Fond funciar. Speta. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 304/
Ședința publică din 30.09.2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - - -
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 6,. A,. 1,. 6, județul C, împotriva deciziei civile nr. 138 din 27.02.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. R 950/2005, în contradictoriu cu intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, județul și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în-, județul C și debitorul - - PREFECTURA JUDEȚULUI C, având ca obiectplângere în temeiul Legii nr. 18/1991.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, întrucât nu a putut hotărî de îndată, în temeiul dispozițiilor art. 260(1) Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 30 septembrie 2009, când a soluționat astfel:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 12 septembrie 2003, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul G și Comisia Locală de Fond Funciar Mereni și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului asupra Terenurilor C pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună modificarea în parte a Anexei nr. 28, în sensul reconstituitii dreptului de proprietate în natură și nu prin despăgubiri, obligarea pârâților la eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafața de cinci hectare teren, astfel cum s-a stabilit în sentința civilă nr. 2397/2002; obligarea pârâților la punerea de îndată în posesia terenului, obligarea pârâților la punerea la dispoziție a fructelor culese de pe suprafața de cinci hectare, obligarea pârâților la plata unor daune de 200.000 lei/zi până la respectarea obligațiilor expuse anterior, obligarea la plata unor daune interese de 300.000 lei/zi de la primul termen de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că dând dovadă de rea-credință pârâții i-au respins în mod nelegal cererile și contestațiile prin care a solicitat restituirea dreptului său de proprietate pentru suprafața de cinci hectare teren arabil pe raza comunei Mereni, județul C, invocând diferite pretexte, reclamantul fiind nevoie să se adreseze instanței de judecată.
După ce instanța s-a pronunțat irevocabil, pârâții continuă șicanarea sa, dând dovadă de aceeași rea-credință și manifestând ostilitate atât față de dispozițiile Legii nr. 1/2000, cât și de dispozițiile sentinței civile nr.2 din 15 noiembrie 2002 la care au achiesat, punând pe reclamant pe drumuri și obligându-l la cheltuieli inutile.
S-a mai arătat că, abuzând de funcțiile pe care le au, pârâții refuză să răspundă la cererile verbale și scrise pe care reclamantul le-a adresat domniilor lor, afirmând, după ce hotărârea instanței a intrat în puterea lucrului judecat, că Primăria nu deține teren pentru a-l pune în posesie, ceea ce nu este adevărat.
S-a mai precizat, dacă terenul său ar fi pierit, pârâtele aveau obligația să învedereze acest fapt instanței de fond sau să ceară revizuirea sentinței civile nr. 2 din 15 noiembrie 2002 în termen legal în conformitate cu dispozițiile art. 322 pct.3 din Codul d e procedură civilă, dar, din lipsă de argumente, pârâtele nu au invocat aceste motive, care constituie, practic, pretexte, pentru că terenul reclamantului - pentru care deține acte de proprietate în original - nu a dispărut ca urmare a unor cataclisme naturale, ci face obiectul unoraranjamente, ca și cum nu ar fi suficient că timp de o J de secol a fost exploatat de pârâți, care în prezent recurg la oad oua expropriere în scopul de a-l deposeda pe reclamant, din nou, de suprafața de cinci hectare pe care trebuie să i-o atribuie în natură și nu așa cum și când s-ar dori după ce instanța a decis irevocabil ca dreptul de proprietate al reclamantului să îi fie reconstituit în natură.
Pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Mereni a formulat întâmpinare, prin care a precizat că învestirea cu formulă executorie a fost realizată de numitul în luna mai 2003, iar Comisia Locală de Fond Funciar a înaintat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate conform dispozitivului acestei sentințe către Comisia Județeană de Fond Funciar urmând ca aceasta să valideze sau nu propunerea Comisiei.
S-a apreciat în acest sens că, reclamantul, prematur a depus plângere, nefiind emis la acea dată nici un act administrativ sau un titlu de proprietate prin care să justifice această acțiune.
În ceea ce privește includerea acestuia (conform propunerii Comisiei Locale de Fond Funciar) în anexa nr. 28 întocmită în conformitate cu prevederile Regulamentului de aplicare a legilor fondului funciar, se precizează că în această anexă sunt înregistrați toți proprietarii sau moștenitorii acestora al căror teren a fost preluat de către -uri. În această situație se afla și numitul care face dovada că a predat terenul la., iar reconstituirea terenului în fizic se va putea face numai în condițiile în care ar exista la dispoziția Comisiei Locale Mereni rezerva de teren.
