Fond funciar. Speta. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/
Ședința publică de la 23 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-, -.A,. 5, în contradictoriu cu intimații pârâți COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR T, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR T, cu sediul în T,-, domiciliată în T,-,. 2,.A,. 2, domiciliat în T,-,. 1 B,. 41, domiciliată în T,-,. 2A,.B,. 19, G, domiciliat în T,-, domiciliat în C, str. - -, -.2,. 11, jud. D, domiciliat în T,-, și, domiciliați în T,-, -.A,. 20, împotriva deciziei civile nr. 747 din 12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea - secția civilă, comercială și contencios administrativ - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 18/1991.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului și a amânat pronunțarea asupra acestei excepții la 16 ianuarie 2008 și 23 ianuarie 2008 când, a dat următoarea soluție.
CURTEA
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 5.07.2006, cu nr. 3951/2006, ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de Fond Funciar, Comisia Locală de Fond Funciar, G, și, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 91227/2003 cu privire la suprafața de 128,69. teren, precum și modificarea titlului de proprietate nr. 68819/1999 în sensul înscrierii corecte a categoriei terenului, vecinătăților, Reclamantul a motivat cererea arătând, în esență, că a cumpărat o construcție situată pe cei 128,69. pentru care se solicita nulitatea parțială, teren care nu ar fi aparținut pârâților persoane fizice, ci AGROINDUSTRIALA DEALU
A mai arătat că titlurile de proprietate emise nu specifică concret categoria terenului reconstituit și amplasamentul reclamantului.
Prin Decizia nr. 352/2006 a Curții de APEL CONSTANȚAs -a trimis cauza spre rejudecare, dispunându-se să se efectueze o expertiză topografică de stabilire a amplasamentului vechi și identitatea acestuia cu amplasamentul din titlul de proprietatea nr. 91227/2003 precum și verificarea aplicabilității art. 4 alin. 1/3 din Legea nr. 1/2000.
Prin Sentința civilă nr. 1588 din 29 mai 2007 fost respinsă cererea reclamantului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 569 din 24 iulie 2002, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Taa probat în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 1/2000 și art. 45 alin. 2 din nr.HG 1172/2001, reconstituirea în natură, pe vechiul amplasament, a suprafeței de 1,40 ha, teren situat în T, tarlaua 20, parcela 290 - pe perimetrul fostului 9 Mai, în favoarea pârâților, G și (fila 121 dosar nr. - a Judecătoriei Tulcea ).
In baza acestei hotărâri a fost eliberat titlul de proprietate nr. 91227 din 27 februarie 2003, pentru suprafața de 1,40 ha, pârâții fiind puși în posesia terenului în tarlaua 20, parcela 290 (fila 10).Pe acest teren, la data reconstituirii dreptului de proprietate al pârâților se află o construcție în suprafață de 109,20. cu destinație de filtru sanitar, proprietatea reclamantului.
Construcția, fostă proprietate a AGROINDUSTRIALA DEALU T, a fost vândută în cadrul procesului de executare a creanțelor bugetare conform nr.OG 11/1996, reclamantului de către T, în baza procesului verbal privind vânzarea directă a unui bun imobil, nr. 2260 din 9 martie 2001 (fila 7).
Instanța a mai reținut că susținerea reclamantului că vechiul amplasament al celor două hectare reconstituite pârâților nu este exact în locul în care s-a făcut reconstituirea, nu este întemeiată, reclamantul nereușind să probeze că vechiul amplasament 8 DIN 1948 ar fi diferit de cel din prezent.
De asemenea, instanța a mai reținut că reconstituirea dreptului de proprietate trebuia făcută pe vechiul amplasament, că s-au respectat dispozițiile legale în vigoare, în materia fondului funciar.
Recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1588 din 29.05.2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr- a fost respins ca nefondat de Tribunalul Tulcea prin decizia civilă nr. 747 din 12.10.2007. Recurentul a fost obligat la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs, ce vizează faptul că în mod eronat s-a trecut în titlul de proprietate nr. 91227 din 27 februarie 2003 că suprafața de 217. T 20, P 290 ar fi în extravilan și că ar face parte din 1,40 ha pentru că în realitate se află în interiorul suprafeței de 5940. intravilan și face obiectul titlului de proprietate 68819 din 19 octombrie 1990, constatat că această neconcordanță invocată a fost lămurită prin expertiză topografică și a suplimentului la expertiză, efectuate în rejudecare după casare cu trimitere.
A rezultat astfel că suprafața de 128,69. notată cu S 4 - care face obiectul litigiului, aferentă construcției cumpărate de recurent se suprapune peste suprafața ce face obiectul titlului de proprietate nr. 91227 din 27 februarie 2003, parțial și anume peste amplasamentul de 217.p. notat pe schiță cu S 2.
Din aceeași schiță anexată la raportul de expertiză topografică rezultă că suprafața de 217. (S2) făcând parte din titlul nr. 91227 din 27 februarie 2003 este inclusă în extravilan conform și mențiunii făcute pe titlul de proprietate (verso), astfel că instanța de fond nu putea să stabilească, în lipsa altor elemente, că respectiva suprafață de teren este situată în intravilan și că face parte din suprafața de 5940. ce constituie obiectul titlului de proprietate 68819 din 19 octombrie 1999, cum susține recurentul.
Expertiza topografică s-a bazat pe extras din planul topografic aerofotografiat în 1979 - 1981 extras din fotoplanul din anul 1945, unde proprietatea ce aparținea familiei are în prezent aceeași formă cu cea actuală, având ca repere strada -, strada - - locuință bătrânească, astfel că în lipsa altor probe științifice instanța de fond nu putea să rețină un alt amplasament al terenului.
Critica recurentulului că suprafața S4 din planul de situație nu face parte din nici un titlu de proprietate, este contrazisă tocmai de planul de situație realizat de expertul topograf din care rezultă că suprafața S 4 face parte din titlul de proprietate care cuprinde suprafața de 1,40 ha, fiind individualizată în lotul S2 de culoare la fel ca și S3.
Este real că S2 - suprafața de 217. înconjoară S4 însă tot atât de real este că S4 se suprapune cu S2 pe porțiunea pe care există construcția recurentului, situație ce rezultă din schița de plan și nu se poate face o altă interpretare a schiței decât a stabilit-o expertul topograf în lipsa altor probe evidente.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs care vizează în esență aplicarea greșită a dispozițiilor legale, tribunalul a constatat, de asemenea, critica neîntemeiată.
Prin hotărârea nr. 569 din 25 iulie 2002, Comisia județeană de fond funciar Taa probat restituirea în natură pe vechiul amplasament a suprafeței de 1,40 teren situat în T, 20, parcela 290 în perimetrul fostului - 9 Mai.
În baza acestei hotărâri s-a emis titlul de proprietate nr. 91227 din 27 februarie 2003, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1992, art. 8 din Legea nr. 1/2000 și art. 45 alin. 2 din nr.HG 1172/2001.
Dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 (forma inițială) au în vedere persoanele ale căror terenuri au fost trecute în proprietatea statului, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere și care se află în administrarea, persoane care devin la cerere acționari.
În cauză, pârâții au devenit la acea dată acționari la DEALU T (fost 9 Mai), în baza dispozițiilor art. 36 din Legea 18/1991 nemodificată, aflată în vigoare la data aprobării cererii, astfel că art. 36 din Legea nr. 18 se referă exact la situația în care s-au aflat pârâții la acel moment.
Ulterior, potrivit art. 8 din Legea nr. 1/2000 li s-a aprobat restituirea în natură a suprafeței solicitate pe baza documentelor care au atestat fosta proprietate, în perimetrul DEALU T, conform anexei nr. 32, astfel că interpretarea dată de recurent, textelor de lege invocate este nejustificată.
