Fond funciar. Speta. Decizia 579/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 579
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
Grefier: - -
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de și împotriva deciziei civile nr. 466 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații, G și, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul de registratură s-au depus concluzii scrise formulate de recurenții și; dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, la cererea apărătorului recurenților pentru a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 13948/28.11.2007 a Judecătoriei Iașis -a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului -.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților - și -.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a admis acțiunea reclamanților - și - în contradictoriu cu pârâții --G și.
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 400 mp situați în - - nr. 32 cv. 7 parcela VH 227/2, identificată în raportul de expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-au disjuns cererile de chemare în garanție formulate de pârâții --G și în contradictoriu cu - și de - în contradictoriu cu G și.
S-a dispus înregistrarea separată la același complet pentru termenul din 09.01.2007
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt beneficiarii titlului de proprietate nr. -/03.10.1995 iar prin sentința civilă nr. 14380/08 iulie 2002 Judecătoriei Iașis -a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate cu privire la suprafața de 517. teren situat în intravilanul mun. I, - -, nr. 28-A, tarlaua 7, parcela 328/1.
Prin aceeași sentință s-a constatat și nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. -/24.05.1994 emis pe numele lui Gh. pentru suprafața de 2.145. teren situat în I, str. - -, nr. 32-F, tarlaua 7, parcela 227.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că atât reclamanții cât și pârâții invocă opțiuni proprii asupra terenului, fiecare posedând titlu de proprietate asupra terenului, reclamanții titlul prin care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate iar pârâții contractul de vânzare-cumpărare.
Pârâții se apără invocând buna credință în momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 400. susținând că fiind subdobânditori de bună credință ai bunului individual determinat și că nu li se aplică principiul anulării actului subsecvent ca efect al anulării actului principal.
Consideră instanța că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 480 Cod civil, titlurile de proprietate emanând de la autori diferiți, astfel încât, instanța reține că titlul reclamanților este preferabil.
Reclamanții au dobândit proprietatea asupra terenului prin reconstituirea dreptului de proprietate al autorului lor, aceasta la rândul său dobândind terenul în calitate de succesor al lui G care l-a dobândit prin cumpărare.
Titlul de proprietate a fost supus cenzurii instanței de judecată care a statuat îndreptățirea acestora la reconstituire.
Titlul autorilor pârâților a fost desființat prin sentință judecătorească, reținându-se că acesta nu era îndreptățit la reconstituire pe acel teren.
Având în vedere că reclamanții au un titlu mai bine caracterizat, pârâții ocupând suprafața de teren, ce se regăsește atât în titlul reclamanților cât și în contractul lor de vindere-cumpărare, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 400. teren identificată prin raportul de expertiză.
Împotriva sentinței civile nr. 13948/28.11.2007 a Judecătoriei Iași, au declarat apel pârâții - și.
Prin decizia civilă nr. 466/20 mai 2009 Tribunalului Iașis -a respins apelul declarat de pârâții - și, împotriva sentinței civile nr. 13948 din 28.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
S-a respins cererea intimaților și de acordare a cheltuielilor de judecată în apel ca nedovedită.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția inadmisibilității acțiunii sunt neîntemeiate.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților instanța de control judiciar apreciază că reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate, legitimându-se procesual cu titlul de proprietate nr. -/03.10.1995, având deschisă calea acțiunii în revendicare.
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii, instanța de recurs reține că acțiunea în revendicare este admisibilă când reclamantul cere instanței să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei acestuia.
Împotriva deciziei civile nr. 466/20 mai 2009 Tribunalului Iași, au declarat recurs - și. Se critică decizia recurată pentru următoarele motive:
- se invocă nulitatea deciziei recurate în raport de dispozițiile art. 261 pct. 5 și art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, în litigiu hotărârea pronunțată nu cuprinde în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel în ceea ce privește motivul de apel vizând faptul că prima instanță nu a procedat la o corectă comparare a titlurilor de proprietate, nu se motivează de ce este preferabil titlul de proprietate al intimaților-reclamanți;
- nu s-a avut în vedere calitatea de cumpărători de bună-credință a recurenților și faptul că la momentul încheierii contractului au devenit proprietari. extrasul de sarcini eliberat a relevat că terenul era liber de sarcini, nu era ipotecat și nu făcea obiectul niciunui litigiu.