S-a solicitat astfel, respingerea acțiunii și, pe cale de consecință, respingerea și a capătului de cerere prin care reclamantul a solicitat daune interese pentru nepunerea în executare a sentinței civile invocată, pe care acesta a obținut-o în anul 2002, dar a investit-o cu formulă executorie abia în luna mai 2003.
La 29 octombrie 2003, printr-o corespundență adresată instanței (fila 28 dosar nr. 1331/2003 al Judecătoriei Mangalia ), reclamantul a învederat că renunță la judecata în contradictoriu cu G; ulterior, reclamantul a precizat că solicită daune interese de 86.200.000 lei.
S-a apreciat că pârâtele trebuie să fie obligate să îi plătească suma de 25.000.000 lei reprezentând contravaloarea fructelor pe care le-au cules de pe terenul său și, de asemenea, să îi plătească și suma de 9.000.000 lei daune interese pentru anul 2002, 73.000.000 lei pentru anul 2003 și 4.200 lei pentru anul 2004.
S-a mai arătat faptul că pârâta Comisia Locală pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar a fost somată prin BEJ, la data de 14 noiembrie 2003, pentru a pune în executare dispozitivul sentinței civile nr. 2397 din 15 noiembrie 2002, la care pârâta a răspuns prin adresa nr. 2598 din 24 noiembrie 2003, adresă prin care pune în discuție dispozitivul sentinței civile nr. 2397 din 15 noiembrie 2002, afirmând că prin emiterea Hotărârii nr. 310 din 24 octombrie 2003, care nu poate fi luată în considerație și pe care a solicitat ca instanța să dispună anularea, s-ar fi pus în executare silită sentința civilă nr. 2397 din 15 noiembrie 2002.
Reclamantul a precizat că, urmare a acestui mod de a se manifesta, în afara cadrului legal, BEJ a încheiat procesul verbal din data de 10 decembrie 2003 prin care a constatat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr. 2397 din 15 noiembrie 2002 Judecătoriei Mangalia, definitivă și irevocabilă, investită cu formulă executorie.
Reclamantul a solicitat și contravaloarea fructelor culese de către pârâte, în sumă de 25.000.000 lei, cât și daune interese în valoare totală de 86.200.000 lei.
Totodată, reclamantul a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii nr. 310 din 24 octombrie 2003 pe care a primit-o la data de 10 decembrie 2003 de la BEJ.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 19 din 07 ianuarie 2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală Mereni și Comisia județeană C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr. 310 din 24 octombrie 2003 Comisiei Județene
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, prin această hotărâre, s-a suplimentat anexa nr. 39 sat cu autor și moștenitori și și s-a stabilit ca reclamantului să i se acorde despăgubiri pentru suprafața de cinci hectare, însă această hotărâre are un conținut contrar dispozițiilor sentinței civile nr. 2397 din 15 noiembrie 2002 Judecătoriei Mangalia.
În susținerea acestei cereri, reclamantul a depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 2397/2002, somația nr. -, adresa nr. 2598 din 24 noiembrie 2003, Hotărârea nr 310/2003 a Comisiei Județene C, proces-verbal nr. -.
Având în vedere că, între cauza care formează obiectul dosarului nr. 1331/2003 și cauza care formează obiectul dosarului nr. 19/2004, exista o strânsă legătură, la termenul de judecată din 18 februarie 2004, instanța a invocat din oficiu excepția de conexitate pe care, pentru considerentul mentiont anterior, a admis-o și, pe cale de consecință, a dispus întrunirea celor două pricini.
Prin sentința civilă nr. 263 din 18 februarie 2004, Judecătoria Mangaliaa admis excepția de netimbrare a capetelor de cerere nr.4 și nr.5 pe care le-a anulat și a respins ca nefondată acțiunea principală, precum și cererea conexă.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere ale acțiunii principale - altele decît cele supuse timbrajului -, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 2397 din 15 noiembrie 2002 Judecătoriei Mangalia, s-a admis plângerea formulată de reclamantul și s-a dispus obligarea pârâtelor Comisia Locală Mereni și Comisia Județeană C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să reconstituie reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de cinci hectare teren arabil situat pe raza comunei Mereni.
Legea nr. 18/1991, în Capitolul IV - Dispoziții procedurale, reglementează o procedură specială în temeiul căreia persoanele nemulțumite de hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului și cele referitoare la măsurile stabilite de comisiile locale pot formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.
În ipoteza admiterii plângerii, instanța de judecată recunoaște solicitantului dreptul de proprietate și obligă comisiile să restituie acestuia dreptul de proprietate pentru o suprafață determinată, însă neindividualizată în materialitatea ei, urmând ca reconstituirea propriu-zisă să se materializeze într-una din modalitățile prevăzute de lege.
Cererea reclamantului, de obligare a pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate în natură pentru suprafața de cinci hectare, pe considerentul că prin sentința civilă nr. 2397/2002 s-a dispus în acest sens și că există teren disponibil, este neîntemeiată.
Pe de o parte, din examinarea atât a dispozitivului cât și a considerentelor sentinței civile nr. 2397 din 15 noiembrie 2002 (filele 2-3 din dosar) instanța a reținut că nu s-a dispus ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă în natură, iar pe de altă parte, reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor art. 1169 Cod civil, potrivit cu care cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească și nu a dovedit că există o rezervă de teren la dispoziția Comisiei Locale Mereni pentru a se putea reconstitui dreptul de proprietate în natură cu privire la suprafața de teren de cinci hectare.
Mai mult, modalitatea reconstituirii dreptului de proprietate prin acordarea de despăgubiri bănești nu este nelegală, fiind prevăzută de art.3 alin.2 și 3 din Legea nr. 1/2000, astfel că reclamantul nu se poate considera prejudiciat în drepturile sale sub acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând că, în mod greșit, instanța i-a solicitat acestuia să facă dovada că pârâtele nu vor să îi elibereze titlu de proprietate pentru că nu au teren, deși pârâtele trebuiau să prezinte această dovadă și să învedereze acest fapt instanței de judecată.
S-a arătat că este de neconceput și constituie un paradox și un abuz faptul că pârâtele, care reprezintă Statul Român, refuzând să se conformeze titlului executoriu, îk aduc pe reclamant în situația reținută greșit de instanța de fond, că acesta ar trebui să plătească aceluiași Stat român taxe de timbru în scopul de a primi drepturile pe care același Stat român i le uzurpă și încalcă în mod nejustificat, singura justificare fiind aceea că pârâtele vor să culeagă ele fructele și în continuare de pe terenul reclamantului.
s-a precizat că, deoarece în dosarul nr. 19/2004 obiectul era cererea reclamantului ca instanța să dispună Anularea Hotărârii nr. 310 din 24 octombrie 2003 și instanța nu s-a pronunțat asupra cererii acestuia, menținând în mod greșit hotărârea administrativă, reclamantul a considerat că instanța a încălcat dispozițiile art. 304 pct.7 din Codul d e procedură civilă.
Prin adresa nr. 18466 din 10 august 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza prevederilor art. II din Legea nr. 195/2004 a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Tribunalului Constanța spre competentă soluționare.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 1416/2004; în cauză, după calificarea căii de atac drept apel, a fos admis apelul reclamantului și s-a anulat sentința civilă nr. 263/2004 a Judecătoriei Mangalia.
Drept consecință, a fost admisă în parte acțiunea principală și au fost obligate pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Mereni și Comisia Județeană de Fond Funciar C să elibereze titlul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de cinci hectare teren arabil situat pe raza comunei Mereni, județul C, de pe urma defunctei, în favoarea reclamantului moștenitor și moștenitoarei.
Au fost obligate pârâtele să pună în posesie reclamantului asupra terenului în suprafață de cinci hectare, situat pe raza comunei Mereni, județul
Totodată, a fost respinsă cererea reclamantului referitoare la modificarea în parte a anexei nr. 28; a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului referitoare la obligarea pârâților la plata contravalorii fructelor culese de pe suprafața de cinci hectare teren arabil.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului referitoare la obligarea pârâților la plata daunelor interese, precum și cererea conexă privind anularea Hotărârii nr. 310 din 24 octombrie 2003 emisă de Comisia Județeană de Fond Funciar
Pentru a pronunța decizia nr. 561/2004 Tribunalul a considerat că, prin sentința civilă nr. 2397 din 15 noiembrie 2002, pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Mereni și Comisia Județeană de Fond Funciar C au fost obligate să reconstituie în favoarea reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de cinci hectare pe raza comunei Mereni.
Prin reconstituire se înțelege atribuirea în natură și nicidecum acordarea de despăgubiri, așa cum în mod greșit reține instanța de fond.
Prin Hotărârea nr. 310 din 24 octombrie 2003, s-a suplimentat anexa nr. 39, sat, autor, moștenitori, cu suprafața de cinci hectare.
Astfel, apare ca nefondată, cererea reclamantului privind anularea acestei hotărâri.
Apelantul reclamant a făcut dovada că este moștenitorul autoarei, titulară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de cinci hectare.
Cererea apelantului privind modificarea în parte a anexei 28, este nefondată, prin anexa 28 Comisia Locală Mereni a propus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2202,0736. în această anexă figurând și apelantul reclamant.
În ceea ce privește daunele interese, s-a reținut că, potrivit art. 580/3 Cod procedură civilă, în cazul în care obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, aceasta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.
Apelantul-reclamant, în temeiul dispozițiilor legale sus enunțate, poate solicita obligarea pârâților la amendă civilă, după rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu execută de bună-voie hotărârea.
În referire la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plaa contravalorii fructelor culese de pe suprafața de cinci hectare teren, s-a reținut că apelantul nu a făcut dovada cuantificării și existenței acestora, conform art. 1169 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Comisia Comunală pentru Stabilirea Dreptului asupra Terenurilor Mereni, solicitând desființarea ei pentru motivul că, la nivelul comunei Mereni nu există teren disponibil pentru restituirea în natură, astfel că reclamantul va primi despăgubiri pentru cele cinci hectare de teren arabil.
S-a mai învederat că, prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 1843/2002, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de cinci hectare teren arabil situat pe raza comunei Mereni, iar instanța, prin sentința civilă nr. 2397/2002 a dispus obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de cinci hectare teren arabil situat pe raza comunei Mereni (pag.4, alin.3 din sentința nr. 2397/2002), fără a se preciza că reconstituirea să se facă în natură.
Ulterior, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C, la propunerea Comisiei Locale Mereni, și urmare sentinței nr. 2397/2002, recunoscând dreptul de proprietate al reclamantului pentru suprafața de cinci hectare teren arabil. Modalitatea de recunoaștere a dreptului de proprietate s-a realizat, însă, în baza prevederilolr art. 3 alin.3 din Legea nr. 1/2000, în sensul că în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.
Un recurs cu aceeași motivare în fapt și în drept a formulat și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului asupra Terenurilor
Reclamantul a introdus și el recurs, solicitând modificarea în totalitate a deciziei nr. 561/2004. În motivarea căii de atac însă, reclamantul a formulat critici referitoare la greșita soluționare a capătului de cerere privind contravaloarea fructelor pe o perioadă de trei ani, a cererii privind obligarea la plata unor daune interese rezultând din lipsa punerii în executare a sentinței civile nr. 2397/2002 a Judecătoriei Mangalia.
În fine, s-a arătat că, deși s-a reținut corect faptul că intimații pârâți au obligația să elibereze reclamantului titlul de proprietate și să îl pună în posesie pentru această suprafață de cinci hectare teren arabil, instanța de apel s-a pronunțat eronat în dispozitivul deciziei civile nr. 561 din 11 noiembrie 2004, dispozitiv prin care a dispus greșit să i se elibereze reclamantului titlul de proprietate numai pentru o suprafață de 2,5 hectare teren, introducând în disozitiv și o persoană care a renunțat la moștenire, este plecată din România și nu a împuternicit pe nimeni cu procură judiciară să o reprezinte.
Prin decizia civilă nr. 223/C/2005, Curtea de Appel Caa dmis toate recursurile și, casând decizia recurată, a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța, deoarece există susțineri contradictorii, puncte de vedere diferite în cauza de față; s-a arătat că se impune efectuarea unui raport de expertiză care să lămurească următoarele aspecte: să se verifice dacă vechiul amplasament este liber, în sensul Legii nr. 1/2000 (afectat de construcți sau a fost atribuit altor persoane); dacă la nivelul comunei Mereni, județul C există suprafață de teren liberă care ar putea face obiectul reconstituirii în natură, funcție de cererea recurentului reclamant; dacă în funcție de Hotărârea nr. 32 din 01 februarie 2005 emisă de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate din cadrul Prefecturii Județului C s-a creat o rezervă de terenuri în natură care să fie pusă la dispoziția Comisiei Județene pentru a fi preluată de, teren care ar putea face obiectul în natură a cererii petentului; de asemenea, instanța este obligată să verifice în ce măsură eliberarea titlului de proprietate trebuie să cuprindă numai pe sau și pe față de sentința civilă nr. 2/2004.
Apelul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. /2005; în fața tribunalului (încheierea din 14 iunire 2005 fila 9 dosar) reclamantul apelant a declarat că nu poate suporta cheltuielile unei expertize topo necesară, astfel cum a rezultat din indicațiile Curții de Appel.
Prin decizia nr. 138 din 27 februarie 2006, Tribunalul Constanțaa respins apelul reclamantului ca nefondat.
Prin adresa nr. 2544 din 07 octombrie 2005, la solicitarea instanței de appel, Primăria Mereni a comunicat că, la dispoziția Comisiei Locale nu există teren arabil constituit ca rezervă, terenul primti de fiind reconstituit în totalitate persoanelor care au solicitat stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafațele predate sau preluate de fostele IAS-uri pe teritoriile altor localități. Totodată, s-a arătat că terenul solicitat de reclamant nu mai este liber, iar localitatea Mereni, fiind zonă de câmpie, în conformitate cu art. 13 alin.2 din legea nr. 18/1991, republicată, terenurile nu au fost atribuite pe vechile amplasamente.
De asemenea, prin adresa nr. 3110 din 02 decembrie 2005 Primăria Mereni a comunicat că nu deține hărți din anul 1938 și nu poate stabili care este amplasamentul terenului solicitat de reclamant conform actului de vânzare-cumpărare din 19 august 1938.
În referire la acest aspect, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Car ăspuns prin adresele nr. 12/12638 din 06 ianuarie 2006 și nr. 11020 dn 23 februarie 2006, că în arhivele sale nu se găsesc documente - acte sau planuri - care să permită identificarea proprietății din anul 1938 numirului.
În ceea ce privește administrarea probei cu expertiză topografică, dispusă de instanța de recurs, apelantul a susținut că nu este în măsură să suporte cheltuielile unei astfel de lucrări.
Din analiza probelor administrate, instanța a reținut că nu este posibilă identificarea vechiului amplasament al terenului deținut de autoarea apelantului, iar pe de altă parte, la nivelul localității nu există teren disponibil pentru reconstituirea în natură a dreptului de proprietate.
În consecință, prima instanță a reținut corect că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin acordarea de despăgubiri bănești, potrivit art.3 alin.3 din Legea nr.1/2000, astfel că este legală și temeinică Hotărârea nr. 310 di 24 octombrie 2003, emisă de Comisia Județeană C pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra, iar celelalte cereri sunt neîntemeiate, având caracter accesoriu.
În raport de dispozițiile sentinței civile nr. 2 din 05 ianuarie 2004 Judecătoriei Mangalia, dar mai ales față de dispozițiile sentinței civile nr. 2397 din 15 noiembrie 2002 ce constituie titlu executoriu pe care se întemeiază acțiunea reclamantului și în care nu a figurat ca parte o altă persoană fizică, numai reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de cinci hectare teren arabil în modalitatea despăgubirilor bănești.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul, solicitând desființarea atât a deciziei nr. 138/2006 a Tribunalului Constanța, cât și a sentinței civile nr. 263/2004 a Judecătoriei Mangalia și, drept consecință, admiterea cererii de chemare în judecată cu consecința obligării intimatelor pârâte să emită pe numele reclamantului titlul de proprietate și să îl pună în posesie și deplină proprietate pe suprafața de cinci hectare teren arabil pe raza comunei Mereni în baza Legii nr. 1/2000, teren care i-a fost reconstituit în natură prin sentința civilă nr. 2397 din 15 noiembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Mangalia, hotărâre irevocabilă și investită cu formulă executorie. A solicit ca, totodată, instanța să dispună și obligarea pârâtelor să îi plătească reclamantului, în solidar, contravaloarea recoltei culese de acestea pe timp de trei ani, în sumă de 2.500 lei noi și daune interese în sumă de 8.620 lei noi, întrucât refuză să-și îndeplinească obligațiile care le revin în baza titlului executor care este sentința civilă nr. 2397 din 15 noiembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Mangalia, hotărâre irevocabilă investită cu formulă executorie.
In motivarea recursului s-a mai precizat că instanța de apel a dat o interpretare greșită susținerilor reclamantului privind efectuarea unei expertize topometrice, arătând greșit că acesta nu a solicitat efectuarea unei astfel de expertize, că nu a fost de acord cu efectuarea acesteia, dar a invocat faptul că, în condițiile în care pârâtele nu au nici un fel de hărți cadastrale privind loturile de teren, efectuarea unei atare expertize nu se poate realiza nici chiar cu costuri în valoare de sute de milioane de lei, ceea ce ar fi depășit valoarea terenului și a cererilor sale.
Recurentul a mai învederat că, deoarece pârâtele nu au prezentat nici o dovadă că terenul reclamantului nu mai există sau că este ocupat, instanța de apel trebuia să le oblige pe pârâte să își îndeplinească obligațiile care le revin în baza sentinței civile nr. 2397 din 15 noiembrie 2002 irevocabilă ș să nu se lase influențată de afirmațiile făcute cu rea-credință de pârâte care urmăresc să se îmbogățească în continuare prin culegerea recoltei care i se cuvine reclamantului, recoltă pe care au cules-o și și-au însușit-o abuziv din anul 1945, în mod continuu, în timp ce adevărații proprietari erau deposedați pe de regimul comunist care le-a confiscat averea și le-a distrus sănătatea, reclamantul rămânând din aceste motive cu infirmități ireversibile și ireparabile.
După suspendarea (conform prevederilor art. 242 pct.1 Cod procedură civilă) cauzei, în perioada 09 mai 2007 - 28 mai 2008, instanța a admis administrarea probei cu înscrisuri conținând relații solicitate Comisiei Comunale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Mereni și Comisiei pentru Stabilirea Dreptului asupra Terenurilor
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel, după cum în mod corect s-a reținut în sentința civilă nr. 263/2004 a Judecătoriei Mangalia, prin sentința civilă nr. 2397 din 15 noiembrie 2002 Judecătoriei Mangalia nu s-a dispus reconstituirea în natură a dreptului de proprietate al reclamantului.
Prin această hotărâre judecătorească (filele 2-3 dosar 1331/2003 al Judecătoriei Mangalia ) s-a soluționat plângerea numitului împotriva hotărârii nr. 13/2001 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C, prin care se respinsese solicitarea petentului de recunoaștere atât a dreptului de proprietate asupra a cinci hectare teren arabil situat în comuna Mereni.
Prin Hotărârea nr. 13/2001 Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Car espins această cerere, considerând că petentul nu făcuse dovada dreptului de proprietate al autorului său - actul invocat era unul prea vechi, din anul 1938 - și, de asemenea, nu s-a demonstrat că până în anul 1945 terenul mai era în patrimoniul altor autori de la care să fi fost preluat de stat.
Constatând - din înscrisurile administrate și declarațiile martorilor audiați - că părinții reclamantului au fost deposedați abuziv de teren în anul 1945 și că reclamantul este singurul lor moștenitor, Judecătoria Mangaliaa admis acțiunea, a anulat, în parte, Hotărârea nr. 13/2001 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C și a obligat pârâții să reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de cinci hectare teren arabil situat pe raza comunei Mereni.
După cum rezultă, în mod evident, din analiza dispozitivului și considerentelor instanța nu a dispus niciodată restituiea în natură, analizând doar calitatea de persoană îndreptățită la stabilirea dreptului de proprietate .
Această verificare s-a limitat (în baza art. 8 din Legea nr. 18/1991, invocat și de judecător, la constatarea calități de persoană îndreptățită și a calității de proprietar la momentul aducerii pământului în sau al preuării de către acesta.
Într-adevăr, art.8 din Legea nr 18/1991 statuează căstabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilorcare se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prinreconstituireadreptului de proprietate sauconstituireaacestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori careau adus pământîn agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în și alte persoane anume stabilite.
Or, Hotărârea nr. 13/2001 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C constatase tocmai contrariul acestei ipoteze legale: că nu s-a dovedit dreptul de proprietate al autorilor reclamantului și că terenul nu ar fi fost preluat de stat.