Nu este reală susținerea privind referirea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 la terenuri aflate în administrarea primăriilor întrucât conform Legii nr. 18/1991 nemodificate, aplicabilă la data aprobării cererii, se refereau exact la terenurile agricole preluate de stat, și care se află în administrarea -urilor, iar după modificare articolul 36 devenit articolul 37 dar se referă oricum la aceeași situație.
Deși prin art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 se prevede că nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare, dar nu este cazul în speță întrucât fosta fermă în care se realiza activitatea de creștere a vacilor este dezafectată, grajdurile fiind distruse parțial, iar filtrul sanitar pe care l-a cumpărat recurentul nu poate fi considerată o construcție de genul celor avute în vedere de dispozițiile art. 42 alin. 3 care să împiedice restituirea în natură a terenului cu atât mai mult cu cât terenul nici nu a făcut obiectul vânzării către recurent.
Împotriva deciziei pronunțată de tribunal reclamantul a declarat recurs, fără a-l motiva.
La termenul de judecată din 9.01.2008, instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Excepția este fondată.
Art. 1 din Legea nr. 247/2005, Titlul XIII prevede că în cazul litigiilor apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale codului d e pr. civilă.
Art. 5 al.1 din același act normativ stabilește că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
În cauza de față, acțiunea reclamantului a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1588 din 29.05.2007 a Judecătoriei Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 747 din 12.10.2007 a Tribunalului Tulcea, ca urmare a respingerii recursului ca nefondat.
Legalitatea căilor de atac este un principiu deosebit de important în procesul civil, potrivit căruia părțile nu pot folosi decât căile de atac prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, examinarea unei hotărâri irevocabile prin promovarea unui al doilea recurs este inadmisibilă, calea unui recurs la recurs nefiind posibilă.
În legătură cu cererea formulată de intimatul pârât la data de 16.01.2008, prin care solicită obligarea recurentului reclamant la plata sumei de 1253,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din 9.01.2008 intimatul pârât nu a solicitat termen pentru apărare, iar instanța a acordat termen de pronunțare, conform art. 156 al.2 Cod pr. civilă, pentru a da posibilitatea recurentului să depună concluzii scrise asupra excepției inadmisibilității recursului.
Intimatul pârât și-a angajat avocat după încheierea dezbaterilor și rămânerea în pronunțare asupra cauzei la 16.01.2008, iar apărătorul său nu a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Referitor la cerea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea combustibilului utilizat pe ruta T - C și retur, pentru termenul din 9.01.2008 această cerere este justificată numai în parte, pentru suma de 50 lei, dată fiind distanța dintre cele două localități.
Nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată conform chitanței DC nr. 888/16.01.2008 deoarece dovada cheltuielilor de deplasare efectuate pentru termenul din 9.01.2008 se impunea a fi făcută la acea dată, nefiind justificată o nouă deplasare la 16.01.2008 pentru depunerea acestor înscrisuri.
Omisiunea intimatului de a depune înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor de judecată ( contravaloare combustibil) nu este imputabilă recurentului, nefiind îndeplinite condițiile art. 274 Cod pr. civilă.
Pentru cele ce preced, Curtea va respinge recursul formulat de către reclamant ca inadmisibil.
Va obliga recurentul reclamant către intimatul pârât la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, restul pretențiilor intimatului privind cheltuielile de judecată urmând a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-, -.A,. 5, în contradictoriu cu intimații pârâți COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR T, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR T, cu sediul în T,-, domiciliată în T,-,. 2,.A,. 2, domiciliat în T,-,. 1 B,. 41, domiciliată în T,-,. 2A,.B,. 19, G, domiciliat în T,-, domiciliat în C, str. - -, -.2,. 11, jud. D, domiciliat în T,-, și, domiciliați în T,-, -.A,. 20, împotriva deciziei civile nr. 747 din 12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea - secția civilă, comercială și contencios administrativ - în dosarul nr-, ca inadmisibil.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Respinge restul pretențiilor intimatului privind cheltuielile de judecată, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
Jud.fond.
Jud.recurs -
-
-
Red.dec.gref.
2 ex./19.02.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Irina Bondoc
