Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2 din 09 ianuarie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE09 ianuarie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTORI: Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
- - - - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamantul și împotriva deciziei civile nr. 147 din 7 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile purtate în ședința publică au fost înregistrate cu mijloace audio conform dispozițiilor art.13 alin.1 din Legea nr. 304/2004.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta-reclamantă, asistată de avocat și avocat, pentru intimații-pârâți, lipsă fiind recurentul-reclamant și intimații-pârâți și.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul recurenților depune la dosar două chitanțe din 2003 și din 2007 privind plata impozitului, chitanțe care au fost prezentate spre observare și părții adverse, chitanța onorariu avocat și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Apărătorul intimaților depune chitanța emisă în 2008, chitanța onorariu avocat și solicită judecarea cauzei nemaiavând cereri de formulat.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți arată că a atacat decizia Tribunalului pentru că o consideră nelegală care nu se justifică în raport de probele administrate în cauză. În contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți în anul 1998 s-a trecut în mod expres și faptul că s-a înstrăinat și drumul de acces în suprafață de 194. dar instanța nu a ținut cont de acest aspect, ci a reținut faptul că s-a cumpărat doar suprafața de 1256. deși actul de vânzare-cumpărare nu a fost nici modificat, nici anulat. Și prin chitanța de mână încheiat înainte de a se autentifica actul de vânzare-cumpărare, s-a menționat despre vânzarea drumului de acces. Când s-a achitat impozitul pe teren, reclamanții au plătit și pentru suprafața de 194. teren reprezentând drumul de acces, ceea ce demonstrează că reclamanții au fost de bună credință preluând asupra lor sarcina achitării debitelor către stat și în același timp a amenajat calea de acces prin balastare. Instanțele au pronunțat soluții greșite, considerând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.616 Cod civil. În realitate este vorba despre două proprietăți distincte, cea de pe- dobândit prin actul de vânzare-cumpărare din 1998 și altă proprietate pe care se pretinde că am avea ieșire la calea publică, este de pe- cumpărat în 1999. Interpretarea instanței că cele două proprietăți aparținând reclamanților formează un corp comun care are ieșire la str. - este eronată și nu s-a ținut cont nici de expertiza tehnică efectuată în cauză care arată că este vorba despre două proprietăți diferite. Tot în raportul de expertiză, s-a menționat și faptul că pe această suprafață se regăsesc construite o bucătărie cu beci și anexe fiind imposibilă calea de acces pe acest teren. Solicită ca instanța de apel să rețină că de la data cumpărării a acestui teren inclusiv și calea de acces, reclamanții s-au comportat ca proprietari de bună-credință, pe acest teren este întocmită și documentația cadastrală ce trebuia respectată și de cei care au cumpărat ulterior teren, respectiv în anul 2004. Solicită admiterea recursului, respectarea dreptului de servitute așa cum a fost prevăzut în actul de proprietate al reclamanților, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Avocat având cuvântul pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului cu precizarea că în cauză nu se poate încălca dispozițiile art.616 cod civil cu atât mai mult cu cât nu există loc înfundat. În cauză este vorba despre un singur teren, cu doi proprietari. Cele trei expertize efectuate la fond au fost solicitate de reclamanți. Reclamanții au depus la dosar chitanțe de plata impozitului, dar pentru- și nu pentru - nr. 41. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civila nr.147/07 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.11284/16.11.2006 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.11284/16.11.2006, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.9592/2005, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au dobândit proprietatea suprafeței de 1256. teren arabil în intravilanul municipiului B /42/2 conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1103/21.07.1998 la BNP .
Din schița anexă la contract întocmită la 10.06.1998 rezultă faptul că inițial s-a avut în vedere că obiectul tranzacției să fie suprafața de 1450. care ulterior s-a redus la 1256. deoarece cumpărătorii au renunțat la drumul de acces.
Suprafața de 194. cu privire la care reclamanții au pretins că ar avea un drept de servitute a fost vândută de și numitei la 29.07.1997 printr-un contract care a fost desființat prin hotărâre irevocabilă, în urma căreia terenul a revenit în proprietatea pârâților.
La 31.03.1999 reclamanții au încheiat cu și un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1007 la BNP pentru 1500. teren arabil în intravilanul municipiului B sub nr.38 parcela 1433/511.
Din expertiza topocadastrală a rezultat faptul că reclamanții au ieșire la drumul public din terenul cumpărat în 1998 în strada -.
În aceste condiții nu sunt respectate condițiile prevăzute de art.616 Cod civil. Faptul că reclamanții ar dori ieșirea din strada - deoarece este în avantajul lor nu îi îndreptățește la stabilirea dreptului la servitute pe terenul pârâților atâta timp cât prin dobândirea în proprietate a terenului care este învecinat cu strada - terenul nu mai este înfundat.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și, pentru următoarele considerente:
- terenul pe care l-au cumpărat în 1998 și drumul de acces în suprafață de 194. astfel cum rezultă din titlul lor de proprietate care nu a fost modificat;
- după momentul vânzării-cumpărării s-au folosit de acest drum fără a fi stânjeniți decât de actualii proprietari, singurul lucru de discutat fiind acela dacă drumul de acces a fost acordat contra cost sau gratuit ambilor proprietari(reclamanții și ) sau numai unuia.
- cumpărarea la data de 31.03.1999 a altei suprafețe de teren nu prezintă relevanță, ei știind că au cale de trecere la primul termen, pe care o și foloseau;
- s-au preluat trunchiat concluziile raportului de expertiză tehnică în care s-a arătat că pentru o cale de acces nouă, pe terenul lor, ar trebui înlăturată construcția definitivă, din zidărie și beton.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1103/21.07.1998, acordul de voință al părților s-a realizat cu privire la suprafața de 1256. teren intravilan care nu include și drumul de acces în suprafață de 194. ci doar se învecinează cu acesta.
Pe de altă parte în prezent suprafața de 194. este proprietatea pârâților conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1895/27.07.2004 la BNP, fiind identificată prin schița la raportul de expertiză tehnică.
Chiar dacă în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu s-a precizat că suprafața de 194. va rămâne cale de acces pentru ambele proprietăți sub aspectul soluționării prezentei cauze are relevanță titlul prezentat de actualii proprietari și care nu cuprinde clauze referitoare la calea de acces de 194.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat ca pârâții să le permită amenajarea și accesul pe suprafața de 194. În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în mod corect, s-a dat eficiență și contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți în 1999, atâta vreme cât cele două suprafețe de teren cumpărate de reclamanți în 1998 și în 1999 formează un corp comun care are ieșire în strada -, în acest caz nefiind îndeplinite condițiile art.616 Cod civil.
În mod corect a apreciat prima instanță asupra probei cu expertiză tehnică, schița anexă evidențiind calea de acces pe terenul proprietatea reclamanților. Susținerile apelanților privind imposibilitatea folosirii căii de acces pe terenul proprietatea lor determinată de existența unor anexe nu au fost probate.
Față de cele reținute, văzând și prevederile art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă au fost obligați apelanții să plătească intimaților cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs apelanții și și, în motivare, susțin că instanțele au pronunțat o soluție nelegală, întrucât probele administrate în cauză demonstrează că servitutea de trecere este necesară pentru a putea ieși la calea publică. Mai mult, arată recurenții, drumul de acces în suprafață de 194. este proprietatea lor, cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr.1103/21.07.1998, este situat în- și este distinct de cealaltă proprietate situată în- care are ieșire la calea publică.
Recursul este nefondat.
Din coroborarea actelor de vânzare-cumpărare, raportul de expertiză tehnică și schițele anexe ale actelor de înstrăinare rezultă că recurenții au cumpărat în anul 1998 un teren situat între strada - și strada -, fără ieșire la calea publică. Susținerile acestora că au dobândit în proprietate și drumul de acces intabulat în anul 2001 sunt neîntemeiate, întrucât schița anexă a contractului de vânzare-cumpărare nr.1103/21.07.1998 nu include și această suprafață de teren cum rezultă din nota aflată la fila 31 dosar fond.
Însă acest fond nu mai este loc înfundat în înțelesul art.616 Cod civil, întrucât recurenții au cumpărat un alt teren, în prelungirea locului înfundat care are ieșire la calea publică prin strada -, teren cumpărat după un an de la dobândirea primei proprietăți.
Este adevărat că pe acest teren recurenții și-au construit o serie de imobile care au înregistrat drumul spre calea publică, dar acest fapt nu-i îndreptățește să reclame servitute de trecere pe terenul intimaților, întrucât situația existentă se datorește faptei lor.
Așa fiind, recursul se găsește a fi nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respinsă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul promovat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.147 din 7 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.-
Red.-
Red.- /28.01.2008
Tehn.- / 2 ex.
28.01.2008/29.01.2008.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