Investită fiind cu verificarea legalității acestei hotărâri, judecătorul s-a pronunțat, deci, exclusiv cu privire la: 1.calitatea de persoană îndreptățită și 2.calitatea de proprietar a persoanei de la care s-a preluat terenul, restituirea în natură nefăcând niciodată obiectul judecății.
De altfel, nici prin hotărârea nr. 131/2001 nu se radiase o poziție prin care se reconstituie în natură dreptul de proprietate, ci "poziția 18 din anexa nr. 28 ".
Or, conform art. 38 alin.1 din Regulamentul de aplicare al legii nr. 18/1991, publicat în Monitorul Oficial nr. 829/21.12.2001, persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, care au solicitat prin cerere reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în agricolă de producție sau preluată sub orice mod de aceasta, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, potrivit art. 3 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, se vor înscrie în anexa nr. 28.
Rezultă, deci, că această anexă nr. 28 nu recunoaște îndreptățirea la vreun tip de măsuri reparatorii (în natură sau despăgubiri), ci doar face o centralizare a persoanelor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența dintre suprafața efectiv preluată de (în limita maximă de 50 ha) și cea reconstituită inițial în baza art.9 al 1 al legii nr. 18/1991 în forma inițială (maxim zece hectare).
Aplicarea principiului conținut de art. 2 alin.1 din Legea nr. 1/2000 - potrivit căruia reconstituirea se face prin restituirea în natură pe vechile amplasamente - nu este una automată, ca o consecință imediat ce s-a făcut înscriere în anexa nr. 28.
În cazul în care pe vechile amplasamente s-a stabilit dreptul de proprietate în mod legal altor persoane și în situația în care în localitate nu există suprafețe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei județene, precum și prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile. În situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat (art.3 alin. 3 și alin.4 din legea nr. 1/2000.
astfel relevanță deplină prevederile art. 38 alin. 2 din Regulament conform cărora persoanelor fizice cărora li s-a validat dreptul de proprietate, pentru care nu există suprafețe de teren agricol, reconstituirea li se face în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, iar în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, se vor acorda despăgubiri și se vor înscrie în anexa nr. 39, conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare.
Față de situația că ab initio (încă de la emiterea hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C) reclamantului nu îi fusese recunoscut un drept la reconstituirea în natură a terenului, nici Judecătoria Mangalia nu a putut dispune, prin pronunțarea sentinței civile nr. 2397 din 15.11.2002, această pretinsă restituire în natură (care nici măcar nu a făcut obiectul judecății).
Rezultă că, în mod corect, s-au soluționat cererile nr. 1-3 din acțiune, ce constituie obiectul dosarului nr. 1331/2003 privind modificarea anexei nr. 28, obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate și obligarea la punerea în posesie.
Cum solicitarea conținută de capătul de cerere nr. 6 (plata unor daune până la punerea în executare a sentinței civile nr. 2397/2001) are un caracter accesoriu primele trei solicitări (în special cea privind eliberarea titlului de proprietate) rezultă că și această cerere apărea ca neîntemeiată.
Referitor la contravaloarea despăgubirilor cerute prin capetele de cerere nr. 4 și 5 (plata contravalorii fructelor pentru perioada de rei ani anterior formulării cereri - 12 septembrie 2003 și, respectiv, plata unor despăgubiri de la data pronunțării sentinței civile nr. 2397/2002 până la executarea solicitărilor de la punctul 1-4), Curtea constată că, în mod corect s-a considerat că aceste solicitări sunt supuse regulilor de timbraj la valoarea obiectului și au fost anulate în urma constatării nerespectării obligațiilor de plată a taxei judiciare de timbru.
În mod corect prima instanță a considerat aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 146/1997, conform cărora, pentru acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești se achită o taxă de timbru la valoarea obiectului acțiunii sau cererii, căreora le-a atribuit caracter de principiu, observând că excepțiile de la această regulă sunt în mod expres și limitativ prevăzute fie în același act normativ, care constituie legea-cadru în materie, fie în legi speciale.
Articolul 20 din Legea nr. 146/1997 prevede, la alineatul 1, că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, și în situația că taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată (alineatul 2, aceluiași articol), iar sancțiunea neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit este prevăzută de alineatul 3 potrivit căruia se anulează acțiunea sau a cererea.
