp teren impropriu oricărei producții agricole
Din acest teren, s-a stabilit că suprafața de 29.317,27 mp are echivalent arabil, iar suprafața de 4731,75 mp este impropriu oricărei producții agricole ( vezi raportul de expertiză, filele 144-147 și filele 153-160).
De asemenea, experții au stabilit o valoare de 8,3 euro/mp pentru teren și un venit mediu anual de 8520 lei/ha producție agricolă (filele 159-160).
Potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, despăgubirile cuvenite persoanelor expropriate se compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul creat proprietarilor sau altor persoane îndreptățite, la calcularea acestora atât experții cât și instanțele de judecată urmând să țină seama de prețul la care se vând, în mod obișnuit, în zonă, imobile de același fel astfel că despăgubirea acordată de instanță nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Așadar valoarea terenului a fost stabilită conform variantei II a raportului de expertiză, de 888.672 lei, iar valoarea producției agricole de 149.789 lei, pentru perioada celor 6 ani (2002-2008), potrivit calculului: 24.963,5 lei producție medie anuală pe hectar x 6 ani.
Ca urmare, în considerarea articolului de lege arătat, instanța a admis că valoarea stabilită de Comisia de evaluare desemnată în cauză la suma de 8,3 euro/mp teren, precum și valoarea folosului de tras după acesta - arabil, fânaț și pășune - de 8.520 lei/an, pentru perioada 2002-2008 inclusiv, reprezintă o despăgubire echitabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamanților, invocând în drept art. 304 pct. 4, 7 și 8 Cod procedură civilă.
-//-
În expunerea de motive s-a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În sensul primului motiv de recurs s-a arătat că instanța nu putea fi sesizată decât de expropriator potrivit art. 21 din Legea nr. 33/1994 și numai după parcurgerea procedurii premergătoare speciale, reglementată în art. 5 - 10.
Soluționarea exproprierii trebuia analizată doar ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de legea specială nr. 33/1994 în aplicabilitatea art. 21 coroborat cu art. 18 - 20, etapă peste care, în mod nepermis și nelegal, s-a sărit.
Sub aspectul elementelor contradictorii ori străine de natura pricinii s-a arătat că nu se putea constata calitatea de proprietari asupra terenului a reclamanților care nu au fost puși în posesie, nu au avut folosința după 1989 și nici proprietatea sub aspectul unui act administrativ, inventarierea făcându-se de către expropriator în baza regimului juridic dedus din cartea funciară și în numele antecesorilor reclamanților.
De asemenea, se arată că în expertiza "" s-a ajuns la un preț fără nici un fundament real, iresponsabil chiar față de prețul cu care s-ar vinde terenurile în zonă și față de oferta care depășea cu de 10 ori valoarea de piață imobiliară.
În consecință, s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.
Intimații și au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 19.03.2009 instanța a calificat calea de atac declarată în cauză ca fiind apel (fila 20).
În apel instanța a pus în vedere reclamanților să identifice cu date de carte funciară terenul expropriat, să precizeze autorii de carte funciară după care înțeleg să solicite despăgubiri și să depună acte de stare civilă pentru a-și dovedi calitatea procesuală activă. Astfel, reclamanții au depus la dosar extrase de carte funciară în copie xerox și acte de stare civilă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu în limitele efectului devolutiv al apelului, Curtea constată că prezentul apel este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată care nu îndeplinește nici pe departe cerințele prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă. Așadar, din cerere lipsește cu desăvârșire obiectul său, respectiv identificarea imobilelor cu indicarea numărului de carte funciară, al numărului topografic, al localității unde se află imobilele, conform art. 112 pct. 3 alin 2 Cod procedură civilă. Reclamanții au arătat doar că este vorba de o suprafață de 23.900 mp situat în extravilan și intravilan, teren ocupat din 1990 de expropriatorul SA, ceea ce este insuficient.
Reclamanții aveau obligația de a indica de la cine au fost expropriate terenurile, când anume, în ce temei legal, avea obligația de a identifica terenurile cu date de carte funciară și de a depune la dosar extrase de carte funciară, în original și actualizate, de a face dovada că sunt moștenitorii persoanelor înscrise în cartea funciară, în ce cote și în ce temei legal.
Abia la solicitarea instanței de apel s-au depus la dosar extrase de carte funciară, însă în copie xerox și datând din anii 1995 - 1999, precum și acte de stare civilă, dar fără a fi însoțite de o schiță a arborelui genealogic pentru a face măcar dovada că sunt succesibili ai persoanelor înscrise în cartea funciară, cu atât mai mult cu cât în cărțile funciare sunt înscrise foarte multe persoane care sunt proprietare pe diferite cote.
Precizările pe care reclamanții le-au depus ulterior în fața instanțe de fond (filele 28, 34) nu aduc lămuriri sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată și nici sub aspectul calității procesuale active a reclamanților, singura precizare referindu-se la cuantumul daunelor solicitate care a fost majorat, iar extrasele de CF datează chiar din 1992, sunt în copie xerox și multe dintre ele ilizibile (fila 49 și urm.).
Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o hotărâre bazată exclusiv pe concluziile expertului, care a stabilit unde se află terenurile expropriate, cărțile funciare în care se regăsesc, cui aparțin aceste terenuri, ce cote moștenesc reclamanții și ce persoane.
Concluzionând, instanța de apel apreciază că instanța de fond a dat dovadă de lipsă de rol activ, încălcând dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă și a admis o acțiune fără avea la dosar o cerere de chemare în judecată făcută în condițiile art. 112 Cod procedură civilă, însoțită de înscrisurile doveditoare prevăzute de lege, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului în sensul art. 297 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, Curtea va admite apelul declarat de pârâta SA B - Sucursala H împotriva sentinței civile nr. 148/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Civilă, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Instanța, în rejudecare, va pune în vedere reclamanților să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată cu indicarea și identificarea terenurilor expropriate, să depună la dosar extrase de carte funciară în original și actualizate, să facă dovada calității procesuale active cu indicarea antecesorilor, a legăturii de rudenie, cu depunerea certificatelor de moștenitor, dacă acestea există. De asemenea, reclamanții vor preciza pentru ce perioadă solicită despăgubiri, întrucât inițial au arătat că terenul a fost ocupat din 1990, pentru ca ulterior să solicite despăgubiri pe o perioadă de 17 ani, instanța admițând acțiunea pentru perioada 2002 - 2008, fără a motiva în niciun mod această soluție. Instanța, în rejudecare, va analiza toate criticile pe care le-a formulat apelanta în fața instanței de apel, atât cele care vizează fondul dreptului, cât și cele referitoare la excepții.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 93/A/2009 dată în dosar nr-)
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere de instanța care va rejudeca cauza.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta SC SA B - Sucursala H împotriva sentinței civile 148/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 Mai 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. /7 ex/12.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu
