Fond funciar. Speta. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1 din 09 ianuarie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE09 ianuarie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu judecător
JUDECĂTORI: Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin judecător
- - - - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.47 din 16 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat pentru recurentul-reclamant, intimatul-pârât, lipsă fiind recurentul-reclamant, procuratorul acestuia, intimații-pârâți, Comisia Locală de aplicarea Legii 18/1991 și Comisia Județeană B de aplicarea Legii 18/1991 și intimații-reclamanți și.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Intimatul-pârât depune la dosar în xerocopie adresa nr.3912/18.01.2007 emisă de Comisia locală de aplicarea Legii 18/1991 și o cerere prin care solicită recuzarea domnului judecător, membru al completului de judecată.
Față de cererea de recuzare depusă în instanță, completul de judecată suspendă ședința de judecată până la soluționarea cererii de recuzare.
După suspendare, instanța aduce la cunoștință intimatului-pârât că cererea sa de recuzare a fost respinsă ca neîntemeiată și se continuă judecarea dosarului.
Apărătorul recurentului-reclamant, față de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Intimatul-pârât arată că nu mai are de formulat cereri noi și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Bacău și rejudecarea cauzei.La instanța de fond s-a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate pentru suprafața de 2700. teren din punctul"M-tirea " și completarea titlului de proprietate al reclamantului cu această suprafață. La Tribunal au fost efectuate multe expertize unele mai încurcate decât altele, dar ultima expertiză efectuată de exăertul este revoltătoare, care nu a avut în vedere și nici nu a procedat la identificarea terenului. Toată motivarea tribunalului este în contradictoriu cu actele și probele care au fost depuse la dosar. Precizează că este de acord cu expertiza care a fost efectuată la instanța de fond pe care dorește a fi menținută. Terenul în cauză a aparținut bunicului reclamantului. În anul 1930 tatăl reclamantului primește 15 prăjini de teren în acest punct, și tot acolo prin partajul voluntar mai primește încă 23 de prăjini teren. Odată cu el au primit teren în acest punct, teren despărțit de șosea,și ceilalți frați, respectiv cele două fete care au primit teren în partea a șoselei și cei doi băieți, care au primit terenul din partea dreaptă. Proprietarii terenului au deținut această suprafață de teren fără a mai schimba nimic și nici vecinii nu au mai fost schimbați, decât prin deces, locul lor fiind luat de moștenitorii acestora. Niciodată acest teren nu a fost învecinat cu cel stăpânit de, care nu a avut niciodată terenul acesta înscris la rol, dar după anul1963 apare cu suprafața de 4000. Expertiza efectuată la fond este legală și reflectă realitatea la fel ca și martorii audiați care au precizat că acest teren a aparținut permanent reclamantului. și-a vândut terenul la 3-4 ani după ce la primit prin moștenire. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Bacău, păstrarea sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Intimatul-pârât având cuvântul arată că acest teren i-a revenit de la bunica sa a cărei moștenitor testamentar este. Arată că punctul Câmpul este un loc și este un alt loc. Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bacău ca temeinică și legală, cu precizarea că partea adversă a solicitat efectuarea mai multor expertize în cauză pentru că nu au fost mulțumiți de nicio expertiză.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
A
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2544/2004 a Judecătoriei Onești pronunțată în dosarul nr.728/2004 a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect"modificare parțială titlu de proprietate și anulare parțială titlu de proprietate"formulată de reclamanții și G în contradictoriu cu pârâții, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia județeană
A fost anulat parțial titlul de proprietate nr. 80689 /2003 eliberat pe numele pârâților și a fost obligată pârâta Comisia județeană B să radieze din titlul de proprietate suprafața de 2700. teren situat în comuna, tarlaua 37, parcela 861/38/1.
S-a dispus ca pârâta Comisia județeană B să reconstituie dreptul de proprietate privată pentru reclamanți a suprafeței de 2700. astfel cum a fost individualizat anterior.
S-a făcut aplicarea art.274 Cod procedură civilă.
Pentru a pronunța această soluție,prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha. și 3837. conform TP 80328/1995 în care se regăsește suprafața de teren de 4000. situată la punctul"Câmpul Mânăstirii", făcând dovada că pârâții și ulterior el a stăpânit în acest punct 6600. însă această diferență nu a fost trecută în rolul agricol.
Ulterior,reclamantul a intrat în posesia actului de vânzare-cumpărare din anul 1930 prin care face dovada că terenul în suprafață de 26 ari a fost cumpărat, și în baza Legii nr.169/1997 a solicitat să se reconstituie dreptul de proprietate privată și pentru acest teren.
Pentru terenul în litigiu s-a reconstituit dreptul de proprietate privată pârâților și și li s-a eliberat titlul de proprietate nr.80689/2003.
Pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților mai sus menționați s-a avut în vedere testamentul numitei, care la rândul său stăpânea terenul în urma unui partaj voluntar.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză a rezultat că terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare din anul 1930 este în suprafață de 2685,00. și că este înscris în nr.80689/2003, tarlaua 37, parcela 861/38/1, eliberat pe numele pârâților.
Terenul înscris în actul de partaj voluntar din anul 1934 privind pe este identic cu suprafața de teren vândut de aceasta în anul 1938 și că terenul deținut de nu este același cu terenul primit de prin actul de partaj voluntar. Acest lucru rezultă și din schița anexă a raportului de expertiză tehnică în sensul că terenul ce a făcut obiectul partajului voluntar se afla amplasat peste drumul comunal.
Prin decizia civilă nr. 47 din 16.02.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a admis apelul pârâților împotriva hotărârii primei instanțe, s-a schimbat în tot sentința și s-a respins acțiunea ca nefondată, reținându-se în esență următoarele:
Potrivit art. 11 alin.1 din Legea nr. 18/1991 suprafața de teren adusă în agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data înscrierii în cooperativă etc.
Analizând rolurile agricole ale autorilor părților rezultă că reclamanții nu au făcut cu certitudine dovada dreptului de proprietate anterior cooperativizării și pentru suprafața de teren de 2700. în litigiu.
Astfel, în rolul agricol al autorilor reclamanților figurează suprafața de 4000.(pentru care s-a eliberat nr. 80328/1995) la punctul"Câmpul Mânăstirii".
În rolul agricol al autorilor pârâților, se află de asemenea o suprafață de 4000. teren situat la punctul"Câmpul Mânăstirii" și menționat este faptul că la rolul agricol figurează în calitate de cap de familie soțul acesteia, însă știut este faptul că, exista un singur rol agricol pentru o familie.
Actul de vânzare-cumpărare din 1930 de care se prevalează reclamanții este anterior cu 30 de ani cooperativizării și nu există în cuprinsul său menționat punctul la care se află.
Acest aspect coroborat cu faptul că examinând vecinătățile din actul de vânzare-cumpărare din 1930 cu actul de partaj voluntar din anul 1934(care a stat la baza înscrierii în rolul agricol al autorilor reclamanților pentru suprafața de 4000.), nu rezultă că acesta s-ar învecina, deși reclamantul a susținut prin cererea introductivă că a stăpânit înainte de cooperativizare întreaga suprafață de teren,demonstrează faptul că suprafața de teren cuprinsă în înscrisul încheiat în anul 1930 nu se află la punctul"Câmpul Mânăstirii".
Pârâții au dovedit faptul că sunt îndreptățiți la reconstituirea suprafeței de 2700. de pe urma defunctei.
Aceasta a dobândit terenul situat la punctul"Câmpul Mânăstirii", prin actul de partaj voluntar din anul 1934(lotul nr. III) fiind în suprafață de 2700. aproximativ(26 ari și 85 centiari), iar fratele său (tatăl reclamanților) a primit lotul nr. I în suprafață de aproximativ 4000.(41 ari și 17 centiari în același punct).
Deși se invocă faptul că, terenul pe care defuncta l-a primit ca urmare a partajului voluntar a fost vândut lui prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1938( fila 8 dosar fond), această apărare nu poate fi primită. Terenul înscris în actul din 1938 se află la punctul" ", iar vecinătățile sale nu corespund cu cele ale suprafeței pe care defuncta a primit-o la partaj, de remarcat fiind faptul că suprafața de teren înstrăinată în anul 1938 are o limită naturală(pârâul Stânei), care ar fi fost normal să se regăsească și ca limită a celei de a doua suprafață de teren în discuție.
Expertiza efectuată în cauză nu a putu fi avută în vedere deoarece nu a reușit să identifice terenurile din actele de proprietate invocate de către pârâți și anterioare cooperativizării, însă nu din cauza culpei expertului, ci a faptului că vecinii existenți în aceste acte nu se mai regăsesc în prezent, dreptul de proprietate nu a fost reconstituit pe vechiul amplasament, iar rolurile agricole nu conțin vecinătăți.
Având în vedere toate acestea aspecte, s-a constatat că pârâților li s-a reconstituit în mod corect dreptul de proprietate pentru suprafața de 2700. întrucât s-a făcut dovada faptului că acesta se afla în patrimoniul autoarei lor la momentul cooperativizării nefiind suprafața de teren ce a fost înstrăinată în anul 1938.
Așa fiind, prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, fundamentată pe o interpretare greșită a probelor și care conțin o motivare contradictorie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința apelată și s-a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva deciziei civile nr. 47 din 16.02.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr- în termen legal, a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive:
-expertiza nu este obiectivă, favorizând pe intimați;
- terenul în litigiu de 2700. aflat în continuarea celui de 4000.trecut la rol, a fost dobândit de tatăl recurenților prin actul încheiat în 1930 cu tatăl său și l-a stăpânit până la deces;
- terenul de la punctul"Câmpu Mânăstirii" se mai numește punctul" ".
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea principală, s-a solicitat radierea suprafeței de 2700. teren 37 P 861/38/1 din titlul de proprietate al pârâților și trecerea ei în titlul de proprietate al reclamanților, în calitate de moștenitori ai defunctului lor tată,.
Este evident ca într-o asemenea cauză, pârâții trebuiau să-și justifice interesul în raport de ambele capete de cerere și temeinicia solicitărilor prin vocația proprie la reconstituire și să demonstreze implicit și lipsa calității de persoane îndreptățite a celor doi pârâți, toate acestea în raport cu suprafața individualizată și adusă în discuție.
Reclamanții au susținut că, deși la rolul agricol figurau doar cu 4000.p, care i-au revenit tatălui lor din partajul voluntar din 1934(23 prăjini)și pentru care s-a aprobat reconstituirea, în realitate dețineau și suprafața de 2700. în litigiu care, cu toate că nu figura în rolul agricol, a fost dobândită de autorul lor în 1930, prin contract de vânzare-cumpărare de la tatăl lor și trebuia, de asemenea, reconstituită.
Pârâții au susținut, la rândul lor, că terenul în cauză i-a fost atribuit mamei (fostă ) prin același contract de partaj din 1934(15 prăjini) și că ei în calitate de moștenitori testamentari ar fi îndreptățiți la reconstituire.
Deși s-a susținut că suprafața de teren primită de autoarea pârâților a fost înstrăinată printr-un contract din 1938, motiv pentru care la data cooperativizării nu ar mai fi fost în patrimoniul acesteia, martorii, experții și identificarea făcută chiar prin cele două acte(contract de partaj și contract de vânzare-cumpărare din 1938 către ), atesta că este vorba despre un alt teren, care aparținuse primului soț al testatoarei I, într-un alt punct, situat peste drum de cel în cauză și care spre deosebire de acesta din urmă, se învecina cu calea ferată.
În aceste condiții, singura problemă care rămâne de lămurit, constă în a stabili dacă suprafața în cauză este cea din contractul de partaj atribuită testatoarei sau cea cumpărată de către autorul reclamanților în 1930 și dacă între momentul dobândirii și cooperativizare aveau garanția că nu au intervenit modificări în situația de fapt și drept pe care aceste acte o atestă.
La această problemă, experții nu au putut da un răspuns clar pe bună dreptate, dacă se are în vedere că vecinătățile inițiale au suferit nenumărate modificări și este aproape imposibil de stabilit la acest moment, în teren, amplasamentul real al suprafețelor,mai ales când acest lucru este disputat și controversat. Cert este că suprafețele primite de cei doi, într-un mod sau altul, sunt aceleași ca și întindere, dar nu ca și ca amplasament, de vreme ce ele provin de la același autor, și în 1934, la partajul după acesta, autorul reclamanților a fost parte și nu ar fi semnat un partaj și o asemenea atribuire, pe o suprafață pe care a cumpărat-o cu 4 ani în urmă.
Martorii audiați la cererea pârâților, însă, au confirmat că terenul în cauză a fost, de fapt al testatoarei și, dacă analizăm actul din 1930 și partajul din 1934, putem observa că, deși suprafețele ar fi trebuit să se învecineze, și într-un caz, și-n altul, vecinătățile sunt altele, ceea ce dovedește, că terenul cumpărat în 1930 nu este cel din litigiu.
Mai mult, dincolo de actul de proprietate depus, lipsa înregistrării cumpărătorului la rolul agricol ca proprietar și plătitor de taxe aproximativ 30 de ani, până la cooperativizare, ridică un semn de întrebare asupra situației juridice a terenului la momentul 1962 și implicit asupra aducerii sau preluării suprafeței din act, indiferent că e cea din litigiu sau alta, de la autorul reclamanților, ceea ce face ca și calitatea de îndreptățit la reconstituire să fie îndoielnică.
Având în vedere toate aceste aspecte, în mod legal instanța de apel a constatat că pârâților li s-a reconstituit în mod corect dreptul de proprietate pentru suprafața de 2700. întrucât s-a făcut dovada faptului că acesta se afla în patrimoniul autoarei lor la momentul cooperativizării, nefiind suprafața de teren ce a fost înstrăinată în anul 1938.
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge recursul promovat de împotriva sentinței civile nr.47 din 16 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.-
Red.-/
Red.- /15.01.2008
Tehn.- / 2 ex.
15.01.2008/21.01.2008.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