În speță, reclamantul a solicitat, potrivit capetelor de ceere nr. 4 și 5 ale acțiunii principale, obligarea pârâtelor Comisia Locală Mereni și Comisia Județeană C la plata sumei de 111.200.000 lei despăgubiri civile însă nu a achitat taxa de timbru aferentă acestei sume, respectiv 7.407.000 lei.
Deși instanța a acordat reclamantului un termen de judecată pentru a achita suma stabilită cu titlu de taxă judiciară de timbru, acesta nu s-a conformat obligației de plată, motiv pentru care, excepția de netimbrare a celor două capete de cerere este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința anulării ca netimbrate a capetelor de cerere nr. 4 și nr. 5 ale acțiuni principale.
Susținerile reclamantului că ambele capete de cerere au un caracter accesoriu față de cererea prin care a solicitat restituirea terenului în suprafață de cinci hectare au fost în mod corect considerate de juecătorie drept neîntemeiate.
Dispozițiile art. 15 din legea nr. 146/1997, invocate de către reclamant, nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acesta nu a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor civile în dosarul nr. R 1843/2002 al Judecătoriei Mangalia în care s-a pronunțat sentința nr. 2397/2002 prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de cinci hectare, situație în care cererea sa ar fi putut avea caracter accesoriu, iar obiectul capătului de cerere principal în dosarul nr. 1331/2003 îl cobstituie plângerea reclamantului împotriva hotărârii de reconstituire a dreptului de proprietate prin echivalent.
Și soluția pronunțată asupra legalității hotărârii nr. 310/203 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C (ce o constituie obiectul dosarului conex nr. 19/2004 al Judecătoriei Mangalia ) este corectă, din punct de vedere al întregului material probator administrat în toate fazele procesuale.
Prin hotărârea contestată (fila 7 dosar nr. 19/2004 al Judecătoriei Mangalia ) a fost modificată anexa nr. 39 Comisiei Locale Mereni prin suplimentarea unei poziții cu includerea numiților și cu suprafața de cinci hectare pentru care s-au stabilit despăgubiri.
Soluția - justificată de prevederile art. 38 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 18/1991, anterior expuse, dar și de cele ale art. 3 din legea nr. 1/2000 - a fost validată de instanță și prin prisma adresei nr. 1659 din 08 august 2003 Primăriei Mereni (fila 6, dosar nr. 1331/2003 al Judecătoriei Mangalia ) din care reiese că, la nivelul comunei Mereni, nu există disponibil de teren pentru punerea în posesie în natură cu cinci hectare teren și se impune acordarea de despăgubiri în condițiile legii.
Situația descrisă a fost constant menținută de-a lungul soluționării cauzei când s-a stabilit că nu există teren arabil la dispoziția comisiilor locale (adresa nr. 2544 din 07 octombrie 2995 Primăriei Mereni - fila 32 dosar R 950/2005 al Tribunalului Constanța, adresa nr. 318 din 17 octombrie 2006 Primăriei Mereni - fila 16 dosar nr-, adresa nr. 3173 ș nr. 4295 din 24 aprilie 2004 ale Prefectului Județului C fila 22 și 69, adresa nr. 42895 din 11 decembrie 2006 B și nr. 10854 din 21 februarie 2007 - filele 33 și 51).
De aceea, constatându-se că, deși reclamantul (împreună cu - cu care a formulat cerere de reconstituire) a demonstrat calitatea sa de persoană îndreptățită la stabilirea dretului de proprietate asupra terenurilor și situația că de la autorii săi au fost preluate de terenuri agricole, dar nu există posibilitatea restituirii în natură a acestei suprafețe de cinci hectare (cu atât mai puțin pe vechiul amplasament, în condițiile în care acesta nu se putea stabili cu exactitate).
Avându-se în vedere dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 conform cărora foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri, dar și cele ale art. 3 și 4 din legea nr. 1/2000, Curtea consideră deci judicioasă soluționarea cererii conexe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca neîntemeiat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 6,. A,. 1,. 6, județul C, împotriva deciziei civile nr. 138 din 27.02.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. R 950/2005, în contradictoriu cu intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, județul și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în-, județul C și debitorul - - PREFECTURA JUDEȚULUI C, având ca obiectplângere în temeiul Legii nr. 18/1991.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs. /24.11.2009
gref.AB/27.11.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