- la data dobândirii dreptului de proprietate era în vigoare nu numai titlul autoarei recurenților ( ) dar și titlurile anterioare ale persoanelor ce l-au stăpânit succesiv ( G și );
- reclamanții au promovat acțiunea având ca obiect anularea titlului de proprietate a numitului abia la data de 25.09.2000 deci la 7 luni după intabularea dreptului de proprietate a pârâților;
- este indiscutabil să recurenții au fost de bună credință la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 235/28.01.2000;
- ceea ce a omis instanța de fond și de apel să cerceteze este modalitatea în care se pretinde că suprafața de teren în litigiu ar fi intrat în posesia autorilor reclamanților-intimați, respectiv familia În anul 1956 - a fost încheiat între soții și soții un act sub semnătură privată și întrucât obiectul acestuia îl reprezintă mai multe suprafețe de teren, respectivul act nu poate produce niciun efect juridic ca efect al neîndeplinirii condiției formei autentice, cerută ad validitatem. Mai mult din lecturarea respectivului act, rezultă fără putință de tăgadă că dintre toate suprafețele pretins vândute doar una este situată în - - în suprafață de 500. teren pe care se află construită o casă.
Sub acest aspect nu se poate reține că titlul de proprietate al reclamanților-pârâți este preferabil cât timp o parte din titlul de proprietate a fost anulat parțial iar autorul reclamanților a devenit proprietar al terenului printr-un act sub semnătură privată.
- Tribunalul Iași nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate în apel, a lipsei calității procesual active și excepția inadmisibilității acțiunii.
Recursul formulat este neîntemeiat.
Recurenții au susținut în mod nelegal că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor lipsei calității procesual active a reclamanților și a inadmisibilității acțiunii.
Întrucât cele 2 excepții invocate au constituit motive de apel, prin respingerea apelului formulat de pârâții - și, instanța s-a pronunțat și asupra acestor motive de apel, neimpunându-se pronunțarea în mod separat de soluția respingerii apelului.
De altfel la pag. 5 din considerentele deciziei recurate, instanța motivează și soluția respingerii acestor motive de apel, arătând că reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate legitimându-se procesual cu titlul de proprietate nr. 1839/03.11.1995, și acțiunea în revendicare este admisibilă, reclamantul solicitând să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat.
Obligația judecătorilor de a demonstra în scris de ce s-au oprit la soluția dată, pentru ce au admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, este o obligație esențială prevăzută de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă a cărei încălcare este sancționată cu nulitatea hotărârii conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Obligația de a motiva hotărârea este prevăzută, printre altele, și pentru exercitarea controlului judecătoresc în căile de atac.
Or, în cauză atât instanța de fond cât și instanța de apel și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, prin prisma dispozițiilor legale ale art. 480 Cod civil.
Motivele reținute de instanță concordă cu actele existente la dosar și cu celelalte probe administrate, instanța motivând și în fapt și în drept soluția pronunțată.
Prin urmare,nu sunt motive de nulitate a deciziei recurate.
Este cert că reclamanții au dobândit proprietatea asupra terenului prin reconstituirea dreptului de proprietate al autorului lor, aceasta la rândul său dobândind terenul în calitate de succesor al lui G care l-a dobândit prin cumpărare.
Titlul de proprietate al reclamanțilora fost supuscenzurii instanței de judecată care a statuat îndreptățirea acestora la reconstituire.
În litigiu, ne aflăm în cazul unei acțiuni în revendicare, fondată pe art. 480 cod civil și cum ambele părți invocă un drept de proprietate asupra aceluiași bun,instanțele în mod legal au procedat la compararea titlurilor ce se opun, stabilindu-se care dintre părți are dreptul de proprietate mai bine conturat.
Recurenții-pârâți au invocat ca titlu de proprietate - contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 235/2000 pe care l-au cumpărat de la chemata în garanție - -, invocându-se pe tot parcursul litigiului, și în motivele de recurs formulate, buna-credință la momentul încheierii contractului.
Or, în concurs cu moștenitorii foștilor proprietari, aflați în posesia titlului originar de proprietate imobilului revendicat, titlu ce le-a fost confirmat acestora cu efect retroactiv și irevocabil în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate printr-o hotărâre judecătorească, buna-credință a recurenților nu are nicio relevanță în aprecierea privării de proprietate a adevăratului titular căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, avându-se în vedere și dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
În raport de toate acestea și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul formulat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 466 din 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților - și suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr. - din 20 aug. 2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
21.12.2009
2 ex.
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
